TAINA MUZEULUI
-CONSTANTIN LOTRIS -
În ultima vreme, Pinacoteca naţională îşi îmbogăţise colecţiile prin donaţii şi achiziţii de noi tablouri.
Într-o dimineaţă m-am dus să le văd. Din prima clipă, mi-a atras privirile capodopera lui Kavvadias:''Portretul Minei Avgheri''.
Tabloul m-a impresionat profund.
La început l-am privit cu ochiul unui amator de pictură. Dar n-a trecut mult şi mi-am dat seama că expresia de pe chipul acestei atenience frumoase ascundea ceva cu neputinţă de înţeles. Ceva misterios.
Şi asta mă intriga.
Aş fi vrut să pot desluşi ce ascundea expresia ei.
Dar nu părea să fie prea uşor.
M-am dus încă o dată în muzeu şi am încercat iar să-mi lămuresc ce îmi apărea atât de enigmatic. Dar n-am izbutut să-mi dau seama.
Deodată m-a cuprins o dorinţă irezistibilă. S-o descopăr sub chipul pictat pe adevărata Mina Avgheri ! Sufletul ei. Ca şi cum ar trăi astăzi şi ar fi fost pictată ieri !
Şi aşa am început să mă duc tot mai des la Pinacotecă.
Preferam duminicile, când era lume multă. Nu vroiam ca paznicii să observe că stau atât de mult în faţa portretului Minei... Mă simţeam stânjenit...
Dădeam o raită prin toate sălile muzeului şi, în cele din urmă, mă opream în sala în care era expus tabloul Minei Avgheri.
În picioare sau aşezat pe banca din faţă, îmi aţinteam privirile asupra portretului care-mi stăpânea gândurile. Îi admiram expresia ochilor. O admiram dar n-o înţelegeam. Mă străduiam în miii de feluri să-i interpretez licărirea misterioasă şi adâncul insondabil al privirii. Ce ascundea adâncul acela ?
Nu-mi amintesc când am descoperit că în privirea Minei a apărut o expresie nouă, stranie şi complexă. Ceva ca o întrebare nemărginită, amestecată cu teamă. O nelinişte în faţa viitorului. Faţă de ceva înspăimântător şi fatal.
Dar ce fel de teamă şi iubire ? Şi ce putea să se fi petrecut în sufletul unei tinere fete de 18 ani din Atena, din vremea aceea ?
Am început să scormonesc prin bibliotecile din Atena.
Pe Avgheris l-am găsit într-un catalog al notabilităţilor din Atena - dar nu era consemnat decât numele. Nimic altceva.
Cât despre Kavvadias şi viaţa lui, n-am găsit nimic. Doar câteva aprecieri privind opera lui. Despre portretul Minei Avgheri - aproape nimic.
M-am gândit că poate aş izbuti să găsesc mai multe informaţii la Veneţia.
În luna mai m-am dus la Veneţia.
Am rămas acolo cincisprezece zile, culegând din biblioteci publice şi particulare tot ce avea vreo legătură cu Kavvadias.
Dar tot nu erau lucruri prea importante. Kavvadias a murit măcinat de tuberculoză, în anul 1851. Pe atunci era încă un pictor necunoscut.
La biblioteca publică am descoperit un mic studiu despre lucrările pictorilor din perioada aceea, alcătuit de un oarecare Guido Rimaldi, critic de artă de la sfârşitul veacului trecut. Era menţionată acolo o scrisoare a lui Kavvadias, trimisă în 1844 din Atena unui prieten din Veneţia.
În scrisoare, Kavvadias îşi exprima bucuria de a se afla pentru prima dată în patria părinţilor săi, Grecia liberă. Spunea că va mai rămâne la Atena încă zece zile, prelungindu-şi astfel şederea o lună întreagă. Nu izbutise să închirieze nicăieri o cameră deoarece toate casele disponibile fuseseră rechiziţionate de guvern odată cu stabilirea regelui în noua capitală. Iar Atena arăta ca un fel de sat mare. Din fericire, fusese găzduit în casa lui Gheorghios Avgheris. Negustor şi om de vază, trecut prin şcoli şi având purtări alese. Avea o singură fiică, Mina, în vârstă de 18 ani. De o frumuseţe rară. Una belleza eterna, la belleza greca di tutti i tempi.
Nu era numai frumoasă, avea şi un suflet ales.
Preferam duminicile, când era lume multă. Nu vroiam ca paznicii să observe că stau atât de mult în faţa portretului Minei... Mă simţeam stânjenit...
Dădeam o raită prin toate sălile muzeului şi, în cele din urmă, mă opream în sala în care era expus tabloul Minei Avgheri.
În picioare sau aşezat pe banca din faţă, îmi aţinteam privirile asupra portretului care-mi stăpânea gândurile. Îi admiram expresia ochilor. O admiram dar n-o înţelegeam. Mă străduiam în miii de feluri să-i interpretez licărirea misterioasă şi adâncul insondabil al privirii. Ce ascundea adâncul acela ?
Nu-mi amintesc când am descoperit că în privirea Minei a apărut o expresie nouă, stranie şi complexă. Ceva ca o întrebare nemărginită, amestecată cu teamă. O nelinişte în faţa viitorului. Faţă de ceva înspăimântător şi fatal.
Dar ce fel de teamă şi iubire ? Şi ce putea să se fi petrecut în sufletul unei tinere fete de 18 ani din Atena, din vremea aceea ?
Am început să scormonesc prin bibliotecile din Atena.
Pe Avgheris l-am găsit într-un catalog al notabilităţilor din Atena - dar nu era consemnat decât numele. Nimic altceva.
Cât despre Kavvadias şi viaţa lui, n-am găsit nimic. Doar câteva aprecieri privind opera lui. Despre portretul Minei Avgheri - aproape nimic.
M-am gândit că poate aş izbuti să găsesc mai multe informaţii la Veneţia.
În luna mai m-am dus la Veneţia.
Am rămas acolo cincisprezece zile, culegând din biblioteci publice şi particulare tot ce avea vreo legătură cu Kavvadias.
Dar tot nu erau lucruri prea importante. Kavvadias a murit măcinat de tuberculoză, în anul 1851. Pe atunci era încă un pictor necunoscut.
La biblioteca publică am descoperit un mic studiu despre lucrările pictorilor din perioada aceea, alcătuit de un oarecare Guido Rimaldi, critic de artă de la sfârşitul veacului trecut. Era menţionată acolo o scrisoare a lui Kavvadias, trimisă în 1844 din Atena unui prieten din Veneţia.
În scrisoare, Kavvadias îşi exprima bucuria de a se afla pentru prima dată în patria părinţilor săi, Grecia liberă. Spunea că va mai rămâne la Atena încă zece zile, prelungindu-şi astfel şederea o lună întreagă. Nu izbutise să închirieze nicăieri o cameră deoarece toate casele disponibile fuseseră rechiziţionate de guvern odată cu stabilirea regelui în noua capitală. Iar Atena arăta ca un fel de sat mare. Din fericire, fusese găzduit în casa lui Gheorghios Avgheris. Negustor şi om de vază, trecut prin şcoli şi având purtări alese. Avea o singură fiică, Mina, în vârstă de 18 ani. De o frumuseţe rară. Una belleza eterna, la belleza greca di tutti i tempi.
Nu era numai frumoasă, avea şi un suflet ales.
(CONSTANTIN LOTRIS,''TAINA MUZEULUI'')
-traducere de CONSTANTIN VONGHIZAS)
http://www.bjbc.ro:8081/opac/author/59633;jsessionid=1A594AC300AB351DBE491D7E7287833D
http://www.bjbc.ro:8081/opac/author/59633;jsessionid=1A594AC300AB351DBE491D7E7287833D
... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''!
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''TAINA MUZEULUI'', CONSTANTIN LOTRIS !
sursa coperţii cărţii:
Sincera sa fiu nu cunosc nici autorul si nici cartea! Interesant este ca nu o gasesc nicaieri. Nici macar pe Wikipedia. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre "Mina Avgheri". :)
RăspundețiȘtergereLink-ul pus de tine spre Wikipedia duce la un inginer minier care nu are nimic comun cu aceasta carte. Mai caut pe net ... :))
Sa ai o saptamana minunata!
muţumesc frumos pentru vizită !
Ștergeremă bucur că ţi-a făcut plăcere lectura fragmentului ales !
dacă aveai răbdare să cieşti despre acest inginer de mine, undeva scrie:''Il a également publié des poèmes sous le pseudonyme de Konstantin Lotris dont Ο κλέφτης των Μουσείων (Le voleur des musées) en 1978.''
pupic !
Iti multumesc de prezentare. E o carte veche, dar nu o cunosc.
RăspundețiȘtergereMi-a placut textul, te atrage in poveste...
O saptamana frumoasa, cu spor in toate!
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergereda, fragmentul ales este reprezentativ - cartea este ca o poveste, un basm ce poate deveni realitate !
pupic !
Ne-ai dat atât cât să murim de curiozitate! Acum trebuie să găsim cartea neapărat!
RăspundețiȘtergereSăptămână cât mai bună, dragă prietenă!
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergerechiar sunt tare încântată că te-a atras lectura fragmentului !
dacă nu o găsiţi şi doriţi să mai public din carte pe blog, să-mi scrieţi, ok ?
pupic !
Cred ca "privirea noua" din ochii portretului era, de fapt, noua privire pe care i-o arunca el, privire de om indragostit. :)
RăspundețiȘtergereCred ca e un roman interesant. Privitorul n-a sfarsit prin a fura tabloul? :)
Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana frumoasa. Pupici!
mulţumesc frumos pentru vizită !
Ștergereţi-a plăcu fragmentul - descopră cu multă plăcere !
cartea este atractivă... poate o să mai scriu din ea, ce zici ?
pupic !