sâmbătă, 2 iunie 2012

nalangâte

            ...prin părţile noastre de origine, se mâncau cu mare plăcere gogoşele numite ''nalangâte'' ...
            ... din compoziţia de mai jos vor rezulta în jur de 24 gogoşele...
            ... compoziţia va fi moale...
            ... compozitia se prepară din 1 cană faină (aproximativ 11 linguri cu vârf), drojdie, 1 ou, coajă de portocala rasă, aproximativ 100 ml lapte.
            ... compoziţia se lasă la dospit 10-15 minute, la loc cald.
            ... aluatul se ia cu linguriţa.
            ...se încinge, pe foc, uleiul într-un vas (special pentru prăjit gogoşi).
            ...când s-a încins uleiul, se ia aluatul cu linguriţa şi se pune în uleiul încins.
            ...gogoşelele se scot repede din uleiul încins ...
            ...după gust, se pot pudra cu zahăr pudră, vanilat...
            ...de asemenea, după gust, se pot pune în compoziţia de aluat 2-3 mere rase mărunt...
            ...sunt gogoşele tare gustoase !!!

cozonac în ... tavă de ''pizza''

    ...m-am jucat într-o zi cu tava de pizza (o tăviţă mică, jos, adăncită şi goală, deasupra cu o tăviţă mică, subţire, cu găurele, unde se aşează aluatul) şi am pregătit o compoziţie ca de cozonac...
       cantităţi: 12 linguri făină (cu vărf), 1/2 nuca de drojdie, aproximativ 10-11 linguri cu lapte, 2 ouă, 3 linguri margarină, 2-2,5 linguri ulei, 4-5 linguri zahăr, esentă lamăie, nucă de cocos (pentru presărat pe deasupra), 1 ou (pentru uns pe deasupra), rahat (după gust), zahăr pudră vanilat (după gust).
       am pregătit drojdia: drojdia (căt o nucă) + 1 linguriţă zahăr + 1 linguriţă făină = şi am lăsat ca să se înmulţească drojdia, undeva la cald...
       am dizolvat zahărul în laptele călduţ...
       am tăiat rahatul mărunt...
       am amestecat apoi: făina, drojdia, ouăle, laptele cu zahărul, esenta, margarina, uleiul ... până am obţinut un aluat moale...
       am lăsat aluatul la dospit, acoperit cu o pânză, aproape 10-15 minute (depinde de calitatea făinii ...), la loc cald ...
       am uns cu ulei tava (tava cu găurele, prezentată mai sus) ...
       am refrământat cu puţin ulei aluatul şi l-am aşezat pe tavă...
       am înfipt rahatul (tăiat mărunt), bucată cu bucată,  în aluatul aşezat pe tavă (uşor ca să nu treacă aluatul printre găurelele tăvii) cât se poate de adânc în aluat (după gust) ...
       am uns aluatul pe deasupra cu gălbenuşul (spart separat) ...
       am presărat cu zahăr tos pe deasupra...
       am introdus în cuptor tava de pizza (tava cu aluatul, aşezată deasupra celeilalte tăvi goale), la foc mic, aproape 28 minute...
       în ultimele minute, am dat focul la mai mare (la cuptor)...
       am scos din cuptor tava cu produsul copt...
       am presărat cu zahăr pudră, vanilat...
       ... şi a fost foarte bun!!!

miercuri, 30 mai 2012

ce frumos e să visezi...

         de când mă ştiu ... am visat cu ochii deschişi ...
         foarte uşor pentru mine ... să mă desprind de mediul inconjurător (cel mai adesea ... trist sau nemulţumitor ... pentru sufleţelul meu) ... şi să umplu golul din jurul meu (singură, fără prieteni sau prietene) ...
         de mică am călătorit cu imaginaţia prin toate ... poveştile/ basmele/ legendele citite şi răscitite ... iar mai târziu, am trăit toate poveştile din filme, alături de personajele minunate ...
         totdeauna mi-au plăcut poveştile cu ''happy end''  ...
         am crezut cu tărie în existenţa poveştilor de dragoste ...
         am aşteptat ca orice fetiţă să apară şi în viaţa mea minunata poveste de iubire ...
         am crezut de câteva ori ... că a sosit clipa mult aşteptată şi la mine ...
         am visat că am găsit ... minunata poveste de iubire ... deşi atunci nu prea ştiam prea multe, eram prea tânără ... şi câte vise de copilă mi-am imaginat ... atrasă fiind de ...un grec ... sau, mai degrabă, de lumea plină de mister în care credeam că se află !
         am visat apoi ... fiind mai mare dar nu mai coaptă la minte, că ... am găsit ... grupul de prieteni (pe care l-am vrut în singurătăţile mele de fetiţă, cu atât de multe necunoscute şi despre care aş fi vrut să am un răspuns mai aproape de înţelegerea mea şi de curiozităţile vârstei...)  ... dar am rămas tot pe dinafara grupului, o singuratică ce era temporar într-un grup, chiar dacă îmi petreceam multe clipe cu ei...
         am visat atâtea ...
         de multe ori, visând, am plecat departe, departe de meleagurile străbătute zilnic şi care nu-mi aduceau nici o bucurie sufletească ... construind imaginar momentele mele de fericire imaginară ...
         am visat şi fiecare vis mă îndepărta de posibilitatea de a găsi în realitate ceea ce doream ...
         tot ce întălneam devenea, repede, în visul meu ... prea bun, prea reuşit ...
         la un moment dat, a venit şi crudul duş cu apă rece!!!
         ce am făcut?!
         specific mie, am rupt legătura mea cu basmul cel frumos ... nu l-am mai aşteptat pe ''făt frumos''!
         şi am trăit ... ocolită de iubirea adevărată ...
         până când a apărut şi la mine, când nu mă mai aşteptam! şi am intrat în vârtejul ameţitor al unei poveşti frumoase de iubire, aşa cum mi-am dorit-o toată viaţa!!! o poveste atăt de frumoasă că de multe ori mă gândeam că visez, că nu sunt eu personajul!
         a inceput lin, parcă mă lua cu binişorul, ca să nu mă sperii şi să fug!!! şi a continuat cu un sentiment din ce în ce mai liber şi mai deschis ... cum să nu se înalţe sufleţelul meu, cum să nu se topească inimioara mea primind zi de zi cele mai incredibile mesaje de iubire, cele mai frumoase versuri de iubire ... o iubire ca de tânără adolescentă ... cu emoţiile cuvenite: vine la întâlnire? dacă are altă problemă? au fost zile minunate în care am plutit ...
         dar am uitat să spun că ... iubirea a venit la mine pe ... e-mail ... iubirea mea a fost Harry! 
         uitând  că ... specialitatea mea era să plutesc în lumea viselor ... uitând că pe pământ trebuie să fie suferinţă şi singurătate ... uitând că dacă nu am găsit o viaţă întreagă iubirea, nu aveam cum s-o găsesc acum, după atâta timp ... uitând că prin e-mail este şi mai greu să desparţi iluzia de realitate, minciuna de adevăr, că toate lucrurile par frumoase pentru că nu ai cum să le verifici!!!
         am greşit că am crezut ?!... a fost atât de frumos!!!
         am greşit pentru că am fost credulă ?! ... am ars pentru o iubire!
         am greşit la sfărşit ... nu mai pot întoarce timpul înapoi!
         s-a terminat totul?!
         cum ar fi fost totul dacă dădeam alt răspuns, dacă luam altă hotărâre la ... proba de final?! şi dacă nu fugeam, fricoasă, de tot şi de toate?! 
         poate că s-ar fi terminat mai frumos, nu aş fi rămas cu ... acest gol!!! mi s-a frânt inima, mi-a rămas sufletul nemulţumit ...
         dacă a fost sufletul-pereche?! şi l-am pierdut nealegând bine răspunsul?!  ne-am fi întâlnit vreodată, în viaţa adevărată?!
        voi mai avea această şansă în altă viaţă ?!
        nu voi afla niciodată!
        ştiu totuşi că a fost o şansă de a trăi adevăratul sentiment de iubire ca într-o vacanţă a sufletului meu! 
        ...şi totuşi ... a fost vis sau realitate?!

Leu şi Puiu ...

... Leu şi Puiu, sus pe lemne:


... Puiu şi Leu, la joacă...



















... Leu (stânga) şi Puiu (dreapta), la uşă, aşteptând să se deschidă:

 ... Leu (stânga) şi Puiu (dreapta) la uşă, privind spre noi...

Leuţu...

... Leuţu se pregăteşte de ... culcare...

Puiul cel poznaş...

... Puiu ... în curtea căsuţei sale (pare închis, după plasă...dar nu, gardul îl separă doar de Leu, seara, ca să nu îl dea afară din căsuţa lui...)... 



Puiul ... în grădina mare ... urmărit de mine pentru fotografie ...



           Puiul ... când îşi vopseşte blăniţa frecându-se pe o pungă cu vopsea acaju (după ce ne vopsim noi, fetele casei, îl vopsim şi pe el dar el vrea să se vopsească şi singur apoi... a descoperit acum un an că îi place să privească la noi cand ne tundem şi ne vopsim, îi place mirosul vopselelor şi şampoanelor noastre !!!) ... şi apoi se plimbă ţanţoş prin curte, mândru că este frumos vopsit! 



luni, 28 mai 2012

gânduri despre ... regulile vietii japoneze

      apreciez mult stilul de viaţă japonez ... reguli stricte, stabilite de secole, respectate de toate generaţiile, de la cel mai tânăr până la cel mai în vârstă, de la cel mai sărac până la cel mai bogat, cu multă dăruire, cu dragoste imensă pentru tot ce este frumos şi bine făcut, cu o dorinţă tot timpul vie de a aduce armonia în viaţa japoneză ...
      profundul sentiment de apartenenţă al fiecărui membru al societăţii, indiferent că este copil, tânar, adult sau în vârstă ... fiecare fiind o rotiţă dintr-un adevărat angrenaj ... ştiind să se bucure împreună când înfloreşte natura ... dar şi să depăşească împreună orice necaz ... 
      când am început să pătrund, prin diverse lecturi, în lumea minunată a Japoniei am rămas uimită în primul rând de regulile existente în limbajul japonezilor, in comunicarea interpersonală: cuvinte specifice doar copiilor, cuvinte specifice doar femeilor, cuvinte specifice doar barbaţilor ... dar toate pentru a spune acelasi lucru ...
      existenţa atâtor reguli - deşi ciudate pentru 'strangers' - cu o regulă numarul 1: dacă nu respecţi regulile unanim acceptate de societate, eticheta va face sa nu fii acceptat în comunitate... orice extravaganţă sau greşeală aduce o pată ce dezonorează ... 'onoarea' are un rol important, aparte în societatea japoneză!
      deşi tot ce am citit se referă la trecutul Japoniei ...
      acum mă ajută enorm tv NHK World ...cu interesantele emisiuni ce prezinta tot ce este cool în Japonia cu antrenante comparaţii realizate de diverşii invitaţi, cu tradiţii atât de diferite de pe glob... minunatele festivaluri şi tradiţii japoneze ... minunatele temple şi palate, superbele grădini ce desfată ochii şi simţurile prin ... copaci, flori, pietre (=statui naturale), apă ... într-un cuvânt: armonie! ...

duminică, 27 mai 2012

din lirica de dragoste...

  ...''Aş vrea să fiu o stea
        să strălucesc numai pentru tine,
           să mă transform în ploaie,
              să cad uşor peste trupul tău fierbinte,
                 apoi să mă evapor,
                     s-ajung din nou în cer
                         să le zic îngerilor cât de mult te iubesc!''
        (din păcate ... nu mai ştiu cine a scris aceste minunate versuri...)