amae...

... aici unde trăiesc, există o mare dependenţă a copilului de părinţi...
... creşte, pleacă la şcoli la oraş, apoi obţine servici (prin ''pile'' şi ''neamuri'') şi se căsătoreşte... vin copiii lui...
... dar legătura(=dependenţa) este foarte puternică... 
... vine weekend-ul...
... cu maşini mici, cu proprii lor copii sau fără, copilul vine la părinţi şi încarcă maşina cu tot ce se poate... plus că se mai strâng şi bani (că pe la ţară la ce le trebuie mulţi bani ?!) pentru un apartament mai bun pentru dragul de copil... 
... copilul se ocupă să aibă bani de benzină pentru a fi săptămânal acasă la părinţi şi a putea aceştia să se fălească, în ochii vecinilor, cu maşina cea scumpă !    
... eu aş zice că părinţii au uitat să taie, figurativ, ''cordonul ombilical''...
... sau mai bine zis, părinţii devin o anexă a copilului devenit mare ''domn'' la oraş...
... nu mai spun că adesea auzim cum nepotul îl bate pe un bunic că nu îi dă bani mai mulţi din pensie...
... deci caută o securitate materială !!!
... curios, am descoperit şi la japonezi o dorinţă de siguranţă...
... deşi ştiu că aproape nimic din viaţa lor nu prezintă siguranţă: boli, cutremure, incendii, inundaţii, taifunuri... 
... am citit un fragment dintr-o carte interesantă - scrisă de K.G.Durchheim, ''Liniştea la încercarea vieţii'' (http://www.ceruldinnoi.ro/pages/KGD_Japonia_1.htm  ) - ce vorbeşte de un anume fel de ''siguranţă''(=securitate) al fiecărui japonez:
... ''Japonezul dă adesea impresia că se mişcă în interiorul unui cerc care îl protejează şi în care, învârtindu-se în jurul unui ax central secret, nu depăşeşte niciodată limitele permise de contacte, de interese şi de sentimente. O mare parte din politeţea surâzătoare este pur şi simplu o manieră de a-l ţine pe celălalt ''afară'', de a nu-l lăsa să se apropie prea aproape, nici, mai ales, să intre în acest cerc. Japonezul îşi apără ''cercul interior'', el însuşi îl umple în totalitate şi nu acceptă acolo nimic în plus. El nu se lasă atins de un lucru sau altul nou şi, chiar dacă este în treacăt mişcat, el nu-i va permite să-l atingă în profunzime şi se fereşte de impulsurile care ar putea să-i ameninţe măsura şi echilibrul.''         
... dar amae ? ce înseamnă propriu-zis?
... am descoperit un articol în care sunt dezvoltate multe noţiuni specifice japonezilor (http://www.academia.edu/7124055/Japonia_final._2docx), printre care şi amae:
... ''o stare specifică de dependenţă şi întrajutorare... un ataşament emoţional, persoana dependentă evită să-şi asume responsabilităţi individuale în întreprinderea de acţiuni proprii şi aşteaptă ca şeful de care depinde să aibă iniţiativa şi să-i ofere protecţie... Relaţii umane de acest fel se aseamănă cu cele mama-copil, în sensul că persoana dependentă doreşte să fie iubită şi protejată de ceea ce se întâmplă în mediul în care-şi desfăşoară activitatea de către şeful său...''
... într-un alt site (http://www.scritub.com/management/Managementul-comparat-manageme95882.php ) am găsit o dezvoltare a sensului cuvântului ''amae'':
... ''relaţiile interpersonale presupun un anume ataşament emoţional, astfel încât persoana dependentă are un comportament specific, evitând să-şi asume responsabilităţi individuale în întreprinderea de acţiuni proprii, aşteptând ca şeful de care depinde să aibă iniţiativa şi să-l protejeze. Amae prezintă o importanţă vitală pentru psihicul şi stabilitatea emoţională a japonezilor, el impregnând întreaga structură socială, devenind o dominantă a mentalităţii şi comportamentului nipon... Caracteristic climatului socil japonez, culturii lor specifice, este aşa-numitul paternalism, grupism sau familiarism. Ca urmare, în organizaţiile japoneze, prioritate are cadrul situaţional şi nu atributele personale ale membrilor săi. În confruntarea unui nipon cu altă persoană, acesta are în vedere, de regulă, grupul căruia îi aparţine oponentul şi nu cine este respectivul individ. Se promovează deci grupul, aparteneţa la grup şi relaţiile în cadrul grupului din care face parte...''
... în alt site (http://www.referat.ro/referate/Managementul_resurselor_umane_in_Japonia_b9d ) am găsit o altă dezvoltare a cuvântului ''amae'':
... ''Relaţiile umane se aseamănă cu cele dintre o mamă şi copilul său, în sensul că persoana dependentă are dorinţa de a fi iubită discret, şi de a fi protejată de şeful său sau de ceea ce se întâmplă în mediul în care îşi desfăşoară activitatea...''   
... deci caută o stabilitate emoţională !!!