să ne amintim de ... Nichita

 ... pentru că tocmai am aşternut câteva gânduri care mă frământau referitor la ... TIMP ... , cred că ar fi potrivită  o poezie care vorbeşte mai bine ca mine despre acest zbucium al omului:                   
''Trăim un prezent pur ?
 A trăi inseamnă timp?
 Timpul este tot ceea ce nu inţelegem?
 Timpul este tot ceea nu suntem noi?
 Există timp acolo unde nu este nimic altceva?
 Timpul este fără să fie?
 Timpul este insuşi Dumnezeu?
 Inima mea bate in timp?
 Sunetele, mirosurile,
 pipăitul, gustul, vederea
 sunt chipuri ale timpului?
 Timpul este legat de lucruri?
 Timpul este legat de cuvinte?
 Gândurile sunt timp?
 Timpul este insuşi Dumnezeu?
 A fi, inseamnă timp?
 A avea, inseamnă timp?
 Ceasurile sunt bisericile noastre
 de mână sau de buzunar,
 de perete.
 Ne rugăm luând cunoştinţă
 de bătaia lor inscrisă pe cadrane .''

  
                         (Nichita Stănescu, ''Intrebări'', 1972)
                           -https://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu -