jurnalul (88)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă, 14 martie, ora 19.33
Luna martie ... îmi pare mult mai zbuciumată sau, mai bine zis. de ceva timp încoace zbuciumul din sufleţelul meu este mai mare... 
Gândurile ... nu mă lasă în pace ... ori de câte ori am o activitate ce îmi permite, analizez şi reanalizez ce se întâmplă cu mine, dau ''filmul'' înapoi ca să descopăr ceea ce am greşit - cu voie sau fără voie -, unde nu am putut reacţiona aşa cum îmi dicta inima ... şi am descoperit că sunt mult mai interiorizată (specific mie - interiorizez zbuciumul şi suferinţa) ... asta şi pentru că îmi dau seama că este greu să mă înţeleagă cei ce nu au tangenţă cu acest gen de zbucium ... secvenţele în care - fie greşesc ceva, fie emoţia este prea mare - finalizez prin plâns sunt la ''ordinea zilei'' ! cum să explic că nu mai suport (de fapt nu am iubit niciodată competiţia, dacă aş avea un competitor acela ar trebui să fiu tot eu, să mă autodepăşesc în orice realizez) munca tensionată, că suferinţa sufletească - prin care am trecut în ultimii ani - a lăsat urme adânci...ştiu că trebuie să muncesc pentru că altfel nu pot câştiga bani pentru a-mi ajuta familia, dar a trebuit şi trebuie să mă adaptez unor condiţii care nu îmi sunt favorabiile ... cineva mi-a zis: ''să nu mă mai victimizez...'' cum să îi explic ? el este un luptător.  uneori încerc să mă disculp dar fără succes ... stau şi mă privesc, sunt martoră a propriului meu aspect exterior, vizualizez totul ca într-un film pe care îl privesc detaşată, mă văd cât sunt de caraghioasă, ciudată prin comportament pentru alţii ... fiind într-un colectiv cu personalităţi tinere, ce consideră că ''tot ce zboară, se mănâncă'', că numai ei ştiu totul, ar trebui să fiu ''tare'' şi să muncesc fără suflet, mecanic, ca să pot rezista ... experienţa mea de viaţă este bogată, am trecut prin multe dar ceea ce se întâmplă acum este nou - o experienţă ce mă oboseşte cumplit - aş vrea, în acele momente, să mă ridic din starea de neputinţă şi să fiu demnă ! dar iarăşi - funcţionează ca un ''duş scoţian'' - o voce interioară care îmi aminteşte că nu pot să uit că ''demnitatea'' mea, de un moment, îi poate costa mult pe amărâţii mei de acasă care şi-au pus toate speranţele în tăria mea ! îmi aduc aminte de un sfat ''astrologic'', că a trebuit - şi va mai trebui - să îmi domolesc personalitatea prea puternică... ''lecţia'' este grea ! nu reuşesc decât să muncesc în zonele unde sufleţul meu se simte protejat, exact ca un adevărat ''scorpion'' ...
De meşterit ... îmi doresc dar nu am încă nici un ban de buzunar -în plus - ca să cumpăr un minim de materiale, fie de un lucru manual, fie pentru tablouaşe, fie de reparat ceea ce s-a cam deteriorat în toamna şi iarna aceasta...   
Oare cum aş putea ... să zbor, să sar peste etape şi ... să mă trezesc din această perioadă ca dintr-un vis, şi să fiu doar acasă cu familia noastră, să fiu un sprijin - moral şi fizic - pentru mami şi tati, cât este de lungă ziua şi noaptea ... să mă bucur de anii cât îi mai am aproape de mine !  

Recunosc ... că sunt o persoană căreia greu îi poate ghici cineva ceea ce îşi doreşte cu adevărat !

De când mă ştiu ... am repectat domeniul fiecăruia: ticu ca şef de familie, bărbatul care ne reprezintă într-o lume patriarhală, mami şeful suprem intern al familiei ...am avut momente când am fost pe propriile picioare dar viaţa m-a canalizat încet-încet spre supunere treptată ... şi aşa sunt veşnicul copil ...
Sunt îmbrăcată ... încă în hainele cu care am muncit pe afară ... pijamalele mai pot aşteapta...   
De citit ... am în continuare o mare ''foame'' ...dar când ? nu am timp pentru ''intelectualitate'' .  
Uneori am poftă ... de filme care să îmi aducă ceva proaspăt ...uneori găsesc! 

În casă ... este o atmosferă plăcută.

Am visat ... să am un loc de muncă important prin care să ajut lumea ca să fie mai bună, să am parte de o colectivitate caldă, să am familia în condiţii decente de viaţă... viseeeeeeeee ...

Duminică spre luni ... va fi o zi o zi obişnuită de muncă, iar luni mă voi odihni cam târziu - voi avea multe de rezolvat în oraş până târziu în zi...  

Ieri dimineaţă am auzit ... în microbuzul ce mă ducea la oraş, o melodie tristă, azi am căutat-o ca să o ascult iar şi iar ...

un mod de a vinde ...

... pentru că seara se anunţă plăcută, mi-am permis o distracţie !
... cândva vizionam un serial minunat de comedie: ''Monty Python'' !
... deci vă ofer, spre vizionare, un mic serial - superb - am râs de am uitat de tot zbuciumul zilei !

o zi deosebită ...

... o zi obişnuită, din cadrul unei săptămâni obişnuite ...
... aparent ! Voia Domnului poate schimba orice - doar să meriţi !!! 
... am spart lemne (este ziua când realizez stocul pentru 2 zile) şi am avut timp să analizez, să derulez încet evenimentele trecute şi modul cum ele s-au legat unele de altele, ca nişte mărgele... 
... am cumpărat de câteva zile cele necesare lunar lui ticuţu pentru a fi OK cu sănătatea, aseară am mai cumpărat (de fapt trebuia să cumpăr săptămâna viitoare dar am devansat...) ceva care mai trebuia pentru ticuţu de la farmacia de lângă serviciul meu ... 
... azi după-amiază, eram în perioada de program de 24 de ore libere, acasă, şi spărgeam lemne în faţa atelierului (căsuţa lui Leuţu, printre altele) ... 
... mami a ieşit din casă mergând până în grădina din spate... 
... Leuţu a ieşit din atelier, s-a uitat după ea, s-a uitat înspre terasă, a început să scâncească uşor... l-am întrebat: ''ţi-e dor de ticuţu ?'' şi el a dat din codiţă dar tot a privit spre casă... acum 3 zile îl văzuse, se plimbaseră împreună prin grădină, când a fost ziua cu mult soare... ''oare ce o avea Leuţu ?!'' - el îmi transmitea ceva dar eu nu eram capabilă  să recepţionez corect mesajul.
... apoi mami m-a anunţat că ticuţu nu se simte prea bine...
... am lăsat spartul lemnelor, am intrat la ticuţu, am aplicat măsurile rapide pentru a rezolva pompieristic - dar corect, cum am învăţat din necazuri - momentul nefavorabil ...
... l-am sunat pe dl asistent (ce se ocupă de ticuţu de mult timp) şi, culmea, era acasă, în concediu - ce bucurie că poate veni repede la noi, deşi stăm la ţară !
... dl asistent a sosit repede şi a intrat în casă în mijlocul lătrăturilor lui Leuţu şi Puiu (în loc de ''salut'')...
... între timp, Puiu a stat cocoţat tot pe gard şi s-a văietat, îngrijorat de tot ceea ce se întâmpla, l-au văzut şi mami şi dl asistent ce au privit pe fereastră la auzul gălăgiei ...
... dl asistent a rezolvat eficient problema ivită (fiindu-i necesare toate cele cumpărate de mine, în devans, de la farmacie) şi a plecat tot însoţit de corul lătrăturilor (în loc de ''mulţumim'') ...
... m-am reîntors la spartul lemnelor, mami a rămas ceva timp de ''veghe'' pe lângă ticuţu, eu le-am transmis căţeilor că ticuţu se simte OK ... 
... şi aşa, şi noi toţi ceilalţi - ce formăm suflarea gospodăriei - suntem acum ok ...
... după cum am aflat mai demult, nimic în viaţă nu este întâmplător ! trebuie doar să asculţi, să înţelegi mesajele ce le primeşti şi să acţionezi corect, la timp !
... mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat ! 
... şi aşa a fost o zi deosebită !

despre cronicile vechi ...

... având ceva timp liber, am mai căutat câte ceva despre arhipelagul soarelui răsare ...
... aşa am ajuns la: ''Fudoki''...
... cele mai importante cronici (scrieri oficiale): Kojiki (Cartea veche a miturilor japoneze) şi Nihon shoki (Cea mai veche istorie oficială a Japoniei)... 
... pe 720 e.n, a apărut şi Fudoki - o descriere a mitologiei unei regiuni, practici religioase, agricultura şi industria regiunii, stilul de viaţă - multe din regiunile Japoniei participând la întocmirea dosarelor lor, unele devenind patrimoniu naţional...   
... mai multe şi bine documentate date găsiţi aici, la adresele:
 http://en.wikipedia.org/wiki/Fudoki 
 http://www.terramythica.net/principalele-mituri-ale-culturii-japoneze.html 
... la adresa ( http://www.nhk.or.jp/japan311/magical-about.html ) veţi putea viziona mici filmuleţe de 5 minute ce prezintă minunate zone şi obiceiuri, ca de exemplu cel ce prezintă oraşul Kyoto, şi anume cartierul cu casele vechi din lemn - Machiya:

jurnalul (87)

Astăzi (data/ora)... vineri, 06 martie, ora 20.48
Am păşit ... în luna martie şi deja, cred, că noi - femeile - ne-am ''învăţat'' să primim cadouri ... singura lună a anului când este un adevărat regal pentru ''onorarea rolului femeii'' în viaţa omenirii ... bineînţeles, în funcţie de posibilităţile - spirituale şi materiale - ale fiecăruia... 
Gândurile mele ... se îndreaptă întotdeauna către cei ce au o suferinţă, de obicei sufletească - pentru cea trupească nu apelează nimeni la mine deşi aş putea să-i ajut - şi mi-ar place să am discuţii cu ei pentru a afla de ce aceşti oameni percep greşit rolul sentimentelor - cu care ne-a înzestrat Bunul Dumnezeu ca să reuşim să ne descurcăm pe pământ ...        
Meşteresc multe ... atât fizic dar mai ales prin gânduri - atât de multe şi din domenii atât de diverse - ce sunt uneori ordonate, alteori sunt ca în ''mişcarea browniană'' ... azi dimineaţă m-am odihnit puţin mai mult şi aceasta a contat enorm pentru corpul meu dar mai ales pentru psihicul meu ... deşi ''croiesc'' multe planuri - aproape zilnic -, este greu să stabilesc concret şi date pentru punerea lor în practică ... totul depinde de partea financiară care şchioapătă încă !       
Oare cum aş putea ... să realizez o zi de ''8 Martie'' aşa cum mi-aş dori pentru a o sărbători pe femeia ce a avut şi are şi va avea un rol foarte mare în viaţa mea: mami ... şi astfel, la finalul zilei, să zâmbească mulţumită că s-a simţit bine ! 

Recunosc ... că sunt foarte mulţi ani de când locuiesc cu părinţii - cu mici excepţii, pentru perioade scurte - şi nu pot gândi viaţa mea decât ca în rugăciunea: 
 '' Doamne, cât este de bine când e mama lângă mine,
   Doamne, cât este de rău când nu văd pe tatăl meu...''    
           (http://www.rugaciuni.com/rugaciuni-pentru-copii/  )

De când mă ştiu, bucătăria ... este domeniul absolut al mămicuţei mele ...
Sunt îmbrăcată ... în pijamale şi o vestă groasă, picioarele goale în papucii ce îmi aduc aminte de sezonul cald ce va veni cândva ...   
Am citit ... o mulţime de date pentru a şti ce să răspund unei doamne tare bolnăvioară şi care mi-a cerut sfatul (ştiind că avem grijă, mulţumită Bunului Dumnezeu, demult timp de sănătatea lui ticuţu) ...  
Am ascultat ... în ultima perioadă multă muzică veche căutând-o ca pe o hrană sufletească, pentru a-mi încărca ''bateriile'' sau pentru a căuta un sprijin moral pentru a rezista zbuciumului vremurilor actuale.

În casă şi în toată gospodăria ... toată suflarea este în aşteptarea anotimpului cald.

Am preferat ... şi prefer ca cei din jurul meu să zâmbească.

Duminică ... va fi o zi importantă şi aş vrea să mă simt ca în copilărie şi să mă bucur că mami este ca o zână din poveştile pe care le-am iubit de când mă ştiu ... şi pot spune tuturor, exact ca în versurile:

   ''Cuvântul bun al mamei
    Nu-l lepăda copile
    Cât va mai fi pe lume
    Să ai urechi şi zile;
    Ci înseamnă-ţi-le bine
    Să i le-asculţi pe toate
    Că nu-i pe lume nimeni 
    Ca ea să ţi le-arate.'
        (''Cuvântul bun al mamei'' 
      http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/poezii-pentru-mama-poezii-6zupuou/ )

Aici o să scriu versuri  ... ştiind că aceste rânduri vor ajunge şi la urechile mămicuţei mele:

     ''..........................
       Îţi dau o sărutare
       Ici, pe obrăjor,
       Şi pe mâna asta care
       Mă-ngrijeşte-n fiecare      
       Zi, cu-atâta dor!
           Zile lungi şi voie bună
           Îţi doresc eu mult,
           Şi mă rog de flori să-ţi spună
           Să mă ierţi, mămică bună,
           Că nu ştiu mai mult! ''  
                 (Elena Farago - http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Farago)
... şi ştiu că mămicuţei mele îi place mult Mirabela Dauer ce are un minunat cântec:

jurnalul (86)

Astăzi (data/ora)... sâmbătă, 28 februarie, ora 21.16
Timpul a trecut ... şi ne aflăm în ultima zi din luna februarie ...parcă ieri a început luna februarie şi iată-ne la sfârşit deja ...
Gândurile ... de început de primăvară le-am aşternut aşa stângaci, cum m-am priceput, într-o postare deja ... 
Cu gândul ... la ziua de mâine -  prima zi din luna martie -, am căutat toată dotarea mea de mărţişoare ca să le pregătesc pentru colegele mele mai tinere de la serviciu - este prima zi de acest gen la locul de muncă şi nu ştiu cum va fi mâine !    
Orice aş face ... mă întorc tot la ceea ce am învăţat în copilărie ... cât de adevărate sunt vorbele: ''cei şapte ani de-acasă!''

Recunosc ... că ceea ce simt în primăvară - această stare minunată de împrospătare a spiritului şi corpului - aş dori să o simt tot anul !!!

În bucătărie ... este linişte ... focul în sobă a existat dar mai puţin timp - azi s-a făcut mai repede cald în casă.
Sunt îmbrăcată ... în pijamale şi un halat mai gros ... dar cu picioarele goale ...se simte că este mai cald !   
Am citit ... poezii de primăvară ...m-am reîntâlnit cu poezii minunate ! nu poate fi ceva mai frumos decât poezia! 
Am ascultat ... ştirile la tv ... mai devreme am vizionat un film din serialul ''Poirot'' ...

În casă ... este o atmosferă plăcută, azi ne-am odihnit cu toţii - ca niciodată! - nu am mai fost cu ''hei, rup!'' ...

Am preferat ... şi prefer momentele pline de calm, cu toate activităţile rânduite şi cu momente dedicate persoanei ... poate că vor veni şi aceste momente !
Modul de confecţionare al mărţişoarelor ... mă duce cu gândul la origami ... o legendă spune că dacă pliezi o mie de cocori de hârtie atunci zeii îţi vor îndeplini o dorinţă ...
...  http://ro.wikipedia.org/wiki/Origami.
...  http://elearning.masterprof.ro/lectiile/geografie/lectie_19/cultura_i_tradiia_japonez_origami_ik... )

Aici o să postez ... o adresă ce povesteşte mai multe: http://www.bookblog.ro/altele/sadako-si-cei-o-mie-de-cocori/ 

gânduri de mărţişor ...

... în prag de primăvară, nu pot să nu scriu despre minunata stare resimţită de sufleţelul meu dar şi de întregul corp ...
... vine primăvara - de când mă ştiu - şi nu trebuie să îmi spună cineva ci o simt: mă plimb pe terasă, admir grădina ... 
... brusc, aerul este înviorat ca printr-o minune ce se repetă an de an ...
... exact ca în versurile:

''Într-o dimineaţă

  Florile de gheaţă

  Au fugit din geam

  Pe când eu dormeam.

  S-au scăldat în zori

  Pân-au prins culori.

  Primăvara nouă

  Le-a-mbrăcat în rouă,

  Şi-n grădina mea

  Le-a poftit să stea.

         (V. Carianopol http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Carianopol, ''Primăvara'')

... şi nu numai eu simt aceasta ci şi furnicile, gâzele, pomii, iarba măruntă dar deasă - ce a reuşit să scape din iarna capricioasă-....
... ghioceii se menţin curajoşi în grădină - ei au ieşit cu ceva timp mai înainte şi ultima zăpada a încercat să-i pedepsească - fără succes - pentru curajul lor:

''Ghiocel mititel,

  Alb şi frumuşel,

  Ce scoţi capul din zăpadă

  Primăvara să te vadă,

  Soarele să te-ncălzească,

  Zăpada să se topească?

  Tu, aşa micuţ cum eşti,

  Pe copii-i-înveseleşti.''

     (V. Carianopol, ''Ghiocelul'')

... şi Puiu a simţit sosirea primăverii, şi-a schimbat pătuţul - are o altă locaţie: şi-a tras haina, cu paie cu tot, mai aproape de uşă ca să poată dormi şi respira aerul plăcut mirositor ... şi Leu a simţit dar fiind conservator, nu iese încă din bârlogul lui cald şi protejat de orice curent rece !
... pe internet am găsit o legendă a mărţişorului: 

... altă legendă vorbeşte despre:  „cică era pe la sfîrşitul lui Faur (februarie), iarna nu dorea să cedeze poziţiile în faţa Soarelui, care tot mai puternic încălzea pămîntul şi prevestea venirea primăverii. La marginea unei păduri sub o tufă de trandafir sălbatic a apărut un ghiocel. Văzînd una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strîns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Odochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii. Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zîna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dînd zăpada la o parte, căutînd să-1 salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sînge, care încălzindu-1 1-a readus la viaţă”. Se spune că acest moment de reînviere a ghiocelului − a naturii datorită căldurii − culorii roşii şi calde, căzute pe fundalul alb de zăpadă, a şi servit drept motiv pentru obiceiul de a purta fire albe şi roşii − simbolul reînvierii naturii.'' ( http://www.moldovenii.md/md/section/418/content/1194)
... de când mă ştiu, tot ceea ce simt în acest debut de primăvară se află cuprins în minunatele versuri ale copilăriei:
''Martie, martie, mărţişor,
  Ai dat drumul la izvor
  Risipind şi nori şi ceaţă
  Tu trezeşti din nou la viaţă
  Iarbă, gâze, flori, albine,  
  Eu de aceea ţin la tine.''