miercuri, 24 octombrie 2012

... cântece vechi ... redescoperite ...

... am găsit un video cu inegalabilul Tudor Gheorghe ce cântă şi ne încântă cu 2 melodii vechi:
           -''Toate trec''
           -''Tot ce-i românesc, nu piere''

          http://youtu.be/MAPFa8KdvjA

întrebări ... gânduri ...

... am, din când în când, perioade în care mă atrage ... câte o lectură mai deosebită!
... acum, am citit o revistă ale cărei articole (unele, pentru că nu am citit toată revista!) m-au incitat, mi-au provocat gânduri, şi iar gânduri, şi iar gânduri ...
... este greu să le aştern în scris ... mi-e teamă de divagaţii ...
... încep cu un citat din scrierile lui Simion Mehedinţi (geograf, profesor, membru al Academiei Române):
 ''...arta unui popor, împreună cu limba lui, sunt cei doi stâlpi pe care se reazămă viaţa sa naţională .Când un popor îşi pierde portul şi limba, e pe vecie pierdut ... De aceea cine părăseşte haina părinţilor îşi părăseşte ţara (chiar dacă rămâne în hotarele ei). Luând portul altuia, te-ai făcut robul lui, mărturiseşti că gustul lui e mai bun decât al tău şi judecata lui e mai puternică decât a ta ...'' 
... cum au putut să existe înaintaşi care să aibă această gândire (!!!)... atâta profunzime şi limpezime în exprimare (!!!) ...
... câte adevărate comori spirituale se pierd generaţie după generaţie, din dorinţa de a fi altfel, de a ieşi din anonimat într-un mod facil, doar imitând!!
... a te îndepărta de ceea ce a fost realizat de strămoşi cu multă trudă ... bunuri spirituale irecuperabile!... ca să îmbrăţişezi o ''modă'' ciudată, ''e bun numai ce este străin''... cu o ''etichetă'' neapărat străină ... limbaj străin ... feluri de mâncare de pe alte meleaguri, cât mai îndepărtate ... sărbători din alte continente ...!
... pornind de la un film (''de ce japonezii pot şi noi nu?'') în care se întrebau americanii-analizând realizările japoneze-, mă întreb şi eu cum poate exista un popor care să aibă tradiţia străbunilor aşa de aproape!? cum poate împleti trecutul cu prezentul şi cu viitorul ...!?
... urmăream simple interviuri luate pe stradă, în Japonia, şi apăreau în imagini persoane tinere, cu feţe plăcute, zâmbitoare, politicoase în răspunsuri, respectuoase în comportament ...
... urmăream simple interviuri luate pe stradă, în Franţa, şi apăreau persoane tinere, cu tentă spre neseriozitate, eschivare de la răspunsuri ...
... urmând firul acestor exemple vizionate într-un reportaj-călătorie, dacă aş continua imaginar călătoria, apropiindu-mă de plaiurile natale, cred că ar fi şi mai trist ... aici poţi auzi uşor fraze neserioase (sigur şi o înjurătură la câteva cuvinte rostite!) ... iar de comportament, ce să mai zic!!!
... reflectez adesea la cuvinte ca:
      ... laşitate şi compromis ...
      ... păcate ...
      ... activ sau pasiv (prin tăcere) ...
      ... pogorământ (alegerea variantei optime în prezenţa unei restricţii/condiţii care ne împiedică să alegem optimul precizat cu acrivie/aplicare strictă a canoanelor) ...
      ... tăcerea e de aur (...întotdeauna?!) ...
      ... smerenia, cuviinţa, comuniunea faţă către faţă ...
      ... Harul lui Dumnezeu şi energiile sale necreate ...
      ... corectitudinea bunului simţ ...
      ... minimele norme morale de bun simţ ...
      ... creştinismul etalat şi creştinismul practicat ...    
şi încerc să finalizez tot cu un citat (care mi-a plăcut mult!) din scrierile lui Simion Mehedinti:
     ''...Progresul poporului român, al spiritualităţii sale nu este posibil decât prin valorificarea substanţei specifice, al cărei prototip îl constituie creaţia populară, miturile şi obiceiurile folclorice, experienţa vieţii materiale, concentrată, perpetuată şi valorificată în existenţa istorică.''

despre sănătatea spirituală ...

 ... am găsit o poezie care mi-a plăcut:
   ''Se poate glumi?
    Da şi nu.
    Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.  

    Nu se poate - cu oameni bolnavi.    
    Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.    
    Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.  
    Se poate - cu oameni de spirit.
    Nu se poate - cu oameni proşti.    
    Se poate - cu literaţi şi artişti.   
    Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.
                                         (I.L.CARAGIALE,''Se poate glumi?'')
               -https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale -

duminică, 21 octombrie 2012

prinţesa inimilor ...

... acum mulţi ani, fiind la Bucureşti pentru un curs de perfecţionare, în timpul liber aveam obiceiul de a mă plimba pe străzile Bucureştiului ore în şir, colindam prin parcul Carol, mergeam la expoziţii diverse ...
... aşa am avut bucuria de a vedea o expoziţie care m-a marcat ...
... am putut vedea într-o expoziţie închinată celei ce a fost numită ''prinţesa inimilor'', unele obiecte ce au aparţinut reginei Maria, marea regină a României, soţia regelui Ferdinand - făuritorii Marii Uniri, a României Mari!

... printre obiectele prezentate în expoziţie, m-a uimit şi m-a impresionat pentru tot restul vieţii mele, un superb tablou ...  de-abia atunci am reuşit să înţeleg farmecul cu adevărat cu care îi subjuga pe toţi cei apropiaţi ... un tablou superb care scotea în evidenţă rezultatul împletirii sângelui rusesc cu cel englez !!! ... citisem multe articole, chiar şi un roman de epocă ... toate lecturile mele, totul devenise sărac în faţa  ... tabloului reginei, tânără, blondă, cu ten sidefiu şi cu ochi albaştri !!!
... din lecturile mele aflasem că a fost plină de viaţă, romantică, sensibilă dar şi puternică, de o frumuseţe răpitoare!!! dar atunci a fost prima oară când am văzut-o în toată splendoarea !!!






... atât de talentată ... diplomată desăvârşită, ambasadoarea cea mai eficientă pentru România acelor timpuri dificile (în SUA, în Franţa...)!!!


... iubea caii, călărea pentru a se delecta ...
... iubea copiii (a avut 6 copiii!!!) ... scria basme si poveşti pentru copii ...
... iubea arta, pictura, poezia şi filozofia (a fost prima femeie ce a devenit membru corespondent al academiei de Belle - Arte!!!)... îi plăcea să decoreze interioarele ...



... iubea florile (cei mai iubiţi erau crinii şi macii) ... îi plăcea să creeze splendide grădini ...



... iubea moda găsindu-şi un stil propriu, fiind în acea vreme una din cele mai elegante doamne!!!... 









... iubea costumul românesc popular, iia românească ...






... iubea poporul român ... supranumită ''regina-soldat'' - a fost singura femeie-comandant: la Regimentul 4 Roşiori!!! -...

... a fost ''mama răniţilor'' (în timpul Primului Război Mondial - prin îngrijirea răniţilor şi actele de caritate...) ...
 

... a fost sfetnicul regelui Ferdinand, soţul său, până la moartea acestuia în 1927 ...
... a fost cea care a condus, de fapt, România timpului său ... 
... dar de la acea expoziţie, am început cu adevărat să o înţeleg şi să o iubesc pe REGINA noastră - care a avut un rol atât de mare în istoria ţării noastre - înţelegând-o şi ca FEMEIE, cu adevăratnu ca pe un personaj îndepărtat din cartea de istorie!!! 
... pe 29 octombrie era ziua sa de naştere ...
... scria cândva regina Maria:
                            ''n-am judecat, am iubit...