joi, 18 iunie 2015

amintiri din şcoala ... de altădată

... au trecut anii ... adesea am vorbit cu tăticu despre anii lui de şcoală... aşa că azi am încercat să scriu ce mi-a povestit:
''... ca şi azi, îmi aduc aminte de zilele pline de joacă ale copilăriei, dar şi de orele petrecute la şcoală ... toate sunt încă vii deşi au fost tare departe în timp (pe la 1934) ...
... şcoala nu era mare, avea o sală mare şi cancelaria ...
... noi copiii eram împărţiţi pe ore: cei mici dimineaţa, ceilalţi după-amiază...
... în clasele I-IV (şcoala primară) eram cam 30 de copii, fetele aşezate în băncile din faţă şi noi, băieţii, în spatele clasei...
... învăţătorul Stelică - venit proaspăt de la Şcoala Normală Buzău - ne-a învăţat toate cele din clasa I şi până la clasa a IV-a...
... în clasă aveam o tablă mare, hartă...
... la şcoală mergeam îmbrăcaţi cu ce aveam: pantaloni negri, cămaşă albă, vestă, flanel, teneşi... 
... mămica îmi făcuse ghiozdan din pânză albă şi în el duceam: tăbliţa de scris, condeiul, buretele, abecedarul, o felie de pâine...
... iarna, ne venea rândul, de 2 ori pe lună, să ducem lemne de acasă pentru a face focul - şcoala nu avea lemne -...
... ca materii de învăţat aveam: aritmetica, citirea - limba română -, istoria, geografia...
... la ora de religie, mi-aduc aminte că venea un preot şi ne povestea despre Naşterea Domnului, despre marile sărbători şi multe altele - pentru vârsta noastră fragedă...
... aveam şi ore de sport: alergări, gimnastică ...
... în fiecare dimineaţă, dl Stelică scotea catalogul şi striga prezenţa şi ne punea note după cum ne asculta... 
... în afara orelor de şcoală, dl Stelică organiza cu noi excursii la pădurea ce se afla la vreo 2 km, ne luam mâncare la noi pentru o zi, cântam pe drum şi acolo unde ajungeam (''băbuţă, băbuţă cu ochii de drag, nu-ţi mai tace gura şi o să-ţi faci de hac'' şi altele învăţate de la dl Stelică, pe 2 voci...)... acolo dl Stelică organiza jocuri: fetele jucau şotronul, apoi fete şi băieţi jucau ''adio dio.dam, vine-un domn din Bucureşti şi te vreau pe tine...'' - fiecare băiat alegea o fată -, jocuri populare (alunelul-alunelul ...), băieţii jucau mingea (mingea domnului Stelică ), şi la final vizitam fragii din pădure şi adunam pentru acasă... 
... la sfârşitul anului şcolar, se organiza o serbare, ne dădea premii (I, II, III) - după rezultatele la învăţat - şi coroniţe ...
... fiind cuminte, nu spărgeam geamuri şi nu mă băteam cu copiii, eram primul care ajungeam la şcoală şi învăţam bine -  la sfârşit de an aveam parte de premiu (III) şi coroniţă - îmi plăcea mult istoria, geografia şi aritmetica!
... dl Stelică îi spunea lui tăticu:''Nea Banule, dacă ar fi toţi ca copiii ca Vasilică, ar fi fost tare bine, ai un copil tare cuminte, ar fi păcat să nu-l dai la şcoală mai departe !''
... de la clasa a V-a până la a VII-a - gimnaziul -, am trecut la o altă fază de şcolarizare cu directorul şcolii, dl Budişteanu care ne-a învăţat: matematica, limba română, istoria, geografia, algebra ...
... nu mai aveam tăbliţe ci caiete, călimară cu cerneală, penar cu: toc cu peniţă, creion, gumă, cretă ...
... în clasă rămăsesem mai puţini: 3 băieţi şi 2 fete, majoritatea copiilor nu veneau la şcoală decât la clasele I-IV, apoi treceau la munca câmpului şi mergeau cu vitele...
... de la clasa a VI-a am rămas 2 băieţi şi eram la un loc cu alţi elevi mai mici ...
... ca pedepse ţin minte: cine nu era cuminte, făcea cunoştinţă cu ... trasul de urechi sau nuiaua...
... când dl Budişteanu era prea ocupat cu alte clase, noi eram numiţi să ţinem liniştea la elevii mici - clasele I - şi să ţinem chiar lecţii cu ei ...
... la sfârşit de an dădeam examene în altă comună, în faţa unei comisii - venite de la conducerea judeţeană - la matematică, istorie şi geografie, apoi ne comunicau notele şi trecerea în anul următor de şcoală ... domnul director mergea cu noi în comuna vecină, ne încuraja întotdeauna să nu avem frică de comisie, să nu ne intimidăm ...
... vacanţe aveam de Crăciun, de Paşti şi vacanţa mare de vară...
... când am terminat clasa VII -a, am primit ''certificat de absolvire'' a şcolii gimnaziale...
... întâmplarea a făcut, ca peste ani, când eram la Bucureşti prin anul 1941, să-l reîntâlnesc pe domnul Stelică ce era pe atunci ofiţer de infanterie ... emoţionat, m-a tras de umăr şi m-a întrebat cu ce treburi eram prin oraş...'' ... aşa am avut ocazia să-i povestesc cu bucurie că tata m-a dat la şcoală mai departe, eram la Bucureşti la o şcoală de meserii (echivalent cu studiile de liceu seral) şi lucram ca ucenic la un meşter  care ne învăţa practic şi mecanică şi croitorie ...
 ... mi-ar fi plăcut mai târziu să-l pot reîntâlni pe dl Stelică şi să-i spun cu mândrie că am trecut la o fază nouă de şcoală, liceul militar ... 
... peste ani, copilă fiind am găsit, printre puţinele cărţi ale lui ticuţu, salvate de la distrugere, un rest dintr-un manual (poezii, povestiri şi pilde religioase, istorie, date despre regele nostu, despre străjeri ...) şi o un rest dintr-o cărticică cu balada haiducului Gruia lui Novac...
... când am crescut, am reuşit să le aşez în coperţi cartonate şi stau cuminţi printre cărţile mele din bibliotecă, ca amintire a acelor timpuri ...
ps.
i-am citit cele scrise şi lui ticuţu şi mămicuţei: le-a plăcut ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu