jurnalul (88)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă, 14 martie, ora 19.33
Luna martie ... îmi pare mult mai zbuciumată sau, mai bine zis. de ceva timp încoace zbuciumul din sufleţelul meu este mai mare... 
Gândurile ... nu mă lasă în pace ... ori de câte ori am o activitate ce îmi permite, analizez şi reanalizez ce se întâmplă cu mine, dau ''filmul'' înapoi ca să descopăr ceea ce am greşit - cu voie sau fără voie -, unde nu am putut reacţiona aşa cum îmi dicta inima ... şi am descoperit că sunt mult mai interiorizată (specific mie - interiorizez zbuciumul şi suferinţa) ... asta şi pentru că îmi dau seama că este greu să mă înţeleagă cei ce nu au tangenţă cu acest gen de zbucium ... secvenţele în care - fie greşesc ceva, fie emoţia este prea mare - finalizez prin plâns sunt la ''ordinea zilei'' ! cum să explic că nu mai suport (de fapt nu am iubit niciodată competiţia, dacă aş avea un competitor acela ar trebui să fiu tot eu, să mă autodepăşesc în orice realizez) munca tensionată, că suferinţa sufletească - prin care am trecut în ultimii ani - a lăsat urme adânci...ştiu că trebuie să muncesc pentru că altfel nu pot câştiga bani pentru a-mi ajuta familia, dar a trebuit şi trebuie să mă adaptez unor condiţii care nu îmi sunt favorabiile ... cineva mi-a zis: ''să nu mă mai victimizez...'' cum să îi explic ? el este un luptător.  uneori încerc să mă disculp dar fără succes ... stau şi mă privesc, sunt martoră a propriului meu aspect exterior, vizualizez totul ca într-un film pe care îl privesc detaşată, mă văd cât sunt de caraghioasă, ciudată prin comportament pentru alţii ... fiind într-un colectiv cu personalităţi tinere, ce consideră că ''tot ce zboară, se mănâncă'', că numai ei ştiu totul, ar trebui să fiu ''tare'' şi să muncesc fără suflet, mecanic, ca să pot rezista ... experienţa mea de viaţă este bogată, am trecut prin multe dar ceea ce se întâmplă acum este nou - o experienţă ce mă oboseşte cumplit - aş vrea, în acele momente, să mă ridic din starea de neputinţă şi să fiu demnă ! dar iarăşi - funcţionează ca un ''duş scoţian'' - o voce interioară care îmi aminteşte că nu pot să uit că ''demnitatea'' mea, de un moment, îi poate costa mult pe amărâţii mei de acasă care şi-au pus toate speranţele în tăria mea ! îmi aduc aminte de un sfat ''astrologic'', că a trebuit - şi va mai trebui - să îmi domolesc personalitatea prea puternică... ''lecţia'' este grea ! nu reuşesc decât să muncesc în zonele unde sufleţul meu se simte protejat, exact ca un adevărat ''scorpion'' ...
De meşterit ... îmi doresc dar nu am încă nici un ban de buzunar -în plus - ca să cumpăr un minim de materiale, fie de un lucru manual, fie pentru tablouaşe, fie de reparat ceea ce s-a cam deteriorat în toamna şi iarna aceasta...   
Oare cum aş putea ... să zbor, să sar peste etape şi ... să mă trezesc din această perioadă ca dintr-un vis, şi să fiu doar acasă cu familia noastră, să fiu un sprijin - moral şi fizic - pentru mami şi tati, cât este de lungă ziua şi noaptea ... să mă bucur de anii cât îi mai am aproape de mine !  

Recunosc ... că sunt o persoană căreia greu îi poate ghici cineva ceea ce îşi doreşte cu adevărat !

De când mă ştiu ... am repectat domeniul fiecăruia: ticu ca şef de familie, bărbatul care ne reprezintă într-o lume patriarhală, mami şeful suprem intern al familiei ...am avut momente când am fost pe propriile picioare dar viaţa m-a canalizat încet-încet spre supunere treptată ... şi aşa sunt veşnicul copil ...
Sunt îmbrăcată ... încă în hainele cu care am muncit pe afară ... pijamalele mai pot aşteapta...   
De citit ... am în continuare o mare ''foame'' ...dar când ? nu am timp pentru ''intelectualitate'' .  
Uneori am poftă ... de filme care să îmi aducă ceva proaspăt ...uneori găsesc! 

În casă ... este o atmosferă plăcută.

Am visat ... să am un loc de muncă important prin care să ajut lumea ca să fie mai bună, să am parte de o colectivitate caldă, să am familia în condiţii decente de viaţă... viseeeeeeeee ...

Duminică spre luni ... va fi o zi o zi obişnuită de muncă, iar luni mă voi odihni cam târziu - voi avea multe de rezolvat în oraş până târziu în zi...  

Ieri dimineaţă am auzit ... în microbuzul ce mă ducea la oraş, o melodie tristă, azi am căutat-o ca să o ascult iar şi iar ...