vineri, 19 iunie 2015

jurnalul (102)



Astăzi (data/ora)... vineri, 19 iunie, între orele 17.34 - 22.00
Ziua de azi ... a fost liniştită... greul a fost ieri ! am cărat lemne, în două transporturi, atât cât am putut căra noi două, eu cu mami... mami a fost cercetaş, a văzut copacii, tăiaţi şi aruncaţi unul peste altul, la prima oră şi apoi m-a mobilizat şi pe mine... lacome amândouă, eu tăiam crengile cu toporul: cele de mărime mijlocie erau pentru mami, trunchiurile groase erau pentru mine... era zăpuşeala de după o noapte de ploaie... nici toporul nu mă mai asculta, ieşea din coadă ! mami începuse să se plângă la final, nu mai putea dar ... am ajuns cu bine acasă - mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ajutor !!! acasă ticuţu ne aştepta îngrijorat că fetele lui se epuizează... nici nu puteam să intrăm bine pe poartă (cea din spatele grădinii) că bodyguarzii ne şi luau lemnele în primire ca să le cerceteze şi să le ''însemneze'' ... ''circ'' mare !!!    
Gândirea ... este bună dar de multe ori nu prea am timp mult pentru aşa ceva...activitatea din vară ţine de multă muncă în aer liber, ca un bun executant, cu multă perseverenţă !       
Am învăţat ... multe despre plante şi pomi !    
Fizic ... sunt tare obosită când vine seara dar este o oboseală strâns împletită cu o mare bucurie !   
În bucătărie ... tocmai am terminat de frământat o turtă ... acum este la cuptor ... de câteva zile, după ce se termină activitatea zilei, eu trec să frământ şi să coc turtică ! ne place foarte mult !     
Sunt îmbrăcată ... în: pantaloni scurţi, maieu  ... 
Am citit ... un mesaj de la surioara mea - de obicei aceasta este lectura mea cea zilnică !
Aştept ... în fiecare zi ''programul' de lucru'' - fiecare zi este diferită de cea dinainte ! noutatea şi prospeţimea fac activităţile foarte plăcute !       
Majoritatea realizărilor ... sunt legate de grădină: am pus arac la fiecare roşie, am tăiat periodic iarba, am cules muşeţel şi pătlagină aproape zilnic, curăţenie prin casă ...mami a găsit şi coada şoricelului pe şanţurile mai puţin îngrijite... noroc că a plouat noaptea de câteva ori în săptămâna aceasta şi am mai încetat cu plimbatul bidoanelor cu apă !   
Ascult ... la tv o emisiune de comentarii politce, preferată de ticuţu, scriu ''jurnalul'' iar cu mami am reascultat (pentru a nu ştiu câta oară) ... parodia pamflet 'Viorele, Viorele'':

- ce ne distrează enorm, seamănă cu un banc bun din cele ce auzeam înainte de 1989 ! cândva, în nişte ani de după 1989, singura noastră ''oază'' de amuzament erau spectacolele Divertis, mai vă aduceţi aminte ?
  
Munca ... noastră este frumoasă vara: parcă sunt în vacanţă ! cât am cărat lemne, am avut şi o parte plină de copilărie, frumoasă: eu culegeam vişine (că sunt mai înaltă !) şi mâncam, râzând, apoi cu mami pentru a scăpa de sete !!!            
Prefer ... spectacolele de comedie, emisiunile distractive dar nu de prost gust !  
Sper ... să fie o vară mai veselă ! azi am recreat, pe terasă, un colţişor ce ne aduce aminte de micul dar drăgălaşul nostru balcon, cu 2 băncuţe (special realizate de un meşter la oraş pentru balconaşul nostru, după o schemă realizată de mine), o măsuţă pliantă şi aparatul cu cd-uri aşezat la mijloc ... tare mulţumiţi, mami şi ticuţu au savurat, acolo, câte o cafeluţă şi un capuccino, vorbind despre multe şi uitând că sunt la ţară ! (asta mi-a creat o mare mulţumire sufletească - am citit cândva că fericirea se obţine din mici bucurii !)      
Postez ... o melodie care mi-a plăcut cândva şi acum am regăsit-o interpretată de o formaţie de care nu ştiam nimic dar vocea mi-a plăcut mult :

joi, 18 iunie 2015

amintiri din şcoala ... de altădată

... au trecut anii ... adesea am vorbit cu tăticu despre anii lui de şcoală... aşa că azi am încercat să scriu ce mi-a povestit:
''... ca şi azi, îmi aduc aminte de zilele pline de joacă ale copilăriei, dar şi de orele petrecute la şcoală ... toate sunt încă vii deşi au fost tare departe în timp (pe la 1934) ...
... şcoala nu era mare, avea o sală mare şi cancelaria ...
... noi copiii eram împărţiţi pe ore: cei mici dimineaţa, ceilalţi după-amiază...
... în clasele I-IV (şcoala primară) eram cam 30 de copii, fetele aşezate în băncile din faţă şi noi, băieţii, în spatele clasei...
... învăţătorul Stelică - venit proaspăt de la Şcoala Normală Buzău - ne-a învăţat toate cele din clasa I şi până la clasa a IV-a...
... în clasă aveam o tablă mare, hartă...
... la şcoală mergeam îmbrăcaţi cu ce aveam: pantaloni negri, cămaşă albă, vestă, flanel, teneşi... 
... mămica îmi făcuse ghiozdan din pânză albă şi în el duceam: tăbliţa de scris, condeiul, buretele, abecedarul, o felie de pâine...
... iarna, ne venea rândul, de 2 ori pe lună, să ducem lemne de acasă pentru a face focul - şcoala nu avea lemne -...
... ca materii de învăţat aveam: aritmetica, citirea - limba română -, istoria, geografia...
... la ora de religie, mi-aduc aminte că venea un preot şi ne povestea despre Naşterea Domnului, despre marile sărbători şi multe altele - pentru vârsta noastră fragedă...
... aveam şi ore de sport: alergări, gimnastică ...
... în fiecare dimineaţă, dl Stelică scotea catalogul şi striga prezenţa şi ne punea note după cum ne asculta... 
... în afara orelor de şcoală, dl Stelică organiza cu noi excursii la pădurea ce se afla la vreo 2 km, ne luam mâncare la noi pentru o zi, cântam pe drum şi acolo unde ajungeam (''băbuţă, băbuţă cu ochii de drag, nu-ţi mai tace gura şi o să-ţi faci de hac'' şi altele învăţate de la dl Stelică, pe 2 voci...)... acolo dl Stelică organiza jocuri: fetele jucau şotronul, apoi fete şi băieţi jucau ''adio dio.dam, vine-un domn din Bucureşti şi te vreau pe tine...'' - fiecare băiat alegea o fată -, jocuri populare (alunelul-alunelul ...), băieţii jucau mingea (mingea domnului Stelică ), şi la final vizitam fragii din pădure şi adunam pentru acasă... 
... la sfârşitul anului şcolar, se organiza o serbare, ne dădea premii (I, II, III) - după rezultatele la învăţat - şi coroniţe ...
... fiind cuminte, nu spărgeam geamuri şi nu mă băteam cu copiii, eram primul care ajungeam la şcoală şi învăţam bine -  la sfârşit de an aveam parte de premiu (III) şi coroniţă - îmi plăcea mult istoria, geografia şi aritmetica!
... dl Stelică îi spunea lui tăticu:''Nea Banule, dacă ar fi toţi ca copiii ca Vasilică, ar fi fost tare bine, ai un copil tare cuminte, ar fi păcat să nu-l dai la şcoală mai departe !''
... de la clasa a V-a până la a VII-a - gimnaziul -, am trecut la o altă fază de şcolarizare cu directorul şcolii, dl Budişteanu care ne-a învăţat: matematica, limba română, istoria, geografia, algebra ...
... nu mai aveam tăbliţe ci caiete, călimară cu cerneală, penar cu: toc cu peniţă, creion, gumă, cretă ...
... în clasă rămăsesem mai puţini: 3 băieţi şi 2 fete, majoritatea copiilor nu veneau la şcoală decât la clasele I-IV, apoi treceau la munca câmpului şi mergeau cu vitele...
... de la clasa a VI-a am rămas 2 băieţi şi eram la un loc cu alţi elevi mai mici ...
... ca pedepse ţin minte: cine nu era cuminte, făcea cunoştinţă cu ... trasul de urechi sau nuiaua...
... când dl Budişteanu era prea ocupat cu alte clase, noi eram numiţi să ţinem liniştea la elevii mici - clasele I - şi să ţinem chiar lecţii cu ei ...
... la sfârşit de an dădeam examene în altă comună, în faţa unei comisii - venite de la conducerea judeţeană - la matematică, istorie şi geografie, apoi ne comunicau notele şi trecerea în anul următor de şcoală ... domnul director mergea cu noi în comuna vecină, ne încuraja întotdeauna să nu avem frică de comisie, să nu ne intimidăm ...
... vacanţe aveam de Crăciun, de Paşti şi vacanţa mare de vară...
... când am terminat clasa VII -a, am primit ''certificat de absolvire'' a şcolii gimnaziale...
... întâmplarea a făcut, ca peste ani, când eram la Bucureşti prin anul 1941, să-l reîntâlnesc pe domnul Stelică ce era pe atunci ofiţer de infanterie ... emoţionat, m-a tras de umăr şi m-a întrebat cu ce treburi eram prin oraş...'' ... aşa am avut ocazia să-i povestesc cu bucurie că tata m-a dat la şcoală mai departe, eram la Bucureşti la o şcoală de meserii (echivalent cu studiile de liceu seral) şi lucram ca ucenic la un meşter  care ne învăţa practic şi mecanică şi croitorie ...
 ... mi-ar fi plăcut mai târziu să-l pot reîntâlni pe dl Stelică şi să-i spun cu mândrie că am trecut la o fază nouă de şcoală, liceul militar ... 
... peste ani, copilă fiind am găsit, printre puţinele cărţi ale lui ticuţu, salvate de la distrugere, un rest dintr-un manual (poezii, povestiri şi pilde religioase, istorie, date despre regele nostu, despre străjeri ...) şi o un rest dintr-o cărticică cu balada haiducului Gruia lui Novac...
... când am crescut, am reuşit să le aşez în coperţi cartonate şi stau cuminţi printre cărţile mele din bibliotecă, ca amintire a acelor timpuri ...
ps.
i-am citit cele scrise şi lui ticuţu şi mămicuţei: le-a plăcut ! 

... primii bani din hârtie ...

... banii ...
... am citit undeva, acum mult timp în urmă, că primii bani din hârtie din lume au apărut în sec al IX-lea în China şi ei erau confecţionaţi dintr-o hârtie a cărei materie primă a constituit-o ... coaja de dudodată cu aceşti bani, autorităţile chineze de atunci au emis şi un decret prin care se legifera circulaţia noilor bani şi se dădeau instrucţiuni privind folosirea lor... unele fiind foarte actuale şi acum: ''... sunt interzise ruperea şi mâzgălirea banilor din hârtie!''
... în Japonia, din era Meiji s-au produs bani din hârtie ... 
... la producerea banilor se foloseşte o hârtie specială, mitsumatagami ...
... japonezii care manevrează banii poartă mănuşi albe ... 

marți, 16 iunie 2015

impresii la ... cald

... cu emoţie dar şi cu o oarecare tristeţe - pentru că înainte reuşeam să citesc o carte într-un timp foarte scurt faţă de cel de acum -, am reuşit să citesc cartea primită cadou neaşteptat ''Binecuvântată fii, închisoare'' ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicole_Val%25C3%25A9ry-Grossu )...  deşi ştiu demult că nimic nu este întâmplător... cât de multe gânduri, adevărate momente de reflecţie - momente de analiză mi s-au creat astfel!    
... trecând pe drumul vieţii, în aceşti ani, am descoperit dulceaţa vieţii în şi cu simplitate!
... doar că nu am reuşit să o trăiesc efectiv decât acum, după trecerea atâtor ani ...
... cartea citită cu această ocazie mi-a prezentat zbuciumul unui suflet ce a ştiut să trăiască în simplitate, atât în libertate cât şi în închisoare, cu multă demnitate!
... am citit şi alte cărţi ce au prezentat chinurile acestor oameni despre care nu am ştiut nimic ani de zile, descoperind târziu lumea ce a trăit aproape paralel cu viaţa mea şi altor copiii ce au fost protejaţi de acest rău ... dar care am trăit alt rău: cel ce a dus la construirea omului nou - cel care a ajuns după 1989 să iubească falsele valori... şi care nici acum nu ştie cum să construiască o societate normală ...
... cu ocazia acestei minunate cărţi - trăirea efectivă, clipă după clipă, în spiritul creştin -  am descoperit o altă bucăţică din lumea spirituală ...
... redau aici un mic pasaj ce m-a impresionat - pentru că, efectiv, doar credinţa curată în Dumnezeu a protejat-o pe Nicole - o adevărată ''lecţie de viaţă'' : 
   ''Nu te vei teme nici de grozăviile nopţii, nici de săgeata care zboară în timpul zilei, nici de ciuma care se strecoară prin întuneric şi nici de moartea ce seceră în plină zi...
  ...Pentru că el crede în Mine, îl voi izbăvi, îl voi pune în siguranţă pentru că Îmi cunoaşte numele, Mă va chema şi Eu îl voi mântui, voi fi alături de el în nefericire. Îl voi scoate din ea şi îl voi bucura. Îi voi da zile multe şi îl voi ajuta să-mi cunoască zidirea.'' 
      (Psalmul 90 al lui David - Vechiul Testament http://www.crestinortodox.ro/biblia/Psalmii/PSALMUL-90-O-cantare-lauda-a-lui-David/)  
... pentru această frumoasă lecţie dată sufleţelului meu, mulţumesc iar celor două prietene dragi cunoscute prin intermediul blogurilor !!!
... Doamne ajută !   
    


luni, 15 iunie 2015

o iubire în ... Dubai

... fiind foarte cald, după prânz, am vizionat un film pe ''Film Cafe'' - ''Die verbotene Frau'' (''Femeia interzisă'') - şi am uitat de căldura de afară răpită fiind de această poveste magică ce a existat cu adevărat: iubirea dintre Verena şi Khalid...