''Pe drumul nemilos al porţii spre cetatea timpului, reflexe albăstrii ale luminii încurajează teama.
Hrisoave încărcate de ani, în care începuturile sunt la fel de înspăimântătoare ca sfârșitul, se transformă în oglinzi ale unor adevăruri uitate. Cu fiecare pas, distanța până la poartă se micșorează dar teama crește.
Teama că n-ai să înțelegi nimic din rosturile lumii și ai să rămîi cu acele multe întrebări...
Simți nevoia unei chei, mai mult pentru liniștea sufletului tău sau poate pentru teama de a păși într-o nouă lume.
Un gând ce se chinuie să-ți încolțească în inimă, încearcă să-ți transmită ideea că dincolo poate fi iubire, că robia timpului și spațiul limitat este o iluzie, iubirea dându-ți posibilitatea să visezi la toată libertatea din lume.
Slujind gânduri încă neexprimate, ochii îmbrățișează lumea din jur, rămânând uimiți de câte culori există dincolo de negru și apoi vine și pacea.
Poarta se deschide încet, fără cheie, căci ea nu este închisă nimănui.
Dar îți trebuie mare curaj să-i pășești pragul.
Gândurile, încep să se frământe, încercând să transforme iluziile în real.
Ca slujitoare ale sufletului vor încerca să deschidă ferestre de lumină.
Doar timpul curge liniștit, punându-ne în cale noi porți, către noi înșine.
La terminarea unui nou hrisov ceasul din cui se oprește.
Timpul rămâne singur.''
(BRUMAR MIHAELA - Text Energie Benefică)
(Imagine Tablou ,, Poarta timpului ,, - artist plastic Virgil Dobârtă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu