câteva zile din viaţa lui Theodore (2)...

 CÂTEVA ZILE DIN VIAŢA LUI THEODORE

                                   de RADU HONGA
                                    (http://revistanautilus.ro/dictionar-sf/honga-radu-1953-1997/ )
             
                                                LA ŢARĂ
 
            A doua zi, ras proaspăt, îmbrăcat într-un costum sport şi mult mai bine dispus după o noapte liniştită, Theodore se urcă în helicopterul agenţiei luând cu el strictul necesar pentru o săptămână. Abia aştepta să ajungă la ferma mult visată. Pilotul nu era prea vorbăreţ din fire şi astfel, timp de o oră cât dură drumul, avu prilejul să admire peisajul din jurul oraşului. După ce coborâ în dreptul unui indicator pe care se putea citi:''Ferma Strauss. Fluieratul interzis ! Se ofilesc florile !'', pilotul îi mormăi ceva din care Theodore nu auzi decât:''... să te aibă în pază !'' şi plecă imediat, de parcă ar fi aterizat pe un sol radioactiv. Nu apucă să facă decât câţiva paşi depărtare, că fâşia aceea de pământ, înconjurată de o parte şi de alta de iarbă, începu să ruleze singură spre poarta fermei. La un moment dat văzu un măr foarte aproape de drum şi sări din potecă cu gândul să-l observe mai de aproape. Dar mare-i fu dezamăgirea când, apropiindu-se îşi dădu seama că în pom nu era decât un singur fruct şi în dreptul lui o tăbliţă pe care scria:''Ia mâna ! Nu vezi că nu este decât unul singur ?''. Peste tot, în jur, iarbă de toate culorile, în afară de verde. În faţa porţii se afla un rond de flori galbene, al căror parfum îl simţi de departe. În mijlocul lor, o altă tăbliţă:''Nu încercaţi să le rupeţi. 380 volţi !''. Vru să sune ca să i se deschidă dar poarta se dădu la o parte singură. ''Celule fotoelectrice'', gândi Theodore, înaintând spre femeia care-l aştepta în curte, surâzând. Îi sărută mâna cu o politeţe puţin exagerată şi îi spuse de ce a venit.
-Am fost anunţaţi dinainte, îi răspunse ea, invitându-l în casă. Vreţi să vă odihniţi ?
-A, nu, zise el, lăsându-şi bagajul lângă uşă. Sunt curios să văd cum arată această fermă. Locuiţi singură ?
-Cu soţul şi cei doi copii, dar din păcate niciunul nu este acasă. Soţul a plecat la pescuit şi nu vă pot spune precis când se întoarce.
-Aveţi şi heleşteu ? se bucură Theodore. Începe să-mi placă aici, la dumneavoastră. Aş sorbi cu plăcere o ciorbă de peşte.
            Doamna începu să râdă.
-Avem heleşteu, îi explică ea, dar nu este decât un singur peşte în el şi soţul meu încearcă de o lună de zile să-l prindă. De asta vă spuneam că nu ştiu când se întoarce. Este destul de bătrân, poate a şi murit !
-Vai, doamnă, se sperie Theodore. Cine să moară ? Soţul ?
-Nu, peştele, de el era vorba. 
-Da, da, înţeleg, zise Theodore, mai liniştit. Şi copiii ?
-Cel mare s-a dus să pună capcane pentru găini şi...
-Capcane pentru găini ? Lui Theodore i se păru că n-a auzit bine.
-Ce vă miraţi ? Pe aici nu sunt decât găini sălbatice şi nu le putem prinde altfel. Iar cel mic este în spatele casei, construieşte o apărătoare pentru o cireaşă care tocmai s-a copt.
            Un câine se apropiase de ei, dând din coadă.
-Aveţi şi câine ?
-Dacă aţi şti cât ne-a costat, oftă doamna Strauss. Cei de la grădina zoologică nu au vrut să-l vândă decât pentru o mie de taloane ! Şi nici măcar în rate !
-Dar văd că este foarte cuminte, nu latră deloc la străini. Muşcă ?
