vineri, 10 iunie 2016

prietene Licurici, iti multumesc !

... prietene Licurici, cuvintele sunt sărace... 
... pentru ceea ce ai realizat - pentru mine şi părinţii mei - îţi mulţumesc din inimă !  

2 comentarii:

  1. Eu îti multumesc ptr.că ai acceptat un gest atat de simplu !
    Voi reface editarea "Da-mi mana prietene" astfel incat sa o poti posta cu titlul reprezentativ ptr.blog.ul tau .Iti apartine tie si este ilustrativa ptr.profilul, tematica ,stilul , amprenta blogului tau.
    Apoi :
    Intentionez sa editez o serie de montaje video , cuprinse intr-un film intitulat "Si ieri a fost o zi " si dedicat unor oameni aparte , care si-au lasat amprenta in locurile prin care au trecut si care raman in gandurile , inima , amintirea celor care i-au cunoscut .
    O sa mai fie vorba in aceste montaje si despre un loc anume , un oras al inceputurilor , al omeniei , demnitatii , vremurilor adevarate de alta data .
    Ticuțu nu poate lipsi din acest Remember . Si Domnia Sa alaturi de multi altii au reprezentat cu cinste si onoare locul acela anume care in inima mea are o rezonanta aparte ... Desi timpul a trecut , oamenii aceia simpli modesti ,dar curati la suflet cum erau , au fost in trecerea lor ca o lumina ptr.vremea de atunci si locul pe care l-au marcat cu sufletul , trairile , emotiile , iubirile bucuriile , tristetile lor si mai cu seama efortul neprecupetit , munca asidua , cinstea , corectitudinea lor .
    Indiferent daca au fost antrenori ai echipei reprezantive de fotbal a acelui oras minunat , ori au fost dascalii generatiei care se ridica atunci , sau simpli oameni de omenie , toti acestia au facut atunci lucruri din suflet care mai dainuie si astazi in amintirea noastra , a generatiei care am crescut sub obladuirea lor .
    Chiar daca raman din ce in ce mai putini , povestea lor si parte din sufletul lor ramane in locurile prin care au trecut , povestea si scanteia din sufletul lor n-i se transmit noua cei de acum , din tata in fiu .
    Astfel am aflat si eu despre Ticuțu de la un grup de prieteni pe care i-a lasat in urma sa la plecarea din locul acela .
    Prietenii aceia nu mai sant astazi , insa au lasat povestirile si amintirile lor copiilor , nepotilor ,iar in acest mod au ajuns si la mine ,
    Am conjugat povestirile lor cu propiile-mi amintiri din prima parte a tineretii si am stiut ca Ticuțu nu-mi este strain .
    Mai sunt si alte considerente care ma apropie de Ticutu , parte din ele izvorand din atasamentul ptr, Adevarata Armata de alta data care a format generatii de oameni integri .
    Desi nu reprezinta aceleasi timpuri , se considera cu totii kamarazi .
    Voi avea asadar nevoie de foto cu Ticuţu , daca inregistrari video de pe camera video nu sant posibile .
    Foloseste-ti aparatul foto - dincolo de grabc , timpul nostru dramuit ,advesitatile de tot felul , raman doar amintirile .
    Ele nu ne parasesc , ne insotesc pretutindeni , doar pe ele le avem , doar ele ne raman ...

    RăspundețiȘtergere
  2. drag prieten, cu multă, multă întârziere am descoperit acest mesaj ... mă bucur că totuşi l-am putut descoperi, chiar mă miram că nu mi-ai scris în acea perioadă... mă surprind într-un mod plăcut cuvintele tale... oare chiar cineva de pe acele meleaguri, şi-a amintit de ticuţu meu ? de multe ori ticu şi mami îmi povestesc despre traiul lor de pe acolo, despre prietenii pe care i-au avut pe acolo... chiar mi-ar place să discut cu tine, în particular, mai mult despre acele timpuri (mai puţin cunoscute de mine care eram atât de mică atunci !)...

    RăspundețiȘtergere