Fuga Galateei
de Emil Manov
Cât contează atunci aşa-numita experiență personală în viață ?
Bineînțeles, experiența îşi are importanța ei. După ce s-a împiedicat prima oară, omul s-a obişnuit să se uite pe unde merge şi să înțeleagă că drumul nu este atăt de neted pe cât pare de departe. În acest fel şi-a însuşit înțelepciunea de a ocoli pietrele sau de a păşi peste ele. Aceasta este util şi din punct de vedere al nasului pe care abia l-ai lecuit. Privind însă în jos, omul îşi pierde orizontul şi poate greşi tocmai în alegerea drumului. Dar a trecut vreme destulă, pietrele sunt acum altfel, omul însuşi e altul. Cine poate afirma că n-are nevoie de o nouă şi binecuvântată poticnire ca să se oprească şi să se uite în jurul său şi că tocmai această poticnire nu-i va aduce fericire şi succes ?
Cât contează atunci aşa-numita experiență personală în viață ?
Bineînțeles, experiența îşi are importanța ei. După ce s-a împiedicat prima oară, omul s-a obişnuit să se uite pe unde merge şi să înțeleagă că drumul nu este atăt de neted pe cât pare de departe. În acest fel şi-a însuşit înțelepciunea de a ocoli pietrele sau de a păşi peste ele. Aceasta este util şi din punct de vedere al nasului pe care abia l-ai lecuit. Privind însă în jos, omul îşi pierde orizontul şi poate greşi tocmai în alegerea drumului. Dar a trecut vreme destulă, pietrele sunt acum altfel, omul însuşi e altul. Cine poate afirma că n-are nevoie de o nouă şi binecuvântată poticnire ca să se oprească şi să se uite în jurul său şi că tocmai această poticnire nu-i va aduce fericire şi succes ?
( Emil Manov)
... postarea face parte din jocul-provocare pe care l-a preluat Suzana
Cred ca mereu avem nevoie de astfel de experiente pentru a ne dezolta
RăspundețiȘtergereatentia intr-un mod mai util noua. E adevarat ca uneori pot fi dureroase sau chiar periculoase, dar dupa aceea apare acel 'uau', de trezire...
Imi place metafora textului. Multumesc pentru participare, draga prietena.❤️😘
ps. Atunci cand introduci linkul spre tine, te rog sa apesi pe titlul ppostarii tale si apoi copiaza linkul. Altfel se ajunge la blogul general. Multumesc anticipat.❤️😘
Am simțit că este un fragment mai apropiat de vremurile pe care le trăim...
ȘtergereMă bucur că ai apreciat postarea mea !
Pupici ❤
Frumos fragment ai ales pentru acest joc. Inca un autor de care nu stiam. Multumesc pentru noutate!
RăspundețiȘtergereOooo, este așa de ușor ca să nimeresc un scriitor necunoscut - avem mulți scriitori, la fel cărți...eu am întrat aproape în criză pentru că am atât de multe de citit...
ȘtergereMă bucur că ți-a plăcut fragmentul !
Îți doresc o seară plăcută!
Pupici ❤
SI eu am incă multe cărți cumparate și necitite, dar din pacate am intrat oarecum intr-o pauza de citit. Nu stiu de ce. Sper sa-mi revin. Mi-a bagat azi fii-mea sub nas (cand i-am cerut o carte de-a ei) ”Fahrenheit 451”. E ceva SF, dar încă nu i-am prins tocmai gustul, deși în general îmi pace genul acesta de cărți cu lumi distopice.
ȘtergereAtunci îți doresc, din toată inima: Lectură plăcută !
ȘtergerePupici ❤
Multumesc!
ȘtergereCat de mult imi place fragmentul! Am sentimentul ca poate fi interpretat in mai multe feluri si toate "felurile" conduc la concluzii pozitive.
RăspundețiȘtergerePoticnirile pot slava, uneori, viata - la propriu si/sau la figurat.
Experienta personala e buna, mai ales cand experimentam (si) "mersul in papucii altuia". 😊
Pupici! ❤
Simpatic: "mersul în papucii altuia"...😊
ȘtergereMi-e drag când găsesc texte interesante, care comunică ceva !
Pupici ❤
Foarte bine ales fragmentul - chiar avem periodic nevoie de ceva care sa ne ajute sa nu cumva sa picam iar in mrejele rutinei... Sa ne mentina in contact cu acum... si aici. Sa ne reaminteasca sa descoperim, sa cream, sa traim... sa simtim...:)
RăspundețiȘtergereCand vad cartile acestea despre care povestesti ma teleportez putin in bibliotecile bunicilor mei (si evident ale parintilor). In copilarie imi placea a privesc cartile (aveau coperte frumoase.... deosebite cumva altfel de cat ce e acum. :D - banuiesc ca si cartea aceasta are o varsta, nu? imi da asa o senzatie buna, de acasa)
pupici cu drag :)
Eu nu am avut cărți sau o bibliotecă în casă, în copilăria mea...treptat, mergând la colege (ca să mergem la școală...), am descoperit că unele case aveau biblioteci mari, în care vedeam (de la distanță...) coperți de cărți frumoase...am iubit de mică cărțile dar citeam de la alții, de la biblioteca școlii, apoi liceului, apoi facultății, apoi orașului unde locuiam temporar...am strâns treptat CĂRȚILE MELE...acum am o bibliotecă destul de mare 😀😇
ȘtergerePupici ❤