sâmbătă, 7 iulie 2018

un salt pe candelabru...


Victor Kernbach
                             Un salt pe candelabru


      În anul în care el nu îndrăznea măcar o dată să mărturisească că nu-i place opera, unii o căutau cu tot dinadinsul ca pe o delectare supremă. Provinciali venind în capitală nu cutezau să-şi încheie călătoria pănă nu se duceau și la Operă. Opera ajunsese aproape tot atât de solicitată ca meciurile internaționale de fotbal. Lui însă Opera nu-i plăcea. Asculta foarte des muzică dar nu izbutise să înțeleagă cum poate sta omul rapid al sfârşitului acestui secol ascultând emoțiile întinse ca guma de mestecat pe o durată cu totul neverosimilă, când în răstimpul unui singur "ah" căntat pe scenă, hoții puteau prăda casa eroinei, iubitul să plece în alt oraş, ea însăşi să nască un copil sau măcar să renunțe la ideea ce-i venise odată cu începutul notei. Iar în această seară el trebui să se ducă la Operă, cu logodnica lui. Nu apucase să mănânce cu dânsa din același blid sacramentalul car de sare ca s-o cunoască deplin, aşa că nici nu ştia dacă ei îi place Opera sau nu. Ştia numai că nu-i place lui. Totuşi logodnica şi-o iubea deci nu era în stare să-i refuze acest spectacol de Operă.
     Şedeau liniştiți în centrul balconului, lângă balustradă, şi un bărbos grav ducea o ceată de soldați străini pe nişte căi păduratice, după cât se pare în altă parte decât doriseră ei, fiindcă soldații deodată se supărară amenințându-l cu moartea. Cât durase toată frază muzicală a amenințării, bărbatul ar fi putut să fugă, dacă bineînțeles nu era obligat să cânte după câteva minute şi el. De aici toată tragedia.
     Logodnicul ațipi în fotoliul său dar se trezi numaidecât de frică să nu-şi supere logodnica. Se uită la ea cu coada ochiului şi constată fericit că ea nu observase fiind absorbită de învălmăşeala de oameni şi voci de pe scenă.
   "În definitiv", îşi zise, "aş fi putut să nu mă duc dar sunt... cum sunt ? Sunt laş ? Nu cred că sunt laş... sau sunt şi nu ştiu. Nu, nu sunt laş. Dacă îi place, atâta concesie pot să fac şi eu... Da, dar Orestia ei nu i-a plăcut și s-a supărat că am dus-o la Orestia !"
     Se aplecă puțin peste balustradă, cu bărbia pe mâinile puse una peste alta şi cercetă sala: spectatorii şedeau solemni. Zări pe unul care mânca discret bomboane sau altceva dintr-o pungă. Vecinii spectatorului din stal nu protestau deci acela mânca fără îndoială bomboane de ciocolată sau alte dulciuri moi. O pereche şedea îmbrățişată atâta cât îngăduia decența hainelor de seară şi a spectacolului de Operă care nu era spectacol de cinematograf. Tânărul logodnic simți totuşi că-i e somn dar era bine-crescut şi de altfel îşi dădea seama că nici grija de a nu se face de râs, nici zgomotul de pe scenă nu-l vor lăsa să doarmă liniştit. Uitându-se indiferent la ceea ce se petrecea pe scenă, se simți din ce în ce mai dislocat din realitatea înconjurătoare, până se pomeni gândind ceva la ce nu se aşteptase nici el.
    "Aici ar trebui un nerv" - îşi zicea - "o inovație care să schimbe totul. La Verdi uneori mai merge, deşi totul este convențional şi acolo... Nu, hotărât, trebuie un nerv inedit... Care nerv ? A, da, poate dacă s-ar sincopa toată muzica asta şi paşii ar fi mai iuți, s-ar înveseli totul. Sau altceva, din sală..."
     Privi sala, unde nu se schimbase nimic, apoi ridică ochii alene spre tavan şi văzu marele candelabru. I se păru că acesta se clatină, îl privi o clipă fix dar candelabrul nu se clătina şi îşi dete seama că numai ochii lui erau de vină fiind obosiți. Luă programul și se uită înspăimântat: mai erau două acte şi un epilog. Se aplecă spre urechea logodnicei, care-l dezmierdă fugar pe obraz. Îi spuse în şoaptă:
-Mai durează. N-ai vrea să ieșim puțin în foyer ?
-Lasă-mă să ascult ! se supără ea în şoaptă. Vrei să creadă lumea că arta ne plictisește?
      El se retrase privind din nou către scenă.
      Actorii gesticulau mereu şi unii îşi umflau aşa de tare pieptul încât le zvâcnea câte un picior la câte un final de notă. Tânărul logodnic începu să zâmbească. Îi venise în minte situația neplăcută ce s-ar produce deodată, din cine ştie ce cauză, dacă toți cântăreții aceştia ar deveni imponderabili. Negreșit, ar zbura toți care încotro, unii lovindu-se cu perucile de tavan, şi, poate că gestul oblic al primadonei ar face-o să fie proiectată direct spre candelabru.
-De ce râzi ? îi şopti cu mâhnire logodnica. Scena e tristă !
     El tăcu dar îi veni altă idee.
   "Dacă aş izbuti cumva o degravificare a corpului meu, ar fi tare nostim. Aş zbura atunci chiar eu, ca nu ştiu ce erou dintr-o carte englezească."
     Se uită îndelung la marele candelabru stins, încărcat de tot felul de piese inutile.
   "La urma urmei, n-ar fi mare lucru. Probabil că nu există antrenament, nu ştim cum să facem... Nu mă prea pricep dar dacă aş putea să ordon tuturor gravitronilor din mine să mă asculte, să le anihilez forța. În definitiv, biocurenții pot fi dirijați telepatic după un antrenament bine coordonat... şi parcă era ceva... știu că țineam minte ceva şi am uitat..."
      Se încruntă fără să-şi dea seama că tocmai atunci pe scenă se petrecea ceva foarte grav şi o auzi pe logodnica lui spunându-i încet:
-Îți place, nu-i aşa ?
    "A !" îşi spuse el atunci."Pentru asta n-ar trebui nimic mai mult decât concentrarea preocupării. Tot n-am nimic de făcut, n-are ce să mă distragă. Ia să încerc... În fond, omul e o mașină complexă, cu un bun sistem de autoreglare. Zău aşa !"
      Dar odată se lumină. Asta era ! Cineva, un om de ştiință cu care era prieten, îi vorbise mai deunăzi de ceva similar. Îşi pipăi maşinal buzunarul de la vestă. Vesel, scoase un plic de celofan complet lipit. Acum îşi aduse aminte ce era: concentrarea voinței putea dirija degravificarea temporară a corpului numai în urma inhibării substanței volatile din plic. Era invenția acelui prieten, încă nebrevetată. Se codi puțin dar apoi băgă discret micul plic în gură, strânse buzele şi îl muşcă. Simți cum i se răspândeşte în plămâni un aer straniu. Și începu să-şi concentreze voința uitându-se acum numai la candelabru. Un timp crezut că ațipeşte. Dar, mai târziu, starea lui se schimbă precipitat. Simțea cum dispare treptat totul în jurul său, începu să nu mai audă nici chiar vocile de pe scenă. Era însă foarte lucid. Privea țintă numai candelabrul. La un moment dat observă că îşi pierde chiar greutatea și nu mai simți nici arcurile fotoliului sub şezut. Greu fusese numai primul efort; acum îşi stăpânea - Nici el nu știa prea bine cum sau doar îşi închipuia că nu ştie - toată existența. Îşi desprinse mâinile de pe rezemători şi băgă de seamă că se ridică în aer. Făcu repede un gest și reuşi să-şi orienteze saltul spre candelabru. Când ajunse după o secundă acolo, se apucă zdravăn cu mâna de un braț al candelabrului ca de un scaun. Auzi un clinchet destul de puternic: sunau figurile geometrice de cristal. Se aşeză mai comod, ca într-un copac. Se uită în jur. Primadona rămăsese cu gura deschisă însă mută, toți spectatorii încremeniseră. El era liniştit. Își scoase tacticos port-țigaretul din buzunar, își aprinse o țigară, fumă. Sala şi scena tăceau în încremenirea în care fuseseră surprinse de saltul lui. Se gândi că totul s-a petrecut atât de uşor şi totuşi nimeni nu sărea pe candelabre. "Nimeni", îşi zise, "n-a mai făcut salturi antigravitaționale însă numai din cauza prejudecăților, din cauza lipsei de îndrăzneală ştiințifică. Da, şi plicul cu substanță volatilă. Iată, eu..." Dar începu să se simtă obosit. Își fumase țigara. O stinse discret apăsând-o de unul din ciucurii de crinstalare, apoi făcu un salt elegant îndărăt şi se aşeză liniştit în fotoliul său de lângă logodnică. În clipa aceea, gura primadonei se mişcă şi ea îşi urmă nota înaltă pe care o întrerupsese. Mişcarea din scenă fu reluată. În schimb publicul, cel puțin spectatorii de la balcon, priveau încă îngroziți. Logodnica însă plângea. Se uită tristă la el şi spuse printre sughițuri:
-De ce ai făcut asta ? Ca să mă faci de râs, nu-i aşa ?
-Nu, draga mea, începu el, am vrut numai...
-Lasă că ştiu eu ! zise ea cu reproş. Crezi că nu ştiu eu că...
      Şi începu să plângă. Apoi nu mai plânse deloc fiindcă pe scenă fata bărbosului cânta o invectivă tărăgănată împotriva soldaților care (logodnicul nu ştia precis, căci, scăpase un moment cheie) pesemne că-l omorâseră pe bărbosul ce îi derutase şi care era tatăl ei.
      Un vecin de scaun se aplecă totuşi spre logodnic şi-l întrebă politicos:
-Spuneți-mi, vă rog, dumneavoastră chiar ați sărit adineauri pe candelabru sau mi s-a părut ?
      Logodnicul se uită la vecin, apoi privi candelabrul și spuse:
-Nu ştiu sigur.  
                 ( Victor Kernbach, "Un salt pe candelabru")
        - https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Kernbach -

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu, cun drag - prinde bine câte o porție mică de literatură SF (din colecția de reviste, cărți şi almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrisă de specialiştii domeniului în decursul timpului)...
... sper că a fost o lectură plăcută !

vineri, 6 iulie 2018

jurnalul ( 255)


🔱Azi ... vineri 6 iulie, ora 23.10
🔱Au trecut ... 50 de zile !... zboară timpul... am intrat în vară cu adevărat ! Este caldddd...
🔱Gândurile ... mi s-au mai "aşezat", nu mai sunt aiuritoare ! Doar că ceea ce am plănuit, cu ticuțu pentru acest an, suferă treptat unele modificări...
🔱Recunosc ... că mă ocup mai mult de urgențe, pe primul plan fiind mâncarea zilnică !
🔱Bucătăria ... este ocupată cam la două zile, când gătesc, în rest doar fugitiv când mâncăm...
🔱Bucuria verii ... era şi este pentru noi: pepenele ! Avem 3 pepeni în pivniță şi o jumătate în frigider...
🔱Puiu ... se ocupă cu lenevitul... moțăie tot timpul... avem o vizitatoare - o pisică cu blana tărcată - ce vine pe la noi, urmărind zonele lăsate libere de către Puiu.... uneori doarme aşa de frumos !!!
🔱Munca ... este amestecată (uşor cu greu...): mai mult am spart lemne ! Cam vreo 2-3 ore dimineața -- pauză -- vreo 2 ore după amiaza ! Sparg buturugile, transport şi aşez lemnele tăiate, în atelierul lui ticuțu, formând rânduri, ordonat... avem un rănd jumătate, deci mai trebuie... am prăşit iarba de pe o suprafață din apropierea porții celei mari ! Am scos ceapa (din toamnă), mami a curățat-o, am pus-o la uscat pe terasă... am prăşit iarba de pe terenul unde a fost ceapa (din toamnă) urmând să-l greblez şi să-l sap pentru a rămâne curat !
🔱Sunt îmbrăcată ... variat - funcție de activitatea zilei !
🔱Weekend-ul  acesta ... cred că va fi dedicat îngrijirii părului: tuns, vopsit...
🔱Noutatea săptămânii ... e că am vizionat un bun film SF japonez ("Hitomi cutie Honey - Tears" din 2017...) pe care l-am descoperit tote căutând filmul recomandat de Ruxi ("Platinum data")...

marți, 3 iulie 2018

prima doamnă a Principatelor Unite...

... ne-am obişnuit cu denumirea "prima doamnă" !
... sper să nu greșesc dar cred că această denumire apare pe la noi începând cu Elena Cuza - prima doamnă a Principatelor Unite ale Moldovei şi Țării Româneşti !
        ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
... a avut la Palatul Cotroceni tronul său, cu stema statului şi monogramă, sigilii de bronz şi de argint cu stema de stat, coroană princiare şi inițialele pe obiectele personale (de la vestimentație la vesela de masă)...    
... cu ce se ocupa, pe timpuri, prima doamnă ?
... am primit de pe internet multe informații !
... de exemplu: organiza primiri diplomatice (ambasadori, trimiși diplomatici)  și serate mondene, participa la baluri oficiale, desfăşura activități sociale (deplasări prin țară) şi filantropice (a pus bazele si a finanțat Azilul "Elena Doamna" din București, a susținut reorganizare a şi finanțarea orfelinatul de fete din Galați)...
       ( https://luceafarul.net/elena-cuza-prima-doamna-a-principatelor-unite)
... din romanul "Cumpăna apelor sau Vodă Cuza trece Milcovul" (scris de Emanuel Copăcianu), am descoperit multe din atmosfera acelor timpuri zbuciumate !
... de exemplu, am aflat ce activități avea prima doamnă a țării, Elena Cuza...
        ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Elena_Cuza )
   "În calitate de doamnă a țării, Elena găsi cu cale că trebuie să-şi facă un plan oficial de lucru.
-Ziua de luni e zi de audiență pentru oricine, de oriunde ar veni şi oricare i-ar fi păsul... În restul zilelor să ne ocupăm de şcolărițele şi de așezămintele pentru săraci şi orfani... în țară sunt multe nevoi, multe necazuri... să le cunoaştem şi să-i ajutăm pe cei necăjiți.
     ...noul program o apropia de cei mulți iubindu-i şi primind iubirea lor. Se simțea bine aşa şi iat-o într-o bună zi la Brăila călătorind pe Dunăre pe un vas francez. Marinarii îi făcură onorurile ca unei doamne şi Elena se simți bine. Populația oraşului o primi cu entuziasm şi o salută ca pe o regină deşi nu era însoțită de Cuza. Un ziar vorbi pe larg de vizita Elenei la Brăila și nu uitase să scrie că trecuseră trei ani de când Cuza fusese ales domn și doamna țării încă nu-şi luase locul ce i se cuvenea ca stăpână a palatului de pe podul Mogoşoaiei...
... Se vedea adeseori cu bardul de la Mirceşti, care, prins de numeroasele şi dificilele lui misiuni diplomatice, mijlocește o primire a doamnei Elena la palatul Tuilleries. Napoleon şi împărăteasa au primit-o cu onorurile cuvenite rangului ei de doamnă a țării..."

luni, 2 iulie 2018

dragoste cu vorbe şi copaci...

Costache Olăreanu
                   Dragoste cu vorbe şi copaci

        Bine că în sfârșit te-ai hotărât ! Iată cum vom proceda: fiecare din noi la orele stabilite ne vom sui pe case.  Eu pe a mea şi tu pe a ta. Vom potrivi oglinzile în aşa fel ca ele să bată spre casa celuilalt. Cu cealaltă mână acoperi oglinda mai mult sau mai puțin ca să faci semnul care trebuie: unul scurt sau unul lung. Alfabetul este... (indescifrabil) și trebuie să-l memoriei ca să-l şti pe din afară;
-o lumină scurtă şi două lungi=mi-e dor de tine!
-două lumini scurte şi doua lungi=aş vrea să te văd !
-trei scurte=vino neîntârziat în locul stabilit !
-o lumină lungă, mai scurtă și iarăşi una lungă=nu pot veni dar mă gândesc mereu la tine !    
-trei lumini lungi și trei scurte=am primit scrisoarea !
-5 lumini scurte=nu trece părinți curte sau poartă !
        Încearcă să le tocești. Eu mă gândesc și la restul de semne. Dacă nu este soare, facem focuri pe acoperișuri ca Winetu. Trebuie să ai o cârpă ca să acoperi focul când scurt când lung ca săștia iasă semnele de fum ca şi cele din oglindă. Mâine la ora 2 fix facem prima comunicare fie la oglindă,  fie la fumuri. Până atunci al tău care nu gândește decât la tine...    
        P.S. Dă Doamne ca mâine să fie soare !
                  -₩-₩-₩-₩-₩-
        Mult distinsă Domnişoară, îmi permit să vă trimit aceste rânduri în românește întrucât franceza nea e destul de debitoare. Deşi avem ca profesor pe Nea Costică
Francezu, notele mele sunt cam în jur de 5-6.  Ma descurc  destul de greu mai ales cu verbele. La o lecție de la începutul anului cu Le Clid, când Chimene strigă: 'Vite! Vite!' eu am tradus 'Vită', fapt ce l-a făcut pe Nea Costică să-mi pună 4. Dar vă promit săștia învăț cât mai curând pentru a putea conversa şi, dacă îmi permiteți, pentru a vă scrie în limba lui Corneille. Îmi place această limbă şi mai ales îmi place cum vorbiți Domnia Voastră când vă adresați celor doi copii pe care îi educați în spiritul lui Ronaldo la familia Ipătescu.  Dacă nu sunt prea impertinent îmi veți promite că nu vă veți supără dacă vă voi însoți în parc la orele când eşiți să faceți plimbarea cu copiii ? Al Dvs. devotat...  
                  -₩-₩-₩-₩-₩-
        Neprețuită Domnişoară et ma professeur,  aşa cum v-am comunicat şi verbal am început să învăț Dicționarul lui Şeineanu de la litera A. Cred că e cea mai bună metodă de a învăța cât mai multe cuvinte. Azi am ajuns la cuvântul 'achillé', termen din Botanică și care însemnează coadă şoricelului. Puteți să mă şi ascultați. Ar fi un prilej și de a mai sta de vorbă, vremea fiind frumoasă, cu nouri ce tranversează cerul aşa cum gânodurile traversează câte odată ființele noastre. Al Dvs...
                  -₩-₩-₩-₩-₩-
        Ma chèr Cecilie, ce mult aş vrea să-ți mărturisesc "l'amor que je porte pour vous" în alt peisagiu decât acelaşi parc pe unde trec oameni şi profesori. Să fim numai noi doi departe de tot şi de toate, pe o culme cu codri bătrâni şi o vale frumoasă la piciorul nostru. Am fi amândoi "volé par le pasageri" şi "la tendresse" ne-ar cuprinde altfel. Căci, aşa cum am scris astăzi:
            Paşi de argint pe urmele lacrimilor tale
            tălmăcesc din curcubeului frântele sporuri
            apele sunt plămădiri nebuneşti
            în poemele pădurilor sub care te-am cunoscut.
       Dar şi aşa sunt fericit că ți-am destăinuit ceia ce port de mult timp în inima mea, cea mai curată iubire pe care nimeni şi nimic n-o poate stinge.
       P. S. Tata spune că o să vină bolșevicii şi de aceia trebuie să ne vedem mai des pentru a nu pierde nicio clipă şi niciun moment crucial. Eu de când te-am cunoscut nu mai am pace cu pornirile mele pentru tine, aşi vrea ca pentru totdeauna să fiu lângă inima ta. À la vôtre ! ...
                ₩₩₩₩
        Lelioară dragă, depărtarea m-a făcut să-ți scriu câteva rânduri... Îmi pare rău că nu eşti lângă mine să vezi cerul înstelate noaptea. Am învățat și câteva constelații după un Atlas: Pastorul, Vega, Arcturus, Şarpele, Pleiadele, Crucea Nordului. În capul Carului  Mare  se află două stele, una mai mare, alta mai mică. Cea mica se numește Accor. Se spune că Arabii își încearcă puterea vederii pe ea. În fiecare seară o fixez timp în destul pentru a mă gândi şi la tine. Ai putea face la fel pentru ca astfel privirile noastre să se întâlnească în  Univers ?...
                ₩₩₩₩
        Ieri, o mătușă de-a mea m-a întrebat că de ce sunt atât de nebun. Îmi venea să-i răspund, după vorba noastră: DIN CAUZA TREIA ! Dar am privit-o pe sub sprâncene şi am pufnit în râs. Trebuie sa fie f. interesant când eşti nebun, pentru că îmi închipui că primul lucru pe care îl faci e să spui tuturor că eşti un GENIU care a iubit şcolărițele albastre şi fluviile galbene, care nu s-a oprit să se arunce în hăuri pentru o IDEE  sau pentru NIMIC. Ce poți să faci ? Să le strigi sa te lase în pace ?        
                ₩₩₩₩
        Dragă Pavelicule, mă aflu în cea mai cumplită dilemă ce poate trăi un om. Am reluat relațiile cu Lelioară, pe care o socoteam pierdută pentru mine, Lelioara, pe care o socoteam pierdută pentru mine, dar, în acelaşi timp, continui să adresez poesii acelei divine făpturi care este Doamna Căpitan. O dilemă din care nu pot scăpa. Amândouă fac parte componentă din sufletul meu chinuit, de amândouăștia am nevoie. Ce reprezintă ele pentru mine ? Ele reprezintă exact ceea ce sunt eu în realitate: un Bărbat şi un Poet. Bărbatul vrea acea dezlănțuire a elementelor Firefox, Poetul vrea liniştea  Inspirației, lirismul. Dar cum să împac aceste porniri de care nu pot sa scap ? Învingând unul dîn elemente se distruge celălalt. Fiind doar  armat devin fiară, fiind doar poet devin fir subțire de păianjen de care atârnă o musculiță. Acest chin e cu atât mai mare cu câat gândesc mai mult.
                ₩₩₩₩
        Pavelicu dragă, scrisoarea ta e plină de reproşuri la adresa mea, a lecturilor și legăturilor mele amoroase. Mă întrebi de ce nu pot să mă adun, de ce nu sunt unitar. Dar eu sunt cât nu se poate de unitar, aş zice că sunt prea unitar. În primul rând, e unitară Doamna Căpitan. În ce fel ? În felul în care sunt unitare trupul şi sufletul, cerescul şi pământescul din fiecare din noi. Lelioara e unitară cu tot ceea ce visez eu în legătură cu destinul acestei lumi. Ea reprezintă viitorul, tinerețea mea şi a altora. Nu numai pentru faptul că suntem amândoi antrenați în procesele de azi, că avem aceleași țeluri pe-acest pământ.    
                ₩₩₩₩
        Îți scriu din bătrănul Iași, dupăia prima zi de Conferință.... Am mers şi cu tramvai, care m-a furnicat prin toată pielea, atăt de plăcut să călătorești cu el, să vezi cum defilează case, grădini, oameni, copaci. Cuvântul tramvai vine de la way care însemnează cale și de Utram Benjamin, prescurtarea numelui unui englez care a avut ideea să puna şine în pavaj. Aici sunt sergenți care manevrează circulația. Am urcat şi pe Copeau, unde e teiul lui Eminescu şi un parc care nu se compară cu cel din A.    
                ₩₩₩₩
