Supravietuitorul
de Adrian Rogoz
Legenda cosmoarheologică pe care o reproducem este un interviu luat ultimului supraviețuitor al herklizilor, specia care stăpânise dublul sistem al lui Sirius, de către un reprezentant al sistemului solar Ross 154.
Documentul a parvenit pe Terra prin complicatele relee galactice și se află în arhivele de pe această planetă, în compilațiile marcate de interpretări și terminologii locale.
--A. Am aflat că ești în agonie. De aceea mă grăbesc să-ți iau acest interviu. Mai întâi te rog să-mi prezinți pe scurt viața ta.
--B. Părintele meu s-a divizat acum 2008 ani (siriusieni)...
--A. Pentru cei ce se înmulțesc în alte moduri, precizez că herklizii se nasc prin diviziune. La un moment dat, indivizilor le înmugurește un nou cap. Până la maturizarea acestuia, primul encefal cade într-o analiză activă, un somn în timpul căruia își transmite creierului în devenire întreaga memorie. Aceste date au însemnătate deoarece s-ar părea că sunt legate de cauzele din care a dispărut această specie siriusiană.
--B. Tocmai din pricina memoriei am fost socotit un copil înapoiat. Memoria nervoasă, individuală a semenilor mei o cuprindea pe cea genetică, iar aceasta din urmă se îmbogățea cu toate informațiile dobândite de fiecare individ...
--A. Ceea ce implică extraordinara risipă de energie informațională...
--B. Probabil. Dar herklizii credeau, dimpotrivă, că în această gigantică memorie le stă superioritatea față de krehizi, specia celor ce se înmulțeau sexual, socotiți inferiori și subjugați de răposații mei congeneri.
--A. Observ că kreh este inversul lui herk...
--B. Da. Se urmărea astfel sublinierea ideii antagonismului dintre cele două seminții umane. Numele herklizilor vine de la herk care însemna în limba noastră "memorie" dar și "putere"; iar krehizii își trăgeau numele de la kreh, care semnifica "uitare", cât și "sexualitate". De fapt, era un neadevăr deoarece în mintea krehizilor amintirea și uitarea se mențineau în cumpănă.
--A. Așadar, ai fost socotit un înapoiat.
--B. Din pricina anumitor mutații, la unii copii memoria era extrem de săracă abia depășind- o pe aceea a krehizilor.
--A. Aveai și alte inferiorități ?
--B. Din punctul de vedere al herklizilor, da. Înmulțirea prin diviziune, le conferea o existență cvasieternă, în vreme ce mutanților ca mine nu le creștea un nou cap și nu se puteau divide.
--A. Totuși, până la sfârșit, însăși inferioritatea ta te-a salvat. Aș vrea să reiasă limpede acest lucru.
--B. Atunci termenul de inferioritate este echivoc. Dar mai întâi să arăt de ce și cum a pierit ramura umană ce stăpânise mii de ani sistemul siriusian. Spuneam că herk însemna atât "memorie", cât și "putere"; forța pe care ți-o dă memoria înseamnă și forță concretă asupra lumii manifestată în special sub forma războiului. Această luptă violentă pentru supremație a fost factorul constant de-a lungul întregii istorii a herklizilor. Pe alte planete, unificarea socială a omenirilor respective ducea în cele din urmă la dispariția marilor surse conflictuale. La noi însă această unificare s-a înfăptuit pe un făgaș aristocratic și neuman deoarece a avut loc după descoperirea krehilor, considerați, în ciuda inteligenței lor, drept animale bune să fie exploatate fără milă.
--A. E ceva neclar. Vorbești de un fel de unificare dar eu știu că a izbucnit un război catastrofal între două lagăre de herklizi... Care a fost motivul neînțelegerii ?
--B. Cauza adevărată o constituia dorința de hegemonie dar pretextul era fizio-gnoseologic...
--A. Sună ciudat...
--B. Unii herklizi intrau în analiză înainte de înmugurirea celui de-al doilea cap și se socoteau superiori deoarece diviziunea însemna pentru ei un simplu proces vegetativ. Ceilalți însă adormeau abia după înmugurire, care astfel li se părea dominată de conștiința lor.
--A. Tu din care tagmă făceai parte ?
--B. Din niciuna, de vreme ce nu mă pot divide. Părintele meu însă era un cap-cap...
--A. Adică ?
--B. Nefiind conștient de înmugurire, cel de-al doilea cap avea impresia că-l continua direct pe cel dintâi care se usca și pierea înaintea deșteptării.
--A. Și cum a fost războiul ?
--B. Războiul - ultimul lor război -- a fost pregătit de lanțul tuturor confederațiilor de până atunci. Cu fiecare nouă spiră infernală, sporea și capacitatea lui nimicitoare. Mutațiile care au dus, între altele, la nașterea unor "monștri" ca mine fuseseră pricinuite de penultima încleștare planetară în care au întrat în joc arme nucleare. Iată ìnsă că puterea celor două tabere crescuse și mai mult ajungând să pună sub semnul întrebării însăși dăinuirea sistemului nostru solar.
--A. În ce fel ?
--B. Știi că Sirius era un sistem dublu, adică are doi sori, planetele fiecăruia reușind după câteva miliarde de ani să dobândească un echilibru astrofizic (și ecologic) extrem de fragil. Or, controlarea proceselor gravitaționale i-a dat fiecărei tabere herkliene posibilitatea să acționeze direct împotriva planetelor celeilalte. Eroarea fatală a constat din iluzia că distrugerea unei părți a sistemului nu afectează irevocabil restul.
--A. Și totuși sistemul vostru a supraviețuit.
--B. Din fericire, căci începutul procesului de dezechilibrare a universului siriusian a avut asupra herklizilor un efect mortal: mai întâi a fost accelerată înmugurirea...
--A. Dar herklizii "cap-cap" adormeau înaintea înmuguririi...
--B. Întocmai. Peste noapte, una dintre tabere fusese literalmente scoasă din luptă exceptând pe mutanții ca mine. Ceilalți au crezut că au învins. Tragică bucurie ! În momentul în care au ocupat planetele rămase fără apărare, au observat că învinșii erau, de fapt, condamnați la moarte. După accelerarea înmuguririi nu mai urma dezvoltarea normală a capului ce luase locul celui vechi, iar acesta, odată pătruns în analiză, nu mai putea fi resuscitat. Înspăimântați, învingătorii opriră procesul amorsat dar era prea târziu: curând se văzură și ei invadați de același somn letal. Singurii supraviețuitori au fost krehizii, care astfel au intrat de la sine în stăpânirea sistemului siriusian. Cu noi s-au purtat omenește dar, neputându-ne da fecunditatea, nu ne-au putut smulge unei implacabile extincții.
--A. Povestea lumii voastre ar părea deci să ne arate modul în care forța se autodistruge fiind învinsă de contrariul ei.
--B. Așa este doar dacă te referi la o forță brutală. La drept vorbind însă, acestei forțe i-a luat locul o alta mai înaltă: forța spirituală.
--A. Adică imensa memorie a herklizilor era mai puțin evoluată decât uitarea krehizilor ?
--B. Imensa memorie a defuncților mei semeni păstra în cotloanele ei întreaga lor istorie. Nimic nu se pierdea: nicio suferință nu se cicatriza, nicio ranchiună nu se domolea, nicio răzbunare nu se stingea. Dimpotrivă, krehizii își aminteau doar ceea ce era vital dezvoltării lor, tot restul li se ștergea din memorie. Această uitare a ìnsemnat pentru ei o salutară igienă psihică dar și cauza care a determinat un mare progres al metodelor de înmagazinare a informației.
--A. Încă o întrebare: cum te simți în situația ta actuală ?
--B. Mă asaltează melancolia și contrarierea celor care plutesc între două specii. Întâi batracienii ar fi avut asemenea sentimente dacă ar fi cugetat. Uneori, în clipe rele, memoria mă copleșește și atunci mă chinuie obida... pentru destinul stupid al rasei pe care o reprezint în mod singular. Alteori, amintirile mi se încețoșează din nou și mă mângâi cu ideea că, oricum, sunt un cetățean viu al cosmosului și, chiar dacă mă aflu în agonie, încă voi mai trăi cät mai multe generații de krehizi.
--A. Într-adevăr, ce lucru straniu: eu, om încă tânăr, voi trăi cu mult mai puțin decât tine care ești în agonie !
--B. Acum însă aș vrea să te întreb la rându-mi ceva. Atunci când mi s-a spus că mă vei vizita, am aflat că șj tu ești un supraviețuitor. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu lumea ta ?
--A. Dintr-un pur hazard, am fost departe în momentul în care s-a declanșat acolo cumplita explozie. Dar semenii mei, spre deosebire de herklizi, erau singurii stăpânitori ai sistemului lor și nici n-aveau mutanți.
***
În atenția Marelui Informațional.
Această legendă va fi distribuită ca material didactic copiilor de pe planetele cu civilizații de tip uman, servind drept test obligatoriu pentru examenele de absolvire a școlilor preelementare.
"Supraviețuitorul"
- Adrian Rogoz -
( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Adrian_Rogoz )
... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!
... sper că a fost o lectură interesantă !
Aoleu! Povestea asta e chiar bizara. Nu citisem despre capete noi prin inmugurire. Stii, poate ca in lumea noastra sunt prea multe 'dualitati' si nu mai intelegem nimic din cauza asta. Doar separari. Fiecare crede in felia lui, cand in fond este acelasi lucru din alte perspective. Ma rog, poate nu e chiar ideala exprimarea, insa cred ca ai prins ideea.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru noua poveste, draga Prietena! Pupici! 😘❤️
Da, pare ciudată - de aceea este SF 😃
ȘtergereDar zic că unii s-au crezut superiori (cu modificări ale capului, unii chiar "cap-cap"...) și tot ce au reușit: un război ce s-a întors împotriva lor !!!
Pupici ❤️
Foarte interesanta aceatstă poveste. Stranie cum spune și Suzana. A extrage morala : puterea naște dorinta de mai multă putere ce duce la autodistrugere. Si ar mai fi si ceva din teoria purității raselor despre care s-a demmostrat de-a lungul istoriei că e reteta garantată pentru disparitia speciei.
RăspundețiȘtergereDa, ai dreptate 👍
ȘtergereParcă mai era un proverb:"cine scoate sabia, de sabie va pieri"...
Pupici ❤️
Interesanta poveste.
RăspundețiȘtergerePare ca e bine sa nu fim "perfecti". 😊 Ce straniu ar fi sa fim "conditionati" la sentimentele traite de inaintasii nostri! (unii, totusi, par a fi conditionati la asa ceva)
Multumesc pentru lectura!
Pupici! ❤
Da, interesant ce ai scris !
ȘtergereDin SF-uri ai multe de învățat !
Pupici ❤️
Finalul mi se pare ca insumeaza intreaga idee.... mie mi se pare ca este un fel de varianta a unei alte povesti (ceea ce isi face omul cu mana lui parca se numea?).
RăspundețiȘtergere”Dintr-un pur hazard, am fost departe în momentul în care s-a declanșat acolo cumplita explozie. Dar semenii mei, spre deosebire de herklizi, erau singurii stăpânitori ai sistemului lor și nici n-aveau mutanți. ”
- am vazut un film, fusese tradus ca Ultimul tarm (cu Armand Assante) in ccare omenirea isi traia ultimele clipe.. In Australia mai ramasesera inca steaguri cu There is Still Hope, dar pana la urma efectul devastator al radiatiilor ajunge si acolo. Idee e ca la final apare o inscriptie ca orice om ar trebui sa vada acea imagine ca sa evite producerea unui astfel de catastrofe (mi se pare ca si in Japonia la Hiroshima e o inscriptie de gen).
Foarte interesanta si captivanta povestea.... ca deobicei m-am bucurat de ea.
Multumesc mult!! Pupici si imbratisari si o saptamana minunata :)
Da, încerc să găsesc povestiri SF care să aibă câte o lecție de învățat măcar...trăim într-o lume ce avansează tot spre ceva înfricoșător cu aceste arme ce se "îmbunătățesc" zi după zi...lumea privește și puțini i-au atitudine...în definitiv, este loc pentru a trăi bine pentru toți oamenii, planeta Pământ este mama tuturor...
ȘtergerePupici ❤️
O lectură interesantă într-adevăr, dar SF-ul nu m-a prins niciodată. Cred că am citit la tine pe blog mai mult decât am citit în cei 42 de ani ai mei! hihi Pupici
RăspundețiȘtergereCând am început cu povestirile SF nu găseam literatura fantasy (care îmi place mult...) din tinpurile acestea...
ȘtergereLe retranscriu, cu drag, aici pentru că m-am gândit la cei care ar dori să citească SF dar nu au de unde...
Pupici ❤️