TAI-PAN

       

                          "TAI-PAN"

                    de James Clavell

   

     Dirk Struan ieși pe puntea dunetei navei amiral, H.M.S. Vengence, și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Nava de linie, cu 74 de tunuri, era ancorată la jumătate de milă de insulă. Era înconjurată de restul navelor de război ale flotei, de navele ce transportaseră trupe ale corpului expediționar, de nave de comerț și cliperele opiului, ale negustorilor care făceau comerț cu China.

     Era în zori, o zi de marți, cețoasă și rece, 26 ianuarie 1841.

     În vreme ce traversa puntea principală, Struan aruncă o privire spre țărm și simți cum îl prinde un fel de emoție. Războiul cu China decursese așa cum plănuise el, victoria se desăvârșire așa cum prezisese. Fructul victoriei -- insula -- era exact ceea ce jinduise vreme de douăzeci de ani. Iar acum se îndreptă spre țărm pentru a participa la formalitățile de luare în stăpânire, a fi martor al actului prin care o insulă chinezească devenea un giuvaier al coroanei majestății sale britanice, regina Victoria.

     Insula se numea Hong Kong. Treizeci de mile pătrate de ținut muntos, numai piatră, în dreptul buzei nordice a estuarului uriașului Pearl River, din sudul Chinei. La o mie de iarzi de continent. Neospitalieră. Nefertilă. Nelocuită dacă nu se lua în seamă o mică așezare de pescari pe țărmul sudic. Așezată exact în drumul monstruoaselor uragane care se năpusteau în fiecare an din largul Pacificului. Mărginită la est și la vest de primejdioase bancuri de nisip și recifuri. Nefolositoare chiar și mandarinului -- cum se numea orice reprezentant al împăratului Chinei -- în provincia căruia se nimerise. Dar Hong Kongul avea cea mai mare radă din lume. Și era primul pas al lui Struan în China. 

-- Atenție! strigă tânărul ofițer de cart către marinarul strâns într-o tunică stacojie. Barca cea mare a domnului Struan, la pasarela centrală ! 

-- 'Nțeles, sir !  

        Marinarul se aplecă peste copastie și repetă ordinul.

-- Într-o secundă, sir ! spuse ofițerul încercând să-și stăpânească teama pe care i-o trezea acest prinț al negoțului ce devenise legendă în mările Chinei.

-- Nicio grabă, flăcăule. 

         Struan era un uriaș, cu fața bătucită de o mie de furtuni. Redingota albastră era încheiată cu nasturi de argint, iar pantalonii albi, bine mulați, erau vârâți neglijent în cizme marinărești. Era înarmat cum se obișnuia: un cuțit într-o teacă la spate și altul la cizma dreaptă. Avea patruzeci și trei de ani, părul roșcat și niște ochi verzi ca smaraldul.

-- O zi pe cinste - mai adăugă el.

-- Da, sir. 

          Struan coborâ pasarela, săltă la prova bărcii sale și-i zâmbi mai tânărului său frate vitreg, Robb, ce se așezase la mijlocul ambarcației.

-- Am cam întârziat - îi spuse Robb, forțând un zâmbet.

-- Mda, excelența sa și amiralul cam aveau chef de vorbă.

          Struan se uită fix o clipă spre insulă, apoi îi făcu semn boțmanului:

-- Mola ! Spre țărm, domnule McKay.

-- 'Țeles, sir.  

-- În fine. Așa-i, Tai-Pan ? îi spuse Robb.

          În chineză, Tai-Pan însemna șef suprem. Fiecare companie sau armată, flotă ori țară au numai un singur astfel de conducător, cel ce deține adevărata putere.  

-- Mda ! făcu Struan.

         Era Tai-Pan al Nobilei Case.

                                                "TAI-PAN"

                                          -  James Clavell-

                  ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/James_Clavell  )

...postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana (https://suzanamiu.blogspot.com/2023/01/citate-favorite-155-ganduri-la-inceput.html)   

                                  "Tai-Pan" și "Nobila Casă"