        Dragă Pavelicule, lucrurile înaintează vertiginos spre desnodăminte fatale. Am fost, în fine, la Simina acasă dar din cauză că tocmai se anunțase la radio abdicarea regelui, ea n-a mai vrut să audă de sexualitate și alte manifestări, fiind cu totul tristă şi departe de mine şi de pasiunea mea. Îți dai seama ce ghinion am avut ca tocmai în cea mai fericită zi a mea, după atâtea pregătiri şi strategii, să se întâmple un asemenea eveniment. Măcar o zi-două să se fi amânat abdicarea şi aş fi fost fericit. Dar chiar şi aşa sărutul ei fierbinte pe frunte mi-a redat credința că nu totul este pierdut. Am aranjat pt. săptămâna viitoare o nouă întâlnire clandestine,  cu speranța că niciun alt eveniment istoric nu va împiedica chemarea sângelui nostru clocotitor. Ai dat scrisoarea Lenei ? Asigur-o şi prin viu grai de sentimentele ce-i port deşi sunt atât de departe. Să nu crezi că trăiesc vreun dualism, că sunt vreun câine, adică cynic, cum se spune pe grecește. Am o inimă largă, bună şi plină de acele amintiri care și fac frumusețea vieții.
                ₩₩₩₩
        Esse est percepi. A fi este a percepe. Aşa ar trebui să spunem oricărei femei. Nu exiști, nu poți exista dacă eu nu te percep, adică nu te văd, nu te aud, nu te simt, nu te strâng în brață, etc. Acelaşi este şi cazul cu Olga ta...
                ₩₩₩₩
        Dragă Pavelicule, îmi scrii despre multele tale incertitudini în legătură cu fetele.
        Iată, din îndelungata mea experiență, cum trebuie să procedezi:
        Învață deîndată constelațiile. Le poți găsi în Atlasul de clasă a cincea (ediția din 38) unde ai o listă a lor, precum şi poziția pe boltă. Ieşi afară noaptea (când e senin) şi cu o lanternă, uită-te în Atlas apoi pe cer pentru a controla pozițiile. Vezi că pământul  se rotește şi de-aceea şi poziția astrelor se schimbă pe cer. Aşa că la opt, să zicem, Arcturus sau Vega e intr-un loc, la 1 noaptea în alt loc. Să ții minte acest lucru ! După ce ai învățat vreo 12 constelații, poți să abordezi orice fată. O întrebi dacă știe constelațiile şi imediat te apuci să i le arăți. Ea va lăsa capul pe spate, o amețeală o va cuprinde şi-aturci sărutul tău nu va fi decât o chestie de sprijinire a ei în această lume învârtitoare. Odată acest prag trecut, nu te vei mai simți nici intimidat, nici respins.  
        Să ieşi totdeauna la plimbare cu o carte subsuoară. Imposibil să nu atragi atențiunea. Vezi să fie o carte groasă. Bine e să nu se vadă ce scrie pe copertă. Misterul creşte și tu devii și mai enigmatic. Cine, cum, de ce ? Şi-aşa se Naşte-mă curiozitatea. Pe-o bancă de stai, citește tocmai când trece Ea. Și dacă o privești,  ochii să-ți fie împăienjeniți de parcă ai citi pe frig. Să ai la tine şi legitimația de elev. O iei înainte, ea rămâne la 5-6 pași şi, scoțându-şi batista, îți cade carnetul. Să nu fie însă prea întuneric, pentru că riști (cum mi s-a intâmplat mie) ca nici ea să nu vadă şi nici tu să-ți mai găsești obiectul.
                ₩₩₩₩
        Şi în legătură cu supărarea ta că te-am ținut de mână la cinema Gloria, oare ma vei ierta ? Oare sunt un criminal că nu vrei să înțelegi că eu eram pe pânză în timp ce se cânta 'Valsul nemuritor' şi parcă te prindeam să dansezi cu mine, să te porți printre atâtea perechi ce  învârteauita, oare de ce nu înțelegi, de ce nu înțelegi că eu eram acolo, pe pânză, cu muzica după noi, şi nu mă mai gândeam la nimic altceva, simțeam doar cum lunecă printre acele perechi ce se învârteau și te făceau să amețești,  să amețeşti,  să amețeşti și să-ți fie atât de bine, atât de bine...
 și de lugubru !
                     (Costache Olăreanu, "Dragoste cu vorbe şi copaci")
             - https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Costache_Ol%C4%83reanu -
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina ( http://zinnaida.blogspot.ro ) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îțî plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: "Dragoste cu vorbe şi copaci" de Costache Olăreanu.