domnia dovlecilor...

... căldura zilnică, constantă la peste 30 de grade, plus aerul uscat... să zicem că şi toamna ce ar trebui să-şi spună cuvântul... cu tristeţe, începem să ne despărţim de câte ceva din grădini...
... la debut, mami a depus multă încredere în seminţele aşezate, cu ambiţie, peste tot pe unde a considerat că vor avea loc suficient pentru dezvoltare...

... scriu deci despre ... dovleci şi dovlecei !

 
... dovlecei au ajuns zilnic pe masa noastră, în delicioase ciorbiţe sau feliuţe prăjite...  

... dovleceii s-au întins atât cât au putut, având totuşi mai puţin tendinţa de a se extinde prea mult... şi mai ales, dovleceii au avut norocul de a se dezvolta singuri, nederanjaţi de alţi vecini... 
... dovlecii au avut parte de vecini de tot felul: porumb, pomi, varză, roşii... însă s-au întins cu îndrăzneala caracteristică,, pas cu pas, acoperind zone întinse cu firele lor ca nişte tentacule verzi...
... ce minunate flori apăreau din loc în loc...

... în unele zone era greu să le descopăr mijlocul pentru a-l uda (deşi aveau câte un beţişor de semnalizare):

... cu regret, unii nu au rezistat căldurii şi altor dăunători, frunzele au fost pârlite de căldura excesivă... unii s-au stricat în perioada cât erau mici...
... acum câteva zile, mami şi ticuţu i-au verificat pe dovleci şi au hotărât că este suficient cât au reuşit să crească şi i-am adunat de prin grădină, transportându-i în grădiniţa din faţa casei (aici având protecţie mai mare faţă de cei care ar dori să-i ''împrumute''...)... restul plantelor propriu-zise, jumulite din pământ, stau la uscat, adunate într-un colţ al grădinii... 
... şi iată şi dovlecii - aşezati frumos -, unii mai mari, alţii mai mici, rotunzi sau lunguieţi, de culori diferite:

... domnia dovlecilor s-a încheiat !
... mai rezistă încă, în grădina mare, dovleceii ce încă mai au rod proaspăt pentru preparatele noastre zilnice...