un infinit...

... şi la mine a fost o după-amiază în care s-au tot adunat norii, alergaţi de vânt... poate mâine va ploua...
... până atunci, am citit şi recitesc cu aceeaşi mare plăcere, versurile prietenei mele virtuale, doamna Mihaela Brumar  ( Art for Spirit ) :

  ''Şi se'ntâlniră norii
   Cu vântul ,
   Cu pământul
   Şi verdele pierdut în uitare ,
   Al pădurii .
   Frânturi de lumină ,
   Se oglindesc timid ,
   În stropii de ploaie ,
   Ce se revarsă ,
   Ca mii de stele călătoare .
   În crestele întunecate
   Ale norilor ,
   Se naşte un strigăt .
   De chemare ,
   Ecoul mut
   Al zilelor senine .
   În furia vântului
   Orbit de patimă ,
   Există răspunsuri .

   















   Reflexe arămii ,
   Se nasc din iarbă .
   La chemarea nopţii ,
   Nimic nu poate fi culoare ,
   Ci doar mişcare .
   Un freamăt de viaţă ,
   Ce naşte şi moare .
   În noapte ,
   Orizontul nu mai este hotar
   Şi infinitul ,
   Îşi pierde formele reale .
   În tot ce mă`nconjoară ,
   Mă simt al meu .
   Renasc mereu ,
   Printre crestele întunecate
   Ale norilor ,
   În mângâierea brutală ,
   A vântului ,
   În ironia
   Stropilor de ploaie .''


                (Versuri E.B. - ''UN INFINIT FĂRĂ FORME REALE'' )
                (Imagine Tablou ,, Înserare,, - artist plastic Mihai Boroiu)