''Ne cerşim veşnicia în fiecare secundă şi cu fiecare respiraţie de viaţă ... şi am devenit sclavii incertitudinilor din noi ...Şi suntem prea ocupaţi să alergăm după himere şi lucruri fără valoare, am uitat cu totul de noi... Şi dacă am sta să ne gândim, este aşa simplu să alegi între a fi prinţ sau cerșetor...
Prinţi am fi dacă am renunţa la egoism, am fi mai umani şi mai realişti şi am începe să facem un pas pe drumul spre noi ... Şi deşi este cel mai uşor şi normal pas pe care trebuie să îl facem, frica ne tranformă în cerşetori de veşnicii ..
Ce vom face, frate, cu atâta veşnicie ??...
Mai bine rămânem nemuritori prin faptele şi iubirile noastre... şi să lăsăm pe alţii să fie şi ei parte din azi.. şi mâine..
Să ne trăim frumos ziua de azi ... căci fără azi nu ar fi existat ieri şi nu avem nici o şansă la mâine...
Ce vom face, frate, cu atâta veşnicie ??...
Mai bine rămânem nemuritori prin faptele şi iubirile noastre... şi să lăsăm pe alţii să fie şi ei parte din azi.. şi mâine..
Să ne trăim frumos ziua de azi ... căci fără azi nu ar fi existat ieri şi nu avem nici o şansă la mâine...
Fulgii de nea şi fluturii... petalele de flori şi păsările... prin zborul lor în univers ne măsoară picătură cu picătură de veac, clipele de vis... în care suntem şi nu mai suntem... în care am crezut şi nu mai credem...
Ochii copiilor cu clipiri dese de iubire ne pot deschide inimile închise câteodată şi uitate şi aruncate acolo la noi în piept printre pulsuri şi palpitaţii... Priviţi mai des în inocenţa acestor ochi de copii... Să ne spălăm şi curăţăm cu lacrima lor pură de îngeri propriile păcate...
Să nu mai fim aşa de păcătoşi, că la originile noastre de sămânţă de viaţă... păcatul stătea agăţat în spatele aripilor de îngeri... Noi ne pictăm ca indienii cu el .. cică ne simţim mai vii ... Oare să fie aşa?
Ochii copiilor cu clipiri dese de iubire ne pot deschide inimile închise câteodată şi uitate şi aruncate acolo la noi în piept printre pulsuri şi palpitaţii... Priviţi mai des în inocenţa acestor ochi de copii... Să ne spălăm şi curăţăm cu lacrima lor pură de îngeri propriile păcate...
Să nu mai fim aşa de păcătoşi, că la originile noastre de sămânţă de viaţă... păcatul stătea agăţat în spatele aripilor de îngeri... Noi ne pictăm ca indienii cu el .. cică ne simţim mai vii ... Oare să fie aşa?
De azi vă declar prinţi şi cavaleri ai frumuseşii de suflet... De astăzi nu mai să mai aud cum vă murmuraţi în barbă neputinţa... şi să nu mai văd mâini întinse la cerşit de veşnicii...
Vreau să vă văd sufletele înflorind câmpuri de maci de iubire... Şi să fie atâta inimă pe câmpul vostru verde de viaţă..
Şi să fie iubire... ce respiraţi.. ce zâmbiţi... ce şoptiţi şi vă doriţi unii la alţii..
Va iubesc, oameni buni !!''
Şi să fie iubire... ce respiraţi.. ce zâmbiţi... ce şoptiţi şi vă doriţi unii la alţii..
Va iubesc, oameni buni !!''
(Laura Schussmann)
(''GÂNDURI PENTRU VOI ... ÎNTR-O DIMINEAŢĂ FRIGUROASĂ DE NOIEMBRIE...'')
''SĂ FIM MAI BUNI CU NOI ŞI CU ALŢII ...'' ''PRINŢI SAU CERŞETORI AI SORŢII...'')
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu