vineri, 3 octombrie 2014

jurnalul (66)




Astăzi (data/ora)... vineri, 03 octombrie, ora 21.25
Ziua de azi ... a debutat ca de obicei dar, încet-încet, s-a dezvoltat pe un alt traseu...am primit un telefon ce ne-a confirmat că putem să mergem după LEMNEEEEEE...    
Gândesc ...  că părinţii mei au avut mare grijă că am întârziat cu lemnele ... dar nu mi-au arătat prea mult, acum am reuşit să descopăr ce spaimă aveau că va veni frigul şi nu am cumpărat lemnele!
Bine că am învăţat ... cum să-mi dozez forţele: am sortat la buturugi, le-am încărcat în maşină (nu singură - culmea - cu fetiţa şi băiatul domnului ce vinde lemnele !!!), le-am cărat apoi, cu mami, în atelierul lui ticuţu (când am ajuns cu maşina acasă) şi acum, când s-a aşternut noaptea, suntem toţi în casă şi ne minunăm cum ne-a ajutat Bunul Dumnezeu ca să finalizăm totul !!!    
Sufleteşte ... sunt un pic mai ''aşezată''... părinţii mei sunt mulţumiţi deci totul este OK !!!  
Bucătăria ... este liniştită ... am servit masa un picuţ mai devreme ... 
Sunt îmbrăcată ...  în pantaloni de pijama, lungi, gălbui; bluza de pijama, gălbuie; şosete albastru-negru; halat de casă, mai gros (la efortul făcut, am transpirat mult şi mă cam DORRRR toate şi cam mi-e frig ).
Nu citesc ... - nu am avut timp...
Aştept ... să vină moş Ene pe la gene...  
La rubrica ''realizări'' ... pot adăuga că săptămâna aceasta am mai bifat o activitate: am tăiat, cu toporul, un pom (un piersic din faţa casei) ce era cam bolnăvior  ...
Ascult ,.. o emisiune urmărită de ticuţu la tv  ...
În casă ...  toată suflarea se odihneşte, doar eu trebuie să mai activez prin blog - datoria faţă de ''jurnal'' - mâine sunt la muncă . 
Aş prefera ... să stau în ''puf'', să nu am atât de multe griji dar soarta = ursitoarele au hotărât altfel !  
Speranţele ... şi gândurile mele sunt tot timpul la Bunul Dumnezeu - singurul care mă ştie aşa cum sunt clipă de clipă ...   
Vă invit ... să ascultăm o melodie relaxantă - sunt prea obosită şi această muzică îmi mângâie sufleţelul -:

miercuri, 1 octombrie 2014

ca un cocor ...

... versuri minunate de la ValentinaValentina Graur Lazarencu ):

''Mă desfrunzesc, încet, pân-la tulpină,
Și mă avânt în cârduri de cocori,
Eu am noroc, că ziua e senină,
Și cerul a ascuns tăcuții nori. 


Și înălțimea asta-mi pare mică
Iar cerul de-un albastru păcălit,
Să mă ridic un pic, că nu îmi strică,
Să mă feresc de-un soare pârjolit.

Am ochii ațintiți spre alte-nalturi,
Am inima lăsată în pridvor,
De unde am făcut primele salturi
Și-am încuiat portița cu zăvor.

Ați auzit, cândva, cum plâng cocorii? --
Tot plânsul lor e rugă către cer,
Căci el răscoală-n suflete fiorii,
Ca ceara se topește, orice fier.

În cântul lor sunt sufletele noastre,
Ce-s înălțate-n zbor triunghiular,
În cuceriri de zariști mai albastre,
Din mediu-acesta veșnic circular.

Mai am un cer și e ascuns în mine,
Îl știu din ziua-n care m-am născut,
Cu mult azur, cu soare, ca o pâine,
În viața mare el m-a petrecut.

Dar e prea mic și-i fără de cocoare,
Le vreau alături, în înaltul dor,
Eu le privesc, cu multă admirare
Și zbor stafie albă-n urma lor.''

     (VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU
       ''
CÂNT DE COCORI'')

luni, 29 septembrie 2014

după ploaie...

... am descoperit minunate fotografii (vă invit să le admiraţi la adresa din facebook: Lucian Alin Photography ) dintre care am ales-o pe cea care m-a ''atins'' sufleteşte - atât de delicată este!
... poate avem ceva în comun - fragilitatea sau singurătatea !!!  

motiv pentru ... a zâmbi

... citesc adesea pe internet multe fraze ce mă impresionează - postate de alţi prieteni - aşa cum sunt şi cele de mai jos (postate de dna Marieta Dogaru, o prietenă din facebook - Marieta Dogaru) - din înţelepciunea lui Confucius:
   ''Nu plânge că s-au dus zilele luminoase. Zâmbeşte că ele au existat!''
 (Confucius)