jurnalul (!37)

Astăzi ... vineri 19 februarie 2016, orele 17.34
Jurnalul ... acesta aş dori să fie altfel - parcă a devenit totul cam monoton: vreme rece şi ploioasă - vreme călduroasă... nu ştiu ce gândeşte toată suflarea gospodăriei - semne sunt că şi-ar dori altceva şi pomii, şi florile ce vor fi de sezon... sper să mai avem cu toţii răbdare până se va instaura cu adevărat primăvara...  
Gânduri-gânduri ... bat la poarta mea... îmi doresc atât de multe pentru acest an şi nu s-au sedimentat toate deciziile... este dificil pentru că şi anul - care s-a arătat până acum - nu este unul obişnuit, nu va semăna cu anii trecuţi ...      
Zile de aşteptare ... sau de acţiune !? de-abia aşteptăm - mai ales mami - să se dea ''startul'' la munca din grădini...    

Recunosc ... că nu îmi place perioada când oscilez şi nu ştiu ce să fac - eu sunt pentru acţiune! 
În bucătărie ... sunt acum... scriu aici şi mai vorbesc cu mami, mai merg pe la ticuţu - comentând ce este la tv acum (suntem pe acelaşi canal tv: ''Theo show'') ... mami ne pregăteşte cartofi prăjiţi - ne plac mult !!! 
Hainele ... de lucru, normale vremii răcoroase plