sâmbătă, 23 ianuarie 2016

domniţa Florica...

... de mult timp îmi apare în minte, cu multă claritate, o exprimare descoperită la şcoală şi pe care nu am uitat-o deşi este parcă un veac de atunci: ''I pak...'' (=şi iarăşi ...) 
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u )
... I pak mă întorc la o viaţă de roman din istoria plină de prinţese a ţării noastre...
... duminică este 24 ianuarie, deci se va vorbi despre unire... cândva a mai fost o unire realizată prin luptă cu spada în mână... a fost pe timpul lui Mihai Viteazul 
( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul ), ultimul descendent al dinastiei Drăculeştilor (ramură mai mică a dinastiei Basarabilor)...
... aşa am aflat că a avut, oficial, un băiat şi o fată...
... aşa am aflat şi de o prinţesă mai puţin cunoscută de mine, domniţa Florica...
... ce am aflat ? că era fiica lui Mihai Viteazul şi doamna Stanca...
... oare ce viaţă a avut această domniţă - cu un tată ce a avut o viaţă atât de zbuciumată ?! 
... bănuiesc că a avut parte de o copilărie frumoasă şi o bună educaţie = creştere pentru că în acei ani era fiică de ispravnic, apoi de Ban al Olteniei şi apoi domn al Munteniei... şi cred că i-a semănat tatălui - aşa sunt fetele !!
... dar erau timpuri grele, multe războaie cu otomanii...
... s-a căsătorit în 1603 cu Preda, postelnicul din Greci (Olt), nepot al Buzeştilor, marea familie a Banilor Olteniei: http://www.episcopiaslatinei.ro/manastiri/m-caluiu/ )...
... posibil că s-a căsătorit foarte de tânără, cred că pe la 15 ani - aşa ştiu că erau pe atunci obiceiurile!
... am aflat că domniţa Florica a avut cu Preda ca urmaşi mai multe fete şi un băiat, numit Mihaiu... ... una din fetele lor s-a căsătorit cu Petru slugerul: 
... oare cum se îmbrăcau domninţele pe atunci? aici am găsit o descriere a modei de pe atunci:
... restul (ceea ce nu am găsit scris despre viaţa de pe atunci a unei domniţe) îl pot completa cu destulă imaginaţie şi cu secvenţele filmului ''Mihai Viteazul'':
... sau putem să ne imaginăm viaţa domniţei Florica cam aşa ca şi a frumoaselor duducuţe din filmul ''Neamul Şoimăreştilor'' (cu acţiunea în Moldova timpurilor lui Ştefan cel Mare - deci nu foarte departe în timp şi spaţiu -, neamul Şoimăreştilor fiind la fel de viteaz ca al Buzeştilor):

măicuţă dragă...

... azi am citit o minunată poezie scrisă cu multă sensibilitate de către prietena mea virtuală, doamna Ana-Nora (Anna-Nora Rotaru):

''Măicuță, mai vino câteodată să mă vezi în vis,
 Să te mai simt, să-mi pari că-mi ești adevărată... 
 Cu brațele-ntinse larg, cu sufletul deschis,
 Să te cuprind, cum poate n-am făcut-o niciodată...
                Să-ți mângâi iarași umerii și cu drag obrazul,
                Lacrimile ce te-au durut, să pot să ți le șterg!
                De te-a cuprins cumva, fără să știu necazul,
                Azi, mai mult ca-oricând să pot s-alerg,
  La tine-n poală, c-atuncia, să mă cuibăresc...
  Mânuțele dragi să le cuprind, să le sărut!
  Să pot cu mult mai mult să te-ocrotesc,
  Cum poate n-am făcut 'ndeajuns cât am putut...
                Și dacă ceva-ți apasă sufletul... să-mi spui,
                Vreo supărare sau vorbe spuse la mânie!
                N-au fost din inimă și-n inimă să nu le pui,
                Că-s vorbe goale ce sufletul din noi sfâșie!
  Măicuță dragă, află că te-am iubit la infinit ...
  Te port în mine, nicicând sa-mi fii uitată...
  Și de-mi veni-va clipa să mă-nalț înspre zenit
  Să-mi vii in prag, de mână să mă duci ca altădată,
                Când eram mică, îți amintești, mă temeam de beznă...
                De-ntuneric, când nopțile-adânci mă-nfricoșau,
                Sau, când hățișurile mi se-mpleticeau de gleznă
                Brațele tale duioase mă prindeau, dureri îmi alinau...
  Mai vino câteodată-n visul meu, dragă măicuță,
  Să te mai văd, să te ating, mânuțele să le sărut...
  Lăsându-mi c-altădată, pe-aceeași de copil pernuță,
  Parfumul tău de neuitat...ca semn că mi-ai trecut!
''
         (Nora, ''Măicuţă dragă'', vol ''La răscruce de lumi")

vineri, 22 ianuarie 2016

jurnalul (133)




Astăzi ... vineri 22 ianuarie 2016, orele 20.04
Zi după zi ... gerul - azvârlit ca din limbile unui balaur imens ce a străbătut cam aiurea spaţiul - a devenit din ce în ce mai puternic, de aproape o săptămână... curios a fost când am auzit că, perioada aceasta a coincis, după vechiul calendar, cu perioada de la Bobotează !!! deci balaurul - ce ne-a adus gerul - respectă vechile tradiţii nu modernismul ...  
Gândurile ... nu pot să-mi zboare prea departe - îmi sunt preocupate continuu de vremurile actuale! verbe cu înţelesuri adânci: ''a trăi -  a supravieţui - a vieţui'' ...    
Zilnic ... mami încearcă să fie activă... zilele trecute a fost aşa de activă că a întins rufe pe terasă... urmarea ? gerul a făcut aşa instrucţie cu rufele că au rămas săracele atât de înţepenite - cu greu reuşesc să mai desfac câte una din strânsoarea cleştelui plus că parcă nici ele, rufele, nu mai vor să dea drumul frânghiei aşa speriate sunt de ger !!!  
Recunosc ... că este greu să stai 'în casă 'paralizat'' de ger - nu pot efectua activităţi mai importante... am câte ceva de rezolvat zilnic, pe afară, dar am atâtea haine pe mine că mă simt incomodată, în mişcări, ca astronauţii ce au păşit pe Lună (oare au fost acolo cu adevărat ?!)... şi, în plus, chiar dacă mai apare soarele, nu se topeşte nici o bucăţică de zăpadă, totul este parcă încremenit - doar la producţia de ţurţuri se mai simte mişcare...
În casă ... se aude sonorul televizorului la care urmăreşte ticuţu ştirile (toţi urmărim cu nesaţ rubrica ''vremea'' cu speranţa că va dispare mai repede ''codul galben'' şi vor creşte temperaturile)... mami doarme lată, o oboseşte mult ''colindatul'' ei pe afară pe gerul acesta (de care nu s-a mai ''lovit'' în viaţa ei)... e atât de bulversată de perioada prin care trecem !!! apoi, începând cu ora 2 până pe la ora 4-5 dimineaţa, ne ''jucăm'' amândouă: ea îmi spune că s-a săturat de somn, eu îi cer să mai doarmă sau măcar să stea în plăpumioară... când nu mai poate suporta inactivitatea, sare vioaie din pat şi mă trimite la culcare - preia ea activitatea (suntem în 2 ture - eu am mai mult spor noaptea...)
Nici nu mai pot ... spune cum sunt îmbrăcată... sunt în concurs cu varza: cine va avea la final mai multe straturi pe ea ? nu am stabilit încă membrii juriului ce vor super-viza competiţia... 
Bodyguarzii ... dorm sărăcuţii în paiele lor ! când le ducem mâncărica caldă - ca să le încălzim burtica - stăm pe lângă ei ca să-i mobilizăm să mănânce repede, altfel le îngheaţă mâncarea ! 
Ce să zic de ... weekendul acesta ? va fi tot sub semnul gerului polar !
Aş vrea ... să am o putere ca a Samanthei (din filmul-serial ''Ce vrăji a mai făcut nevasta mea ?'' - http://www.cinemagia.ro/filme/bewitched-ce-vraji-a-mai-facut-nevasta-mea-5568 - ) şi să fac o vrajă ca să ne ajungă lemnele... i-am încurajat pe mami şi ticu că nu mă voi lăsa - în cazul prelungirii gerului polar mai mult - şi voi lupta ca să avem lemne de foc chiar dacă va trebui să plec, cu toporaşul (!!!), prin grădină sau să renunţ la orice altceva din casă... sănătatea lor este mai de preţ pentru mine decât orice altceva!       
Munca ... mea nu este grea în perioada aceasta - lemnele le-am spart când a fost vremea mai bună ! scot apă din canalizarea bucătăriei, aduc lemne în casă, mai merg pe la magazin, iar noaptea sunt vigilentă privind sănătatea familiei, mai admir stelele când mă duc să închid, pe din afară, coşul sobei ! apropo, Luna este din ce în ce mai mare şi mai rotundă şi lumina ei, din ce în ce mai puternică, luminează straniu peisajul de iarnă polară... parcă sunt într-unul din filmele de groază - văzute pe la tv - care anunţă îngheţul omenirii - adică ''încălzirea globală''!   
Sufletul meu ... iubeşte căldura sufletească !!!
O realizare ... minunată: