din seria "LUX"...

                                        Seria "LUX"

                       ["Obsidian"/ "Onix"/ "Opal"/ "Origin"/ "Opoziție"] 

                                                   de Jennifer L. Armentrout

                       "OBSIDIAN"

      ... Ursul s-a repezit spre noi.

         Frica îmi strânsese gâtul și nici nu mai puteam să respir, așa că am închis ochii.

         Era aiurea să fii mâncat de viu de un urs.

         L-am auzit pe Daemon înjurând și, cu toate că aveam ochii închiși, am văzut printre gene o lumină de-a dreptul orbitoare.

         Lumina era însoțită de o pală de fierbințeală care mi-a zburat părul în spate. Apoi a fost un fulger de lumină, urmat de data aceasta de un întuneric care m-a înghițit cu totul...

                           -------------------------------------

      ... Ochii lui Daemon străluceau fosforescenți în întuneric, luminați din interior. Lumina aceea părea să devină din ce în ce mai puternică, apoi pumnii au început să-i tremure și tremurul s-a transmis parcă în tot corpul lui, ca niște valuri minuscule.

         Apoi Daemon a început să se estompeze, tot trupul lui, cu haine cu tot, a dispărut, rămânând doar un contur de lumină intensă, roșu-galbenă.

         Oamenii de lumină...

--... Ești... om ?

         Hohotele scurte al lui Daemon n-aveau în ele niciun pic de veselie.

-- Nu suntem de pe aici.

      ... Iar când a început să vorbească, nu se auzea nimic. Vorbea în capul meu:

-- Așa arătăm noi. Suntem făpturi de lumină. Chiar și în formă umană putem dispune de lumină după voia noastră...

         A făcut o pauză.

-- Locul de unde venim noi e dincolo de Abell.

-- Abell ?

-- Cea mai îndepărtată galaxie de a voastră, la aproape treisprezece miliarde de ani-lumină de aici. Iar noi suntem mai departe cu încă vreo zece miliarde de ani-lumină... Ceea ce numim noi acasă, nu mai există. Locul acela a fost distrus când noi eram copii. De aceea am fost nevoiți să plecăm și să căutăm un loc comparabil cu planeta noastră la nivel de hrană și atmosferă. Nu avem nevoie de oxigen ca să respirăm dar nici nu ne face rău...

   

                     "ONIX"

-- ... Bătrânii știu că din moment ce avem amândoi 18 ani, am ajuns la vârsta potrivită.

-- ... Adică ca să te căsătorești și să faci copii ?... Bătrânii ăștia îți spun și cu cine trebuie să fii ?

       Dee s-a încruntat.

-- Nu chiar. Vreau să zic, ei vor să fim cu un lumen și vor să ne reproducem cât mai repede. Știu că sună aiurea dar specia noastră e pe cale de dispariție... Am stat în Grecia până la 5 ani, apoi am venit în America. Eram toți vreo 20 și, cum am ajuns, s-a și înființat acolo MA...

-- Și cum a mers ?

             S-a uitat la mine.

-- Nu prea bine, Kitten. Nici nu știam că ființele umane erau conștiente de existența noastră. Nu știam decât că sunt arumi pe aici dar despre MA nu știam nimic. Se pare că aflaseră de existența noastră din prima clipă. Anchetaseră sute care ajunseseră în America.

                   ----------------------------

 -- ...Am auzit că e dureros - materialul ăla - pentru luxeni și pentru cei ca tine. E cam singura chestie care poate incapacita complet atât un lumen, cât și un mutant. Onixul în amestec cu alte câteva pietre, cum ar fi rubinul, poate să provoace asemenea reacții stranii. Ca și cum doi fotoni s-ar respinge unul pe celălalt și ar vrea să iasă afară. Asta se întâmplă în celulele tale mutante...

                    "OPAL"

         Știam că le dăduseră voie să se vadă cel puțin o dată atunci când i-au ținut prizonieri în închisoarea MA-ului.

-- Nu știu. Nu prea aveam noțiunea timpului. La început știam cât timp trecuse, de la oamenii pe care ni-i aduceau. Eu îi vindecam și dacă... supraviețuiau, puteam să număr zilele până cănd se termina totul. Patru zile.

         A început iar să se uite pe fereastră.

         Printre draperiile date la perete nu se vedeau decât cerul întunecat și crengile pline de zăpadă.

-- Nu le plăcea deloc când se termina. 

        Cred și eu. 

        MA-ul = sau Daedalus, grupul ăla care se pare că face parte din MA = își făcuse un scop din a folosi lumenii pentru a face mutații oamenilor. Uneori funcționa. Alteori, nu....

           

   

                  "ORIGIN"

-- Nu aveam nevoie decât de unul dintre voi, să-ți spun drept. De tine sau de cel care ți-a provocat mutația. Avându-te pe tine, îl vom atrage și pe acela. 

          A făcut o pauză apoi a continuat.

-- În momentul ăsta, Daemon Black a dispărut de pe radarul nostru dar suntem siguri că nu va fi așa multă vreme. Am aflat din studiile noastre că legătura dintre un lumen și un mutant este deosebit de puternică, mai ales cea dintre un bărbat și o femeie. Și din observațiile noastre, voi doi sunteți extrem de... apropiați.

            Nu sunt ei dușmanii mei ? Ba ei erau dușmanii - niște dușmani mai răi decât o ceată întreagă de arumi - fiindcă aveau un întreg guvern în spate. Fiindcă își permiteau să captureze pe cine voiau ei și să-l ia de lângă familie, de lângă prieteni, să îi distrugă întreaga lui viață și să nu pățească nimic din cauza asta... 

                              ---------------------------------

         ....Pentru mine, familia fusese întotdeauna cea mai importantă, iar Kat este acum o parte din familia mea - cea mai mare parte. Era viitorul meu...

  

 

                      "OPOZIȚIE"

-- Încetează, a spus Archer cu blândețe. Habar n-avem ce face Daemon sau ceilalți, în clipa asta. Se vor întoarce.

      M-am întors cu spatele la fereastră și m-am uitat, în sfârșit la el.

      Părul lui de culoarea nisipului, era tuns scurt, în stilul tipic militar. Era înalt, cu umeri largi. Arăta ca unul care ar fi putut să te doboare la pământ dacă era cazul, și eu știam că e chiar așa. Archer putea deveni mortal în orice moment.

         Când l-am văzut prima oară în zona 51, am crezut ca e un simplu soldat. Abia după ce a venit și Daemon, am aflat că este omul infiltrat de Luc la Daedalus și că era, ca și el, un origin, copilul unui lumen și al unei mutante hibride.  

                  -------------------------------------------

-- Mă gândeam să mergem la facultate.

-- Crezi că vor mai fi facultăți după toate astea?

-- Cred că da...

-- De ce crezi asta ?

-- Simplu.

        M-a sărutat pe obraz și a continuat.

-- Dacă e ceva ce m-ai învățat, e că oamenii sunt rezistenți, mai rezistenți decât specia mea. Așa că nu pot să cred că nu vor mai exista facultăți, slujbe și toate astea... 

    

                                       Jennifer L. Armentrout  

        [  https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jennifer_L._Armentrout  ]

[ https://www.delicateseliterare.ro/lista-carti-jennifer-l-armentrout-j-lynn/ ]

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

( https://suzanamiu.blogspot.com/2023/05/citate-favorite-163-ganduri-despre.html )!