duminică, 12 februarie 2017

reverie...

... acum câteva momente, am citit versuri la prietena mea virtuală, doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu ):

''Lăsat-am visele în leagănul de fulgi
  La un sfârșit de iarnă singuratic,
  Le-am învelit cu-ale tăcerii umbre lungi
  Să nu le-ajungă dorul nebunatic.
                Să stea acolo-n liniștea ninsorii
                Cu geana-nchisă până-n primăvară
                Când vor veni acasă toți cocorii
                Și-a slobozi miresme lăcrămioara.
Le voi trezi atunci cu mângâierea
Primelor frunze-n verde primenite,
În murmur lin voi preschimba tăcerea
Chemând pe nume doruri rătăcite.
                Să mi le poarte-n zarea-ndepărtată,
                În locuri cu parfum de gingășie,
                Descătușându-mi firea înghețată
                Cu mâna blândă din copilărie.''

                             ''REVERIE''
                   - Ludmila Vârlan Turcu -

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      şi eu sunt bucuroasă că ai citit versurile şi ţi-au plăcut !

      Ștergere
  2. Cate-o data asi vrea sa pot sa vin sa te ajut, macar sa-ti pot da o crema buna pentru maini! Gasesc groaznic ca tu singura trebuie sa spargi lemne! Asta e munca de barbat! Ai tot respectful din partea mea pentru ceea ce faci!
    pupici, seara faina si weekend cu odihna îti doresc! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      şi mulţumesc frumos pentru cuvintele calde adresate !
      da, este muncă gre - eu sunt, vrei-nu vrei - băiatul casei (aşa a fost sortit de Sus... luîndu-mi responsabilitataea de a locui cu părinţii, trebuie, în această perioadă a vieţii noastre, să-mi asum răspunderea până la capăt... când va mai răsări soarele pe la noi, pe ''strada'' noastră, sper într-o viaţă mai îndulcită...
      asta e viaţa, cu bune şi mai puţin bune... bine că, în viaţă, am reuşit cât de cât ca să mă adaptez cerinţelor !!!
      pupic !

      Ștergere