luni, 5 martie 2012

Povestea romanţată a unui sufleţel amărât...

     
      Amintirea cea mai îndepărtată şi dragă: o fotografie...mama, 2 băieţi şi 2 fete (din cei 7 copiii în viaţă) ...
      Asta este singura fotografie a copilei cu păr balai (al zecelea copil!) ...la 4 ani...cu familia sa adevarată... 
      La scurt timp, a fost ...decesul mamei! Ce a urmat? O mare instrăinare...de neam! O înfiere...care i-a adus în timp, copilei ...2 mame şi...3 taţi...Şi oare care a mai vrut-o cu adevărat!?
      Şi o copilărie tare zbuciumată...parcă prea asemanătoare cu pasaje din Mizerabilii (o mică Cosette!) ...Şi cu toate astea, un copil năzdrăvan, jucăuş, pus pe şotii ori de câte ori era momentul...
      Fraţi şi surori, veri şi verisoare...fără număr...dar...cu dragoste puţin dăruită! Acceptată până la urmă de toţi dar... până la un punct: până la împărţirea averii!!!!   
     Un copil ...toată viaţa, în căutarea dragostei, mângâierii, îndrumării şi protecţiei... 
     Cine să o dea la şcoală mai departe, cine să îi plătească orele la o şcoală de croitorie (visul ei!)?!
     Singurul drum care i se deschidea:măritişul...Dar greu pentru o fată frumoasă dar fără avere...
     Doar de undeva de Sus îndrumată şi ocrotită pentru a ajunge mare şi a-şi croi propria familie şi încercând din răsputeri să creeze drumuri mult mai bune pentru cele 2 mlădiţe rezultate din căsnicia de peste 50 de ani...şi pentru a căror educaţie a ales sa fie casnică...să fie clipă de clipă lângă ele şi să le dăruiască tot ceea ce ea nu a avut parte!
     Cu o căsnicie trăită din loc în loc, plecănd din casa lăsată ei de-al doilea tată, şi urmându-şi bărbatul , din şantier în şantier, din oraş în oraş până... în Craiova, printre olteni, unde ea a hotărât că este locul unde îşi poate creşte bine copiii!  

     Cu mărunte bucurii, cu dezamăgiri multe, cu dor de plaiurile natale ...revăzute rar, în vacanţele fetelor...sau la diverse evenimente mari..., întotdeauna cu zbucium mult sufletesc şi după sute de km străbătuţi şi schimbări de trenuri şi autobuze...
     A ştiut să dăruiască dragostea sa de copil celor care au înfiat-o şi au crescut-o (chiar dacă nu a fost iubită!) încercând să le măngâie bătrăneţea şi să le mai aline ...durerile! 
    A ştiut să înveţe din zbor...şi să aplice atâtea meserii în rezolvarea inerentelor defecţiuni ale casei ca cel mai vrednic meşter ... A  ştiut să creeze, la propriu şi la figurat, moda vestimentară pentru familia sa şi decorul casei sale...A ştiut să creeze noul/noutatea în viaţa familiei... A luptat, ambitioasă, pentru a menţine pe linia de plutire bugetul mic al familiei...A ştiut să se distreze împreună cu familia ei, la botezuri, la chermeze la iarbă verde, la cenacluri...chiar şi pe stadion, la filme şi spectacole...În puţine cuvinte: a luptat ambiţioasă! A fost şi general dar şi soldat, a fost economist dar şi arhitect...A reuşit multe... A pierdut şi razboaie...
    S-a obişnuit cu gândul că prima fată, divorţata, stă cu ea, trăind şi binele şi greul vieţii de familie, împărţindu-şi zilele între oraş/servici  şi ţară, dar şi ingrijorată pentru ce va fi cu ea, singură, pe lume... 
    Suparată este încă pentru depărtarea, dată de soartă, pe care a trait-o, într-o suferinţă cruntă şi iremediabilă durere, faţă de copila mai mica, plecată departe pentru a-şi croi propria familie, tocmai ...hăt departe...în Franţa, fără să ştie, ca orice mama, când plânge sau râde fata ei...
    Necăjită că a trecut prin viaţă şi, la bătrâneţe, nu a avut parte de bucuria dată de a vedea copilăria nepoţilor...care sunt mari acum dar...despre care ştie foarte puţine...
    Necăjită, zi de zi, de traiul printre străini (tot timpul uimită şi neadaptată la metehnele olteneşti...)!
    Mândră că a reuşit cu bărbatul ei, chiar şi la bătrâneţe, să aibă gospodăria dorită ...
    Dar...şi invidiată pentru ceea ce este!
    Necăjită că tinereţea nu rămâne veşnic, că anii zboară prea repede...şi din fata frumoasă care a fost ...începe să nu se mai recunoască şi să se facă din ce in ce mai mică...că trebuie să contabilizeze durerile din corp...
    Bulversată de timpurile noi...şi cu care  se luptă ca să le înţeleagă şi să li se adapteze...nelăsându-se mai prejos, ambiţioasă, cot la cot cu fata cea mare!
    Bulversată de vremea atât de schimbătoare şi aducătoare de evenimente neaşteptate şi greu de dus...

Povestea romanţată a unui căpitan lăsat la vatră...

   Amintirile sunt atât de bogate...Şi încep cu o familie cu copiii mulţi, cu pământ pentru fiecare dar şi cu muncă multă din zori şi până-n seară, cu 1 vacă, 20 de oi şi 3 cai cu o căruţă ...şi 8 ha de pământ arabil...! Fete şi băieţi, şapte la număr! Cu întâmplări năstruşnice, pline de umor... parcă desprinse din copilăria lui Creangă...

   Cu aventuri de adolescent aflat la şcoală în Bucureştiul dinaintea celui de-al doilea război modial, încercând să fie ba ...un viitor croitor, ba...un viitor mecanic/instalator...ba funcţionar la primărie... şi sfârşind ...spre cariera militară!
   Cu şcoala militară şi cu instruiri, cu traiul la cazarmă şi sub ordine militare, la Oradea, Campina şi Deva...


Cu pregătiri de trupe şi ... marşuri ...pe cămpurile ţării, ca tânăr căpitan, făcând cunoştinţă cu cazărmile din Timişoara, Craiova, Brad, Turnu Măgurele, Botoşani...
   Şi ...cu evenimente de viaţă - ce s-au învârtit în jurul cifrei 7 - şcoala de ofiţeri, lăsarea la vatră din armată (prin ordin...), ieşirea la pensie...
   Cu o necontenită căutare a echilibrului interior şi mai ales...cu o necontenită căutare a unei meserii civile ... după părăsirea - forţat de soartă prin ordin militar!- a carierei militare...
   Cu o ...ciudată schimbare a numelui de familie...şi a destinului?!
   Cu o căsătorie târzie (la 30 ani)...cu o copilă frumoasă dar săracă şi parcă...a nimănui!
   Cu începuturi nereuşite de croitorie şi de înţelegere, la ţară, printre neamuri, cu peregrinări din şantier în şantier, din oraş în oraş, de la Oneşti, la Bucureşti, la Craiova, cu familia după el...şi apoi de unul singur, plecat să muncească pentru a-şi întreţine familia rămasă până la urmă printre olteni, în Craiova,

pe alte şantiere până chiar şi în afara ţării...ajungând să cunoască şi viaţa încinsă de soare dar atât de interesantă printre arabi, în Siria şi Libia!!!
   Dar şi câte amintiri frumoase...antrenând echipa de fotbal la Oneşti, având grijă de ansamblul de muzică populară al clubului şantierului de construcţii din Turnu Severin...şi de nelipsita echipă de fotbal (marea dragoste de-o viaţă)!
   Cu călătorii atât de multe şi variate prin oraşele ţării dar şi prin ţări străine...cu pasul, cu autocarul, cu trenul ...dar şi cu avionul!
   Cu o viaţă mai mult de bărbat singuratic, mai puţin cu viaţa de familist!
   Cu drag de a avea copiii mulţi...dar care în final au fost două fiice, una mai aproape toată viaţa şi alta atât de departe...fizic...de familie, în Franţa!
   Cu un trai ce a oscilat de la casă la baracă, de la baracă la casă (cu chirie), de la casă (cu chirie) la bloc (unde am avut chiar ... un chiriaş) şi iar ...la casă (acum...proprietate)...dar atât de departe de plaiurile natale! Tot timpul printre oameni străini! O viaţă în care a încercat să păstreze o buna înţelegere cu cei întâlniţi...
   Cu o casă târziu la pensie, aproape aşa cum şi-a dorit-o, la ţară, aproape de Craiova...dar departe de rădăacinile neamului, printre olteni (străini fizic dar şi la suflet - cu puţine excepţii), casă cu camere multe şi transformată prin câtă muncă (!!!) şi unde să stea copiii când îi vin în vizită (?!), cu şoproane mari la casă ca în Bărăgan, cu atelier de scule şi de lemne (numărate şi aşezate ca într-o bibliotecă cărţile...), cu gradină de zarzavaturi şi pomi fructiferi, cu multe şi variate flori...şi cu atâta suflet pus în fiecare brazdă a grădinii! 
   Dar şi cu doi căţei Bobi şi Leu












  


  Leu şi Puiu (după otravirea lui Bobi)...

...unul mai năzdrăvan decât altul! Şi care ca doi copiii, îi umplu golul din suflet (de a nu avea nepoţii crescând pe lângă el)...
    Cu o participare activă la viaţa societăţii, toată viaţa, atât ca utecist cât şi ca membru în partidul comunist şi activist în sindicat (aşa erau vremurile!), cât şi la pensie, când nimeni nu se mai aştepta, la ţara, ca sa străbată drumurile cot la cot cu tineretul, făcând campanie electorală sau mergând la şedinţe ...pentru a susţine un primar plăcut de el şi ...un partid, la 80 şi ceva de ani...şi, cine s-ar fi gândit (?!) împreună cu soţia...
    Totul ...acoperit de atâta muncă! de atât de multe griji şi...socoteli!!!
    Şi până la urmă...cu mare dor de plaiurile natale...O viaţă de om!