mirajul vremilor trecute ......

... o poezie minunată - întrebările şi zbuciumul sufletesc seamănă mult cu anumite frământări din sufleţelul meu ...
... prietena mea, dna Valentina, are minunate poezii şi le puteţi găsi la adresa:
https://www.facebook.com/graur.valentina.1?fref=photo:
''Palpez secunda apei din pustiu,
Aş vrea să îi pătrund în amintire;
Pe când era un nour argintiu,
Ce se fierbea pe ceru-n clocotire.

Încep să rezonez acum cu ea
Mă simt trecută-n altă dimensiune,
Unde nu-i deal şi nu-i nici o vâlcea,
E doar nisip şi doar deşertăciune.

Dar cine-s eu, să secundez mişcarea
Şi axa Universului s-o schimb?
În mine zace-adâncă neuitarea,
Ce-o port pe chipul meu, ca pe un nimb.

Sunt un miraj al vremilor trecute,
Ce printre constelaţii s-au ascuns, ─
Fata Morgana viselor pierdute,
Ce s-au tot dus pe drum de nepătruns...

Când Dumnezeu îţi iartă tot trecutul,
El nu te mai întreabă-n veci de el,
Iar tu nu-i poţi plăti nici chiar tributul
Şi nici să-i treci de porţile de-oţel.''

(VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU, ''Palparea trecutului'')