sâmbătă, 8 aprilie 2017

elixirul dragostei...

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, este câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... lectură plăcută ! 
Randunici 4



                            



           ELIXIRUL DRAGOSTEI

                                                - de  GREGG CHAMBERLAIN


                Bătrâna Mob trăia singură într-o casă la marginea deşertului. Asta fără a-l socoti şi pe motanul ei, Corif. Cel mai apropiat sat era la o dimineaţă de mers sau la o zi de şchiopătat. Uneori Mob se ducea pe-acolo pentru a lua de-ale gurii.
                Zilnic, ea şi Corif mergeau pe urmele caravanelor. El şchiopăta la treburile lui, în timp ce ea răscolea nisipul cu toiagul, căutând orice ar fi putut fi folosit sau vândut.
                Într-o zi, Corif descoperi o amforă, încă nedestupată. Mob o cercetă cu atenţie, gândindu-se la arginţii pe care urma să-i primească. 
-''Nu mi-ar strica puţin vin'', îşi spuse ea. ''Oricum, trebuie să-i controlez conţinutul.''
                Sigiliul era vechi şi se rupse cu uşurinţă. Privi înăuntru. Gol. Întoarse amfora cu capul în jos. Nimic.
                Nimic în afara aerului atât de stătut încât se înverzise. Ţâşnea afară, tot mai des şi mai des, formând un mic norişor deasupra capului lui Mob. Şi în norişor era un chip.
 -''Fii binecuvântată, venerabilă bătrână, că m-ai eliberat din temniţa mea. Numeşte-ţi răsplata şi îţi voi îndeplini orice dorinţă ce-mi stă în puteri.''
                Bătrâna Mob ţinea la gingiile ei.
-''Vreau să fiu din nou tânără şi frumoasă şi vreau să am dragostea unui flăcău aprig şi pătimaş. Fă-mă din nou femeia care eram la optsprezece ani şi fă-mi din motan'', arătă ea un Corif tremurând, ''un băiat puternic şi viguros.'' 
-''Mâine, în zori de zi, dorinţa ţi se va împlini'', spse norul, subţiindu-se şi dispărând.
               Mob bătu palmele-i zbârcite şi, vorbind fericită cu ea însăşi, şchiopătă până acasă unde îşi încropi o gustare frugală, apoi îşi luă motanl şi se urcă în pat, învelindu-se. 
               Dimineaţa, trezindu-se, Mob îşi aminti pe dată cuvintele djinn-ului. Nu simţea nici o durere din cele ce-o încercau pâna ziua târziu. Temătoare, mâinile pipăiră sub pătura subţire. Şi găsiră sâni rotunzi şi tari, împingând în lâna aspră, un pântece drept şi neted, neatins de naşteri şi coapse moi şi dulci, neîntinate de vene albastre şi urâte.
               Pe urmă îşi aminti de Corif. Se întoarse şi văzu un semizeu întins alături de ea. Cu capul sprijinit în mâna dreaptă, el o privea în ochi şi zâmbea.
-''O, zeiţă a dragostei'', gândi Mob.''Un războinic, un titan, un Om !'' 
               Zâmbind îl trase către ea.
               Corif rânji şi rosti într-o melodioasă voce de soprană:
-''Acum nu-ţi pare rău că m-ai dus ieri la felcerul satului pentru operaţia aia micuţă?'' 
                        
                               - ''ELIXIRUL DRAGOSTEI'' de GREGG CHAMBERLAIN
                                            traducere de CRISTIAN LĂZĂRESCU
Randunici 4




          

            



vineri, 7 aprilie 2017

susţinătorul...

... de la prietena Ella ( http://homewithmrst.blogspot.ro/) provocarea a trecut la prietena Diana (https://diana-kundalini.blogspot.ro/ ) şi aşa am descoperit un test de personalitate ( https://www.16personalities.com/ro/test-de-personalitate-gratuit) !
... m-am gândit şi am zis, curioasă, de ce nu ?
... iată rezultatul:
“SUSȚINĂTOR”
(INFJ-T)
Extravertit
Introvertit
36%
64%
Intuitiv
Realist
56%
44%
Centrat pe Logică
Centrat pe Principii
19%
81%
Organizator
Căutător
100%
0%
Asertiv
Precaut
30%
70%
Tipul de personalitate INFJ este foarte rar, formând mai puțin de un procent din populație, dar, fără doar și poate, acesta își lasă amprenta în lume. Fiind Diplomați (NF), aceștia au un simț înnăscut al idealismului și moralității, dar ceea ce îi deosebește este trăsătura specifică Organizatorilor (J) – INFJ-ii nu sunt visători pasivi, ci persoane capabile să urmeze pași concreți pentru a-și îndeplini scopurile și a avea un impact pozitiv de durată.
INFJ-ii tind să aibă ca scop în viață ajutarea altor persoane, dar deși persoanele cu acest tip de personalitate pot fi văzute implicându-se în acțiuni de salvare și caritabile, pasiunea lor reală este aceea de a ajunge în miezul problemei pentru ca oamenii să nu aibă nevoie să fie salvați în primul rând.

               AJUTĂ-MĂ SĂ TE AJUT

INFJ-ii au într-adevăr o combinație unică de trăsături: deși blânzi la vorbă, aceștia au opinii puternice și se luptă fără încetare pentru o idee în care cred. Sunt determinați și au o voință puternică, dar își vor folosi rareori energia pentru câștigul personal – INFJ-ii acționează cu creativitate, imaginație, convingere și sensibilitate nu pentru a-și crea avantaje, ci pentru a crea o balanță. Egalitarismul și karma sunt idei atractive pentru INFJ-i, aceștia tinzând să creadă că nimic nu va ajuta lumea la fel de mult ca folosirea iubirii și compasiunii pentru a îmblânzi inimile tiranilor.
“Fiecare om trebuie să decidă dacă va păși în lumina altruismului creator sau în întunericul egoismului distrugător.”



Martin Luther King
INFJ-ii stabilesc ușor relații cu alții și au un talent pentru un limbaj cald, sensibil, comunicând mai degrabă în termeni pe înțelesul tuturor decât bazându-se pe logică pură și fapte. Este firesc ca prietenii și colegii lor să îi considere tipuri Extravertite tăcute, dar ar trebui să își amintească că INFJ-ii au nevoie de timp pentru a se decomprima și reîncărca, și să nu se alarmeze prea tare atunci când aceștia se retrag brusc. INFJ-ii au mare grijă de sentimentele altora, și se așteaptă ca aceștia să le întoarcă favorul – câteodată, acest lucru înseamnă să le oferi spațiu timp de câteva zile, atunci când au nevoie.

TRĂIEȘTE PENTRU A MAI LUPTA ÎNCĂ O ZI

Este important ca INFJ-ii să își amintească să aibă grijă de ei înșiși. Pasiunea pe care o dedică convingerilor lor are puterea de a-i aduce într-un punct critic, iar dacă zelul lor le scapă din mână, se pot trezi extenuați, bolnavi și stresați. Acest lucru devine evident mai ales când trebuie să înfrunte un conflict sau critici – sensibilitatea lor îi forțează să facă tot ce le stă în putere pentru a evita atacuri aparent personale, dar când circumstanțele sunt inevitabile, vor răspunde în moduri total iraționale și inutile.
Pentru INFJ-i lumea este un loc ce plin de nedreptăți – dar nu trebuie să fie așa. Nici un alt tip de personalitate nu este mai înzestrat decât ei pentru a crea o mișcare care îndreaptă ce este greșit, indiferent de cât de mare sau mică este acea greșeală. INFJ-ii au nevoie doar să își reamintească că, în timp ce sunt ocupați să aibă grijă de lume, ar trebui să aibă grijă și de ei.

... ps: rezultatul - destul de interesant !!! - mă caracterizează - aşa e ! 

jurnalul (194)


Astăzi ... vineri, 07 aprilie, ora 20.50
Încet-încet ... ne apropiem de Duminica Floriilor... dar pe la noi (la alţii am înţeles că a şi nins) s-a întors friguţul, drăguţul de el - i s-a făcut dor de noi şi s-a întors ca să ne mai strângă în braţe, cu drag !  
Gândurile ... sunt amestecate... ne-am mai obişnuit cu despărţirea de Leuţu - adică nu mai plângem dar vorbim adesea de el, mai ales când sunt prin grădina mare,.pe lângă noul lui ''culcuş''... mi-e gândul la el şi noaptea când mă sui în pat-atunci am mintea mai limpede, eliberată de alte activităţi... oricum ar fi, nu cred că vom mai avea un alt Leuţu - a fost un căţel deosebit, un sprijin de nădejde, un prieten de discutat, de plimbat prin grădină... nu găsesc cuvinte pentru a scrie cât de mult ne lipseşte... şi Puiu este amărât prin curte, singur... mai ales că noi nu prea stăm tot timpul pe afară cu el, doar când avem treabă cu seminţele, cu răsadurile... poate vom fi mai mult cu el, când va veni cu adevărat căldura... nu pot să spun că Puiu nu îşi face datoria lui de bodyguard dar are alt stil, el este copilăros, jucăuş... şi câteodată mai sălbatic, mai ''muşcăcios''- spun eu...    
Am continuat ... cu focul ! mai des dimineaţa şi uneori - ca acum - seara... este un vânt tare rece...
Am ''frunzărit'' ... o mică colecţie de ''suplimente de literatură pentru tineret'' cu povestiri SF... ce nu mai îmi trebuie (am citit-o sau rescris-o pe blog), ajunge la sectorul ''pentru aprins focul''... 
Hainele ... sunt adecvate iarăşi frigului... mi-ar place să umblu, iarăşi, în tricou cu mânecuţă scurtă pe afară şi cu şepcuţa de soare !  
Munca ... multă sau puţină, a fost prin grădina mare: am făcut rânduleţe şi am pus, cu mami, boabele de fasole, pe mai multe parceluţe pentru că am dori să avem iar fasole multă pentru toamna ce va veni cândva... mult am lucrat azi: focul de dimineaţă, apoi gogoşi (cu mami), apoi am spart o buturugă (am reuşit să ascut toporul mare şi toporişca mică, acasă la o prietenă - săru'mâna !), am tăiat câteva crenguţe de la un salcâm mare, de la poarta mare, apoi nişte salcâmi mici, insuficient dezvoltaţi - ca să am mai mult timp de făcut focul... cred că s-au cam speriat pomişorii prin grădină când m-au văzut în acţiune, dar nu am avut încotro... sper să nu mai fie mult timp de făcut focul... astă-seară am făcut iar focul, am închis coşul sobei şi am trecut la leptop ca să-mi scriu ''jurnalul''... pe la ora 23 am un serial pe care l-am urmărit de la seria a doua: ''Furtună pe Bosfor'', pe Kanal D !    
Puiu ... este cu mine peste tot când ies la activitate - interesant, parcă este mai ascultător ! când îl chem, vine mai repede la mine... de obicei, mai avea câte ceva de mirosit sau de ascultat - şi nu voia să vină imediat...
Casa ... este caldă... se aude meciul de handbal la tv-ul lui ticuţu !!!
Aici: repostez ceea ce am citit (printre altele, pentru că am pornit de la desene animate...) pe un site despre cele 4 plăci tectonice din jurul Japoniei (placa eurasiatică, placa din Pacific, placa Filipine, placa nord-americană... ) ! cât zbucium !!!

 (https://cultenaturejapon.wordpress.com/ )

miercuri, 5 aprilie 2017

rondelul lăcrămioarei...

... mi-au înflorit lăcrămioarele!

... şi, cu această minunată ocazie, o poezie de la doamna Ludmila (Ludmila Vârlan Turcu
''Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară,
  Unde lacrima îți tăinuiești
  Când atât de gingaș înflorești
  Răspândind parfum în primăvară?
               Aplecată-n rugă de fecioară
              Jalea nimănui n-o-mpărtășești.
               Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară
              Unde lacrima îți tăinuiești ?
 Te privesc cu drag, a câta oară,
 La răscrucea căilor lumești!
 Și regret când florile-ți topești
 Deschizându-mi ușile spre varră.
 Spune-mi, preafrumoasă lăcrămioară,
 Unde lacrima îți tăinuiești?''

  (LUDMILA VÂRLAN TURCU, ''RONDELUL LĂCRĂMIOAREI'')

marți, 4 aprilie 2017

pădurile lor...

 am citit ceva care mi-a atras atenţia: cum au reuşit Japonezii cu copacii pădurilor arhipelagului...
... au terenuri cu munţi, multe zone greu de accesat... eroziune, alunecări de teren, cutremure, tsunami, erupţii vulcanice... 
          http://www.easyvoyage.com/japon/les-forets-1933
... sunt multe zone în arhipelag cu păduri luxuriante - foioase, conifere -: stejar, fag, paltin, cedru, pin roşu, pin negr, mesteceni, arţar, bambus, magnolii... prunii alb şi roş, pinii, cireşii şi bambusul au devenit simboluri naţionale... 
... prin aceste păduri mişună  mistreţi, urşi, maimuţe... 
... la început japonezii au trebuit să înveţe lecţia ''dezastre naturale'' !
... au înţeles că lemnul este mai rezistent decât piatra sau cărămida...
... japonezii a folosit lemnul pentru a se încălzi, a construi, a repara sau a reconstrui ceea ce s-a distrus !
... şi aşa s-au trezit în secolul al XVII-lea, cu o defrişare ce a provocat eroziunea solului ajungându-se la inundaţii mari !!!
... shogunul Tokugawa a instituit, la timp, replantarea sistematică a arborilor tăiaţi...
... aşa Japonia şi-a păstrat bogăţia pădurilor !
http://zoomjapon.info/2011/11/doss/les-forets-au-japon-un-tresor-a-proteger/constat-peut-vraiment-mieux-faire/
 ... în prezent pentru artizanat se solicită lemn din import, producătorii de mobilă sunt rari, lemnul pentru încălzirea locuinţelor se aduce din Thailanda...
... pentru a preveni degradarea pădurilor, cetăţenii s-au mobilizat: voluntarii pădurii (shinrin borantia) au pus în aplicare operaţiunile de tăiere şi întreţinere...
... în 30 de prefecturi a fost creată o ''taxă pentru mediu şi pădure'' (shinrin kanyozi) pentru a se obţine fonduri pentru întreţinerea pădurilor locale. 
... există şi ''jurnalism al pădurii'' (shinrin janarizumo) ce evidenţiază relaţia dintre om şi pădure...
http://zoomjapon.info/2011/11/doss/les-forets-au-japon-un-tresor-a-proteger/tanaka-atsuo-un-regard-critique/
... mai sunt multe de făcut dar rezultatele obţinute sunt încurajatoare...
... pădurile sunt o mândrie pentru Japonia !
Carte-Forets1-4
http://zoomjapon.info/2011/11/doss/les-forets-au-japon-un-tresor-a-proteger/le-japon-un-geant-vert/
... dar mulţi japonezi iubesc să admire primăvara florile de cireş şi frunzele pomilor toamna ! 
... pentru diversele probleme psihice - departe de zgârie-nori şi înalta tehnologie -, japonezii sunt încurajaţi la ''băile de pădure'' (shinrin-yoku) ca medicină preventivă: plimbări prin pădure, picnicuri sub florile de cireş... deci prin o abordare preventivă şi blândă a relaţiei om-pădure, se poate ajunge la un stil de viaţă sănătos: pădurea ajută la reducerea ritmului cardiac şi tensiunii arteriale, reducerea producţiei de hormoni de stres, îmbunătăţirea sistemuli imunitar generând sentimente de bunăstare generală (rezultatele unei analize efectuate pe 250 de persoane de către Nippon Medical School de Tokyo) ! 
http://japanization.org/les-bains-de-foret-la-solution-sante-miracle-des-japonais/
... o altă schimbare este deja: tinerii sunt reinteresaţi de mediul rural şi există o atenţie mult sporită pentru mediu !

florile perioadei...

... s-a răcorit brusc afară... picură câte puţin... 
... ce să fac ? am căutat, c drag, fotografiile cu florile ce le avem acum prin grădini:


luni, 3 aprilie 2017

snobii...

... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''Citate favorite'' !

                   JULIAN FELLOWES

Julian Fellowes - Snobii - Julian Fellowes Picture

             ''Broughton Hall, însăşi Casa Broughton, constituia un filon de legătură care, pentru familia Easton, dădea culoare oricărui aspect al vieţii din Sussex. La început baroni, apoi conţi de Broughton şi, ulterior, începând cu 1879, marchizi de Uckfield, cei din neamul Broughton exercitaseră o influenţă extrem de puternică asupra acestei zone din East Sussex, pentru mai multă vreme decât majoritatea potentaţilor din comitatele din apropierea Londrei. Până în urmă cu ceva mai mult de un secol, vecinii şi vasalii lor fuseseră fermieri săraci, care abia îşi câştigau existenţa de pe urma pământurilor mlăştinoase şi mocirloase de la poalele dealurilor molcome, însă şoselele şi căile ferate şi inventarea perioadei de odihnă de la sfârşit de săptămână făcuseră ca oamenii ce aparţineau de haute bourgeoise să inunde zona, ca să rămână în ton cu lumea bună şi, la fel ca Byron, cei din neamul Broughton se treziseră faimoşi peste noapte. După scurtă vreme, pe plan local, cei care erau <în ton> se distingeau de restul lumii prin faptul că veneau în vizită la familia Broughton. Cinstit vorbind, trebuie să afirm că familia nu a căutat să obţină celebritatea cu orice preţ, cel puţin la început, dar, fiind reprezentanţi de frunte ai anciens riches şi făcând parte din dintr-o societate ce tindea către straturile superioare, puterea pe care au căpătat-o le-a fost într-o oarecare măsură impusă...
                Ceea ce nu înseamnă că lucrurile astea ar fi reprezentat vreo problemă pentru soţii Easton. Departe de a manifesta resentimente faţă de privilegiile acelei familii, ei pur şi simplu le venerau. Singurul inconvenient era că, deşi locuiau la aproape patru kilometri de Broughton Hall, deşi Isabel le povestea prietenelor ei la masa de prânz, luată în Walton Street, că, din fericire, cele două case erau ''practic uşă în uşă'', nici după trei ani şi jumătate nu apucaseră să pună piciorul în ea şi nici nu reuşiseră să fie prezentaţi vreunui membru al familiei.
                Sigur, David Easton nu era primul englez, exponent al clasei mijlocii care descoperea că este mai uşor să afişezi un trecut aristocratic contrafăcut la Londra decât la ţară. Problema era că, după ani şi ani în care luase prânzul la restaurantul Brooks, după sâmbete petrecute la curse şi seri la restaurantul Annabel, exprimându-şi prejudecăţile împotriva societăţii moderne, mobile, pierduse cu totul din vedere faptul că şi el era un produs al acesteia. Era ca şi cum ar fi uitat cu desăvârşire că tatăl lui fusese director general al unei făbricuţe de mobilă din Midlands şi că părinţii întâmpinaseră unele dificutăţi ca să îl trimită la studii la Ardingly. Până la data când l-am cunoscut eu, cred că ar fi rămas sincer surprins de faptul că nu-şi regăsise numele în Debrett's. Ţin minte că am citit odată un articol în care Roddy Llewellyn era citat pentru că se plânsese că nu studiase la Eton (la fel ca fratele lui mai mare) deoarece acolo îţi făceai prieteni pe viaţă. S-a întâmplat ca David să treacă prin dreptul scaunului meu.
-Întocmai, a spus el. Exact la fel gândesc şi eu.
                M-am uitat spre cealaltă latură a încăperii, ca să surprind privirea lui Isabel, dar semnul împăciuitor pe care ea l-a făcut mi-a dat de înţeles că îi lua partea soţului ei, nu mie. 
                Pentru cineva din afară, un ingredient esenţial al multor căsnicii este acela că fiecare partener susţine iluziile celuilalt. Protejat, aşa cum fusese el, de o combinaţie între bunătatea lui Isabel şi indiferenţa mai tuturor  gazdelor feminine din Londra faţă de orice, în afară de capacitatea oaspeţilor de a întreţine o conversaţie şi de a mânca, acum îi era cu adevărat greu să fie invitat la cine elegante şi să fie întrebat despre călătoria lui Charles Broughton în Italia, sau despre ce mai făcea proaspătul soţ al Carolinei, iar să trebuiască să murmure că nu-i cunoaştea personal.
-Vai, extraordinar, i se replica mereu. Şi eu, care credeam că sunteţi vecini.    
                Dar până şi în această mărturisire se strecura o anumită lipsă de onestitate: nu numai că David nu îl cunoştea prea bine, în realitate, nu-l cunoştea deloc.
                Odată la un cocktail din Eaton Square, abia apucase să facă o remarcă la adresa acelei familii, când partenera lui l-a întrerupt:
-Nu cumva bărbatul de acolo este chiar Charles ? Trebuie neapărat să mă prezinţi şi vom vedea după aceea dacă-şi va aduce aminte unde ne-am cunoscut.
                 Iar David se văzuse silit să spună că se simţea rău (lucru mai mult sau mai puţin adevărat), plecând astfel acasă şi pierzând cina pe care o aşteptaseră atât. Ulterior, el învăţase să adopte un aer uşor dispreţuitor când li se menţiona numele. Amuţea brusc şi ostentativ, nemaiparticipând la discuţie, ca şi cum el, David Easton, prefera să nu îi cunoască pe cei din neamul Broughton. Ca şi cum i-ar fi supus la un test şi ar fi descoperit că nu erau chiar pe gustul lui.''
                                     (JULIAN FELLOWES, ''SNOBII'')