... am avut o duminică liniştită ... chiar dacă afară este încă nehotărât (iarnă sau primăvară?!) , în casă este bine (eu sunt fochistul!!!) şi ... a venit seara şi dacă trag linie - ca să văd ce am realizat - descopăr că am comunicat bine ... domenii atât de variate, ca într-un carusel, cu o bogăţie de informaţii ... gânduri, vorbe, fapte ... o căutare continuă a frumosului, a utilului, a concretului ... viaţa de duminică în familie ...
... de la muzică la poezie, la masa luată în familie cu toţii (doar în weekend se poate realiza aşa), de la căţeii mei (în curte) la filme şi la îndeplinirea unei promisiuni către o prietenă - pe email, de la comunicarea pe video-chat cu o prietenă la lectura în fugă a unor rânduri plăcute dintr-un blog nou ... şi sentimentele sunt amestecate tot ca într-un carusel ...
... la cât de imaginar trăiesc acum acest moment al serii, cred că este mai apropiată de mine poezia:
'' E vai de-acela ce nu are
o amintire pământeană
mândria să-i trezească-n suflet
şi-o lacrimă să-i işte-n geană!
Ce-i omul fără amintiri?
Ele-s în timpii care vin
ca rădăcinile subţiri
ce veşnic verde pomul ţin.''
(Hristo Cerniaev, ''E vai de-acela...'', 1930)
'' În carte, lumea-nţelepciunea-şi strânge
Ne întrebăm ce-i drept şi facem legi.
Mereu ceva vieţii nu-i ajunge
nu-şi uităa duritatea firii-ntregi.
Nu e destul ce filozoful scrie
spre-a-şi netezi conturul colţuros.
Ne trebuie şi calda poezie
în care credem şi-o iubim duios.
Dar să privim mai mult că necesar e,
cum desenează ţâncii pe nisip
Din puritatea liniei răsare
neprefăcută lumea cu-al său chip.''
(Pârvan Stefanov, ''Lucrul cel mai greu...'', 1931)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu