e vremea...

... am citit câteva rânduri (Omul, Mintea si Sufletul ) care mi-au plăcut :
"E atât de multă gălăgie pe pământ, încât nu se mai aude nimic din cer. Să facem linişte!.. 
E atât de frumos ce simţim!..."
E vremea când avem de toate, dar prea puţine pentru a ne mulţumi.
E vremea când vorbim zilnic cu şi despre Dumnezeu, dar arareori ne-am rugat să ne apere de noi înşine.
E vremea când suntem ghiftuiţi de bunătăţi, dar nu şi de răbdare pentru celălalt.
E vremea când ştim multe dar prea puţine pentru a înţelege că, ceea ce contează e doar clipa de acum.
E vremea când putem face multe, dar nu ne ostenim să facem ceva pentru suflet.
E vremea când privirea acaparează luxul dar nu şi frumosul.
E vremea când gândirea a ajuns pe cel mai înalt pisc al înţelepciunii în timp ce omenirea coboară în adâncul răutăţii.
E vremea când ne afecează viaţa animalelor, dar nu si viaţa unui copil.
E vremea când iubim atât de mult şi atât de tare, dar prea puţin pe cine ne iubeşte.
E vremea când zâmbim atât de des si aiurea încât am si uitat cum trebuie să fie un zâmbet pur.
E vremea când trudim pentru a merge înainte uitând că nimeni nu e atât de puternic încât să-şi facă singur destinul..''
(Mărioara Flaiş - ''E vremea când...'')