-Cine, ăsta ? Da' de unde ! I-am făcut o operaţie ca să nu ne tulbure somnul cu lătratul, iar de muşcat nici nu poate fi vorba; colţii sunt prevăzuţi cu un dispozitiv de vaccinat. Vreţi să vă arăt crescătoria de iepuri mecanici ? Sunt o grozăvie !
-Lăsaţi, zise Theodore, îi văd mai târziu. Vacă bună de lapte nu aveţi ? Mie, dimineaţa, îmi place să beau o cană de lapte fierbinte.
-Vacă nu, dar avem lapte, zise doamna Strauss.
-A, înţeleg, vine lăptarul.
-Nu, domnule, ce să caute lăptarul pe aici, avem o pompă în curte !
-O... pompă ?
-Exact. Nu trebuie aă vă mire acest fapt. Este racordată la conducta de lapte de pe şoseaua nr.8. Când îi dăm drumul să curgă, are un mecanism care face: ''Muuu, muuu !''
-Pompa ? Face ca vaca ? I-auzi Theodore, îşi zise, şi îşi trase o palmă.
-Haideţi s-o vedeţi. E mult mai simplu aşa. Ce să facem cu vaca ? Trebuie s-o mulgem în fiecare zi, mai dă cu piciorul, îţi mai dă câte o palmă...
-Eu, să vă spun drept, o întrerupse Theodore, nu am văzut în viaţa mea o vacă dând palme ! Şi vă rog să mă credeţi că am fost prin multe locuri. Poate cu coarnele...
-Cu palma, cu coarnele, are vreo importanţă ? Aşa, dacă e cumva defectă, îi mai dăm noi câte un picior.
-Vacii ?
-Nu, domnule, pompei.   
            În timp ce se îndreptau spre ''Vaca stilizată'', instalată în spatele unui garaj, Theodore auzi câteva păsărele ciripind.
-Ce sunt, întrebă el, canari sau piţigoi ?
-Vorbiţi de păsărelele care cântă ?
-Da.
-Nu ştiu ce sunt că nu le-am văzut niciodată. Le-a adus soţul meu acum o săptămână, de la oraş, şi le-a agăţat într-un copac.
            Într-adevăr, într-un pom de lângă gard, Theodore văzu câteva păsărel: una sta întinsă pe burtă pe-o creangă, alta cu capul în jos.
-Şi cântă în poziţia asta ? se miră Theodore.
-Ei, cum o să cânte, nu vedeţi că sunt împăiate ? Avem un casetofon în scorbură.
            ''O frumuseţe de fermă !'', îşi spuse Theodore.
-Ce spuneţi, vă place la noi ?
-Da, răspunse el, mirându-se singur de ceea ce spune.
            Doamna Strauss îl privi uimită.
-Şi sunteţi hotărât, în continuare, să vă cumpăraţi o casă la ţară ?
-De ce nu ? Decât la oraş... Dar de ce mă întrebaţi ?
-Sunteţi foarte curajos. Până acum au venit zece inşi şi tot atâţia au plecat a doua zi, renunţând. Înţelegeţi ?
-Înţeleg, răspunse Theodore. Nu cumva ferma dumneavoastră este un fel de fermă-sperietoare ?  
            Doamna Strauss nu răspunse dar lăsă capul în jos ruşinată.
-Noi nu suntem decât simpli angajaţi ai agenţiei. Rolul nostru este de a vă arăta dezavantajele vieţii la ţară. Pentru asta suntem plătiţi.
            La sfârşitul săptămânii de acomodare, Theodore îşi luă rămas bun de la familia Strauss şi se urcă vesel în helicopterul ce-l aştepta pe pajiştea din faţa curţii. Era binedispus şi plin de planuri de viitor. ''O casă la ţară, ah, ce poate fi mai frumos decât o casă la ţară !'', se întrebă el, zâmbind.                          
                               - continuarea săptămâna viitoare... -

                     (RADU HONGA, ''CÂTEVA ZILE DIN VIAŢA LUI THEODORE'')
                                                           

          

            

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, prinde bine câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !

... sper că a fost o lectură plăcută ! 

sursa desenului - rândunica:

http://www.qbebe.ro/utile/desene_de_colorat/pasari