vineri, 5 februarie 2016

jurnalul (135)




Astăzi ... vineri 05 februarie 2016, orele 20.15
A sosit ... şi luna februarie! deja luna ianuarie devenise prea grea cu atâta suferinţă (a se înţelege ''gerrr'')...chiar dacă la final a fost şi un pic de bucurie (a se înţelege ''mai cald'')...  
Gândurile ... zboară repede ... ce bine că este o vreme mai caldă, parcă totul s-a schimbat brusc !    
Zilele de primăvară ... ce au venit acum, au scos la suprafaţă ghioceii timpurii, acoperiţi de zăpada lunii ianuarie ... parcă sunt mai frumoşi - au rezistat sărăcuţii la ger, ei aşa de micuţi - şi noi, atât de mari ne-am văicărit cât am putut de tare !!!   
Recunosc ... este plăcut acum prin casă, focul din sobă este iar simţit aşa cum trebuie !
În bucătărie ... nu mai sunt decât eu - paznicul focului şi scriitorul de ''jurnale'' - dar nu mă simt prea bine... am mâncat azi după-amiază ceva cu poftă şi de atunci nu îmi găsesc locul, un deranjament greu de definit dar care mă sâcâie - am luat şi dicarbocalm ... mami a răcit pe vremea de ieri când era atât de frumos afară... a avut poftă de plimbare prin grădină, cu ceaşca de cafea (cum îi place ei cel mai mult) dar a uitat că deşi este cald, nu trebuie să stea pe bancă direct, fără o pernuţă... acum o voi trezi la 12 ore ca să-i dau antibiotic !!! noroc că ticu este el mai bine !
Haine ... am, pe mine, într-un amestec ciudat: bluză de pijama; ciorapi lungi şi groşi; pantaloni groşi; 2 perechi de şosete (una subţire şi una groasă); legată la cap cu baticuţul meu verde (poate mă va ajuta în lupta cu indispoziţia prin care trec de câteva ore)...     
Bodyguarzii ...  sunt tare mofturoşi: fac nazuri la mâncare ! dar ieri am fost la magazin după cumpărături şi când am revenit, ei doreau ceva adus de mine de la drum ... ce să le dau?! le-am oferit iar mâncarea refuzată mai devreme, şi acum mulţumiţi că au primit ceva, au mâncat-o cu mare poftă !...
Weekendul ... ce se apropie cu paşi repezi, cred că va fi liniştit... după 2 zile (ieri şi azi) în care a revenit frigul, cu puţină zăpadă, cu vânt rece... în weekend va fi mai cald - sper ! 
Aş vrea... să am filme frumoase la tv - este singura mea distracţie !
Munca mea ... este comasată între anumite ore: scot apa, rup crengi (căzute mai demult, din cauza gerului, găsite pe drum), mai le tai şi cu toporaşul, pregătesc cutia cu lemne pentru focul de seară şi cutia cu lemne pentru focul de dimineaţă, tai câte o bucată de scândurică pentru a face aşchii (la aprinsul focului - s-a terminat repede amestecul cenuşă - gaz !), supraveghez focul, stau cu urechea ciulită (ca un adevărat căţel ce păzeşte echilibrul privind sănătatea membrilor familiei, în special la ticuţu), de santinelă noaptea (în caz că este necesară intervenţia mea)...m-am şi obişnuit aşa, nu cred că aş mai putea dormi noaptea ... 
Sufleţelul meu ... iubeşte tot ceea ce ''clădeşte'': fie este un roman, fie este o poezie, fie este o melodie, fie este o pictură, fie este o pasăre... 
Am citit ... mult ! printre cei ce ce se numără şi care a avut o importanţă mare într-o perioadă când visam la stilul de viaţă francez, este şi Guy de Maupassant de la care am găsit un citat:
''Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună dar nici chiar atât de rea pe cât pare.'' 
( cuvintecelebre.ro/toate-citatele )
Postez ... ceva optimist - îmi plac mult păsărelele:

miercuri, 3 februarie 2016

matsuri la debutul primăverii...

... este o oră de seară, târzie ... am terminat cu focul ... despre ce să scriu ?
... am regăsit că pe 3 februarie, în arhipelagul japonez este o sărbătoare (matsuri) ce ţine de începerea primăverii ... ( http://gabrielagheorghiu.blogspot.com/2012/03/recenzie-civilizatia-japoneza.html )
... capul familiei împrăştie prin casă boabe de fasole pentru a feri familia de spiritele rele ...
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Festivaluri_japoneze  )
(  http://confluente.ro/_sarbatori_si_festival_floarea_carbune_1359914842.html )...
... la temple se aruncă boabele strigând pentru alungarea spiritelor şi cine prinde boabe, le duce acasă pentru a ajuta la alungarea spiritelor de prin colţurile camerelor ...
( http://www.diane.ro/2012/02/3-februarie-sarbatori-traditii-si.html ) ... 
... se strigă: ''Oni wa soto, fuku wa uchi !!!'' ...

p.s.
... noi speriem spiritele rele cu ... usturoi, nu-i aşa ?

duminică, 31 ianuarie 2016

singurătatea..

... am citit o poezie foarte tristă dar cu cuvinte ce exprimă cu adevărat ... singurătatea! 
... repostez aici poezia prietenei mele virtuale, dna Nora (Anna-Nora Rotaru ):
  ''Lasă-mă, Doamne, să ies din ceaţa nemuririi!
   Liniştea-i-ncremenită, timpul nu măsoară,
   E răstignit şi zace pe stâlpu-nmărmuririi...
   Singurătatea-i rece şi-ncepe să mă doară!
              Aici... e prea divin, de-o sfântă puritate...

              Zenitul şi nadirul, unul pe-alt-urmează
              Prin legi nescrise, dar veşnic neuitate...
              Pulsul Universului şi-n mine îmi vibrează!

   Suflet liber, plutesc, pe ţărmuri infinite...
   Singurătatea-i crudă, mă roade, mă doboară!
   Am mai păstrat gândiri, ce-mi vin nedefinite...
   Din neantul tău, Doamne, mă lasă, mă coboară!
              Ascunsă-n umbre, mă prinde iarăşi dorul vieţii,
              S-o mai trăiesc o dată, luând de la-nceput
              Şi treaptă cu treaptă, spre-urcuşul bătrâneţii,
              Să schimb multe din celea, ce am... sau n-am făcut!


  M-oi strecura-n oglinda, ce-i între lumi fereastră,
  În casă cu ai mei, să-i văd născuţi, iar prunci...
  Din dimineţi veghindu-i, până-n noapte-albastră,
  Cuvântul TĂU le-oi spune din ZECELE PORUNCI!
          Retrăind fiece clipă, voi face pe ai mei să-nveţe,
          Că viaţa nu-i de risipă, într-al vâltorilor tumult...
          Zicându-le dintr-ale TALE, ce-am învăţat, poveţe,
          Ce-odată n-am ştiut, am ignorat şi azi le-ascult!
''
           ( Anna-Nora Rotaru,
            ''SINGURĂTATEA-I RECE..'')