vineri, 4 septembrie 2015

jurnalul (113)



Astăzi (data/ora)... vineri, 04 septembrie, orele 22.15
A venit ... şi luna septembrie ... afară este tot foarte cald, toată familia este obosită - psihic şi fizic - de atâta timp de când suntem ''fierţi'' în suc propriu ...  
Ziua ... este foarte lungă cred că timpul se dilată şi el de atâta căldură - ca o alviţă topită ! 
Când ... în grădină se face răcoare şi o atmosferă foarte plăcută - seara, după ora 21 -, noi încheiem activitatea şi ne retragem în casă ... ar trebui să rămânem şi să ne bucurăm de o minunată relaxare, împreună cu toată suflarea grădinilor - dar noi suntem atât de obosiţi de munca după-amiezii !!! bieţii greieri au spectacol seară de seară, cântă şi noi îi auzim doar din depărtare...mai este puţin şi se duce vremea frumoasă şi noi nu am reuşit să stăm ore multe noaptea pe afară ca să admirăm minunatele stele - am pierdut şi ''ploaia de stele'', meteoriţii din iulie ...        
Bodyguarzii ... sunt şi ei obosiţi de atâta căldură dar nu cred că se vor bucura prea tare nici când va veni frigul... mai ales că atunci noi vom sta mai puţin pe afară (şi ei se plictisesc fără noi) ! ah, mi-am adus aminte! azi eram printre rândurile de roşii şi legam la ele (au mai crescut), când, aud gălăgie mare în căsuţa fântânii şi mi-am dat seama că Leuţu are război cu zecile de bidoane goale (în aşteptare pentru a fi umplute când terminam de legat roşiile) ce i-au ocupat zona lui de obicei de relaxare, mai ales că era nervos că mami i-a dat afară de pe terasă... am strigat la el, s-a făcut puţină linişte şi iar am auzit războiul lui cu şi mai mare forţă ! când am ajuns acolo, el bătuse bidoanele, călcase în picioare unul din bidoane care îl enervase, probabil, mai tare - i-o fi răspuns obraznic !!! ca să îi fac pe plac (Leuţu s-a învârtit prin zonă ca să văd clar ce zonă vrea el), i-am făcut loc liber ca să aibă la dispoziţie jumătate din spaţiul de la fântână şi, la final, la invitaţia mea, Leuţu şi-a ocupat liniştit ca o cloşcă locul stabilit de el!       
Bucătăria ... este curată, singură la această oră ! am făcut o mică ''haltă'', ca să mâncăm astă-seaă, doar eu şi mami - ticuţu nu a mai venit la masă, îi este frică de tendinţa organismului lui de a se îngrăşa...
Sunt îmbrăcată ... în cămăşuţă scurtă şi fără mâneci, albă ...
Săptămâna ... a trecut totuşi repede ...când a venit şi ziua de vineri ?! 
Muncesc ... dar nu planificat... ar fi prea obositor să mai gândesc şi la aşa ceva ! dar, culmea, în fiecare zi realizăm ceea ce trebuia şi efortul depus este mare - sunt ore în şir când apa - ce o elimin din corp - se transformă din brobonele mici în apă aproape ca la duş, care îmi udă hainele (maieu şi pantaloni scurţi)... bine că am o structură tare, rezist ! şi mai ales legată la cap, cu un batic verde, că doar sunt japoneză !    
La tv-ul ... lui ticuţu este meci de fotbal: Ungaria - România... mami a făcut ceva timp galerie pe lângă ticu, la fazele meciului dar ... acum se aude încet, respiraţia: a adormit, este atât de obosită !!!   
Mâine ... va fi, cred eu, o nouă zi de căldură deşi ticuţu ne-a spus că poate va veni vreo ploicică şi speră, el, că se va mai răcori aerul !!! cine ştie?! vom trăi şi vom vedea !    
Sper ... să reuşim în actiunea demarată, cu toată căldura şi apa curgând pe noi la fiecare efort mai mare: eu am curăţat şi săpat la cazma o bucată mare de pământ din grădina mare - sub vişini -, am curăţat căpşunile vechi (aflate în altă parte a grădinii) şi mami a trasat şiruri drepte (cu sfoara) şi a plantat o nouă colonie de căpşuni ! acum udăm noua colonie de căpşuni şi dimineaţa şi seara - ca să se finalizeze cu succes, să se prindă de pământ !!!  
Am ales ... să vă o arăt pe mami în plină acţiune la noua colonie de căpşuni - pe care am prelungit-o,între timp, la cererea lui ticuţu, cu încă 2 metri, faţă de ceea ce se vede în fotografie -:



joi, 3 septembrie 2015

despre o schimbare de stil de viaţă...

... am momente când brusc simt imperios necesitatea de a scrie ceea ce simt ...
... am vizionat un film - ''Fantoma de la Luvru'' - şi joaca din film, mai bine zis finalul filmului, m-a făcut să mă gândesc că totul este posibil în această viaţă, depinde de imaginaţia ta şi cât de mult te poţi transpune ...
... acum, am ieşit din povestea filmului ...
... stau şi mă gândesc că am avut ca orice fiinţă o copilărie, o adolescenţă, o maturitate ...
... am muncit o viaţă, am avut şi momente bune şi mai puţin bune...
... totul parcă se pierde ca un fum ... s-a dus în lumea zbuciumată a oraşului ! 
... parcă se aşterne o ceaţă  - ca în ''Misterele din Avalon'' ...
... viaţa ce o duc acum mă consumă clipă de clipă, mult mai intens decât toate momentele trecute ale vieţii ...
... parcă niciodată nu am făcut decât ceea ce mă străduiesc să realizez acum, clipă de clipă, cât pot eu de bine...
... zilele sunt atât de calde că parcă şi timpul se dilată, ziua se lungeşte neverosimil de mult ...
... simt că în fiecare zi am de trecut câte un test sau mai multe ...
... tot ce am învăţat o viaţă întreagă, totul îmi este util pentru a realiza câte ceva concret, atât de concret ...aa
... activităţile zilei trebuie bifate cu multă atenţie şi seriozitate, simt responsabilitatea fiecărei cerinţe!
... când greşesc ceva, primesc rapid... ''răsplata'' ! 
... dar cu cât mă adaptez mai mult la acest stil de viaţă, mă îndepărtez de o perioadă lungă de viaţă care parcă nici nu a existat !!!
... munca ce ţine de mine în gospodăria noastră este din domenii tare variate, începând de la munca de prin grădini (cu tot ceea ţine de asta: plivit, săpat, udat... ), trecând apoi la tăiatul cu toporul (copacii ce s-au uscat, lemnele pentru iarnă), la îngrijirea căţeilor (dragii noştri ''copii''- bodyguarzii), la tăiatul cu fierăstrăul, la curăţenia prin casă (sunt cam prea multe camere plus pivniţa plus terasa mare - nici nu reuşesc să le finalizez pe toate odată), la folosirea unui ciocan şi la bătutul cuielor (de toate dimensiunile... ), la a asambla piesele dintr-un adevărat puzzle (cabina de duş am primit-o în bucăţele pe care le-am asamblat, conform unui desen, împreună cu un instalator - în vârstă, prieten cu tăticu -, la a coase nasturi căzuţi, la a transforma un pantalon lung într-unul mai scurt, pescăresc - pentru a uda prin grădini -, la a schimba locurile prin casă a tv-urilor şi la a repara deranjamentele prin satelit -, la a monta telefonul fix şi la a repara micile defecţiuni, la a înlocui becurile arse cu altele noi, la a realiza decoruri prin casă în stil adaptat sui-generis feng-shui, la a picta (desene pe un perete din lemn al terasei), la a călca rufe, la a repara porţile de intrare- ieşire din gospodărie, la a aduna şi usca plante medicinale pentru ceaiul zilnic, la a aplica tratamentul cel mai adaptat la structura lui ticuţu şi a mămicuţei ori de câte ori au nevoie, la a pierde orele nopţii fiind cu ochii mari pe starea de sănătate a lui ticuţu - a fi asistentă sanitară este nimic faţă de ceea ce simt eu când sunt aşa -, la a mă juca cu căţeii - foarte uşor cu ''Leuţu cel serios'', foarte dificil cu ''Puiu cel iubăreţ'' că nu ştii când îl poţi deranja şi haţ!-te muşcă...), la a scrie pe blog şi a vizita paginile prietenilor virtuali, la a descoperi ce este pe facebook şi internet, la a face cumpăraturi la magazinele din comună sau din oraş, la a activa tot ce se poate ca să primesc corespondenţa de oriunde on-line - mai este cineva cu acelaşi nume în comună şi nu ne aduce plicurile -, la a ţine evidenţa şi a plăti facturile familiei, la a muta mobila prin casă ca să înviorăm ''atmosfera'', la a asculta seara târziu greierii, la a admira gu-gu-ştiuc-ile cum îşi fac cuibul şi la a-mi părea rău după cuibul lor după ce vin coţofenele în atac, la a călca prin ''gropiţele'' vrăbiuţelor - ce şi-au făcut în pământ locuri speciale de zbenguială în ţărână -, la a face curăţenie la locul din cimitir, la a admira miile de stele ce sunt pe cer ca nişte beculeţe minunate, la a admira pe cer dâra lăsată de avioanele cu reacţie - recitând ''avion cu motor ia-mă şi pe mine în zbor...'' -, la a admira munca continuă a furnicuţelor, la a mă certa zilnic cu albinele ce vin să bea apă la noi - şi pe unele de-abia le salvez de la înec -, la a savura o roşie - oricât de mică - direct de la plantă, la a aduce - la masă - apă proaspătă de la minunata noastră fântână ce are un izvor la peste 35 de metri adâncime, la a bea o cafeluţă cu mami pe băncuţa de sub cais cu bodyguarzii căutând-o pe mami în buzunare dacă are biscuitii pătraţi care le plac lor, la a face focul în sobiţa cea dătătoare de căldură, la a împodobi de sărbătorile de iarnă interiorul şi exteriorul casei - posibil, la a face loc liber prin zăpadă, la a mirosi conexiunile dintre aragaz şi butelie - după ce mami o schimbă pe cea consumată -, la a realiza - împreună cu ticuţu - mica instalaţie de canalizarea apelor de la chiuveta bucătăriei devenind astfel principalul ei întreţinător - a se citi săpător şi curăţitor -, la a croşeta, la a citi câte o carte, la a fotografia tot ce ne place, la a-l tunde pe ticuţu, la a o tunde şi vopsi pe mami  ...
... lista este atât de lungă indiferent de anotimp... 
... o viaţă care - cu bune şi mai puţin plăcute - mă învaţă multe pe zi ce trece şi îmi pare rău că am trăit mai înainte, departe, în oraşul cel zbuciumat şi sfărâmător al sănătăţii ...
... este atât de minunată munca în aer liber, să simt adierea vântului ... 

miercuri, 2 septembrie 2015