gânduri despre ... timp (2)

... este un atât de mare zbucium în corpul meu încecând ''să fac faţă'' valurilor repetate de căldură !
... totul este perceput altfel ...
... când muncesc uit de toate dar broboanele de apă - eliminată din corp - sunt continue ...
... când ajung în pauza dată de terminarea activităţii, intru într-o fază plină de gânduri, de întrebări.
... ziua mi se pare enorm de lungă ...
... percep timpul altfel decât în primăvară sau în iarna trecută ...
... am mai avut perioade de întrebări despre noţiunea ''timp'' - uneori mă simt atemporală, o moştenire din partea mămicuţei mele -, acum iar am  căutat să citesc despre ... timp - şi am găsit lucruri interesante -: http://www.descopera.org/timpul/   
... am găsit de multe ori o altfel de scurgerea a timpului din interiorul meu în comparaţie cu timpul înregistrat de vieţile altora ... curios: deşi sunt mai tineri decât mine, sunt mai bătrâni interior decât mine! 
... nu m-am considerat o ''specială'' ci m-am considerat diferită ... 
... a trecut ceva din viaţa mea până am înţeles că toate au o altă metodă de a se întâmpla în viaţa mea comparativ cu ce vedeam că se întâmplă în vieţile celor alături de mine ...  
... aşa am început ''să fac ochii mari'' la tot ce mi se întâmplă şi să încerc să rezolv cât mai corect ... clipa sau momentul ... am observat că rezolvând corect nu s-a mai repetat momentul respectiv - ca într-o spirală - şi am trecut pe un alt plan - mai bun sau mai puţin bun, habar n-am !!!
... am crescut învăţând atât cât mi-a permis personalitatea, am ajuns să fiu încadrată în muncă zbuciumându-mă să înţeleg cum pot fi utilă (noţiunile din facultate rămânând simplă teorie) şi încercând să mă adaptez unui mediu net nefavorabil mentalităţii mele ...
... acest zbucium continuu - din viaţa socială - a existat şi în viaţa particulară ... 
... în ambele planuri, doream mult şi repede, să sar peste etape neavând răbdare dar neînţelegând de ce nu eram acceptată de cei din jur!
... încet-încet, viaţa m-a îmblânzit, mi-am asumat şi unele responsabilităţi dar mi-a rămas tot timpul posibilitatea evadării din mediu: brusc, prin intermediul imaginaţiei, ajungeam în alt spaţiu, cu alte reguli, o evadare care mie îmi făcea bine, dar eram percepută ca o ''ciudată'' de cei din jur care reuşeau să descopere că nu eram prin zonă cu mintea ...
... oricum, ''trăiam în lume dar nu ca lumea...!''
... de câtva timp, am depăşit o perioadă şi mai zbuciumată de viaţă - culmea, am fost ajutată tocmai prin asumarea unei mari responsabilităţi pentru a depăşi necazurile familiei ...
... o perioadă în care nu am mai perceput trecerea timpului, luptâmd să-l salvez pe tăticul meu şi uitând de persoana mea...
... acum, în acest an cu clipe de ''răsplată'' pentru ce am realizat bun sau mai puţin bun, încerc să analizez perioada prin care trec, totul este atât de nou, trebuie să învăţ paşii unei noi vieţi, parcă sunt pe un alt plan, o platformă la un alt nivel de cerinţe!!!
 ... şi mă simt iar scoasă din timpul real, ca într-o buclă a timpului uneori, şi capăt noi deprinderi prin dezvoltarea unor capabilităţi ale organismului pe care nu le bănuiam !
... ciudat, deşi am altă vârstă, interiorul meu mă face să mă simt trecând prin tinereţea pe care mi-a dorit-o tradiţionalismul personalităţii ce mi s-a relevat treptat ...
... deci timpul se întoarce sau mă face să trec peste linii, la a trăi tinereţea dorită ... dintr-un univers perceput paralel ?