duminică, 2 martie 2014

... necunoscutele caracatiţe ...

... recunosc că am avut idei preconcepute referitor la ... caracatiţă !
... în seara aceasta am avut tăria - pentru că de obicei aveam o teamă să vizionez astfel de filme documentare - să vizionez un excelent film documentar (prezentat de canalul tv Digi Animal World, ''Extratereştrii din adâncuri'') care m-a făcut să privesc altfel viaţa unei caracatiţe... o vedeam ca pe ceva straniu, extrem de periculoasă şi îmi provoca TEAMĂ !
... mărturisesc că am avut un ghem în stomac cât am vizionat filmul dar a fost degeaba!
... filmul mi-a prezentat faţa necunoscută a vieţii unei caracatiţe!
... am descoperit cât de rafinată este gândirea ei dar şi cât este de delicată, cât este de fricoasă, cât este de curioasă, cât de repede învaţă, cât de repede se transformă pentru a ieşi din spaţii şi de a sta resemnată acolo unde a gândit că nu este şansă să evadeze, cât de repede învaţă urmărind ceea ce face una mai matură, cât de repede imită prin colorarea pielii conform culorilor naturale sau artificiale, cât de uşor imită tot ce întâlneşte pentru a se salva ...
... am văzut că se poate sacrifica pentru a avea urmaşi !
... experienţele vizionate, la un institut italian de renume, m-au convins cât sunt de inteligente dar păcat că au o soartă atât de grea, într-un spaţiu vital atât de ostil !!! oare noi, oamenii, cum ne-am fi adaptat dacă am fi trăit în apă!?
... spre finalul filmului am descoperit ceva care vorbeşte şi de o schimbare - probabil învăţând de la oameni! - într-o zonă de litoral grecesc, unde au început să trăiască în grupuri, cele tinere să înveţe de la cele mai în vârstă, să înveţe ce este curajul (una mică atacase un peşte mare, cu un curaj nebunesc - ea care de obicei s-ar fi ascuns imediat ce ar fi simţit că ar apare acel peşte!)  ... deci o posibilă evoluţie spre altceva !
... filmul de fapt a început cu o scenă atât de interesantă: omul-scafandru filma o caracatiţă ce înota paralel cu el - erau ca două siluete lungi, amândoi, stranii -, apoi caracati'a s-a apropiat de scafandru şi curioasă l-a studiat şi nemai fiindu-i teamă de scafandru, caracatiţa s-a lăsat mângâiată, şi-a lăsat corpul liniştită ca să fie atins satisfăcându-i curiozitatea scafandrului!!!
... pe Youtube nu am găsit decât acest filmuleţ cu o caracatiţă simpatică ce a descoperit rostul unei coji de cocos şi cum învaţă repede cum să o folosească : 


2 comentarii:

  1. Pentru ele, mediul acvatic nu-i chiar atat de ostil. Asa s-au obisnuit sa traiasca. Ai vorbit frumos de ele, eu nu prea le sufar, mi-e frica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      până să vizionez acest film-documentar, nici eu nu puteam să le privesc de FRICĂ! acum, pot să am sentimente aşa cum pot privi alt ''personaj'' acvatic !!! dar le respect cu adevărat acum!

      Ștergere