o lectură de demult...

... cândva, în lecturile mele, s-au aflat câteva scrieri ale unui mare scriitor libanez, Kahlil Gibran (https://ro.wikipedia.org/wiki/Khalil_Gibran )...
... din aceste scrieri am rescris - în caieţelele mele pentru a le reciti mai târziu - aceste fragmente ce mi-au plăcut mai mult: 
        '' Iubirea
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită fiindcă iubirii îi e de ajuns iubirea.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.
           Căsătoria
Iubiţi-vă unul pe altul dar nn faceţi din iubire oprelişte; fie, mai degrabă, o mare vălurind între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi-vă, unul altuia, cupa dar nu beţi dintr-o singură cupă.
Împărţiţi-vă pâinea dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.
Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă dar faceţi ca fiecare să rămână singur, întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie. 
Dăruiţi-vă inimile, fără a lăsa, însă, una în paza celeilalte.
           Copiii      
Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi.
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre, fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita, nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.   
           Munca
Munca este dragostea scoasă la lumină.
           Case
Duraţi-vă din visuri un refugiu undeva, în deşert, înainte de a vă înălţa o casă între zidurile cetăţii, fiindcă aşa cum în amurg vă înturnaţi la vetrele voastre, tot astfel revine călătorul în voi, cel care-i mereu îndepărtat şi singur.
Casa este corpul vostru mai mare, ea creşte în miezul zilei şi doarme în tăcerea nopţii, şi nu-i lipsită de vise. Oare casa voastră nu visează, iar în vis nu părăseşte ea cetatea pentru un crâng sau o colină ?
           Libertate    
Veţi fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără de griji, iar nopţile fără dorinţe ori fără chinuri, ci, mai degrabă când aceste lucruri vă vor cuprinde viaţa şi când vă veţi ridica deasupra lor goi şi fără de piedici.
Iar dacă există o frică pe care vreţi a o risipi, locul acesteia este în inima voastră şi nu în mâna temutului tiran.
... Şi astfel, libertatea voastră, pierzându-şi piedicile, devine ea însăşi piedica unei şi mai mari libertăţi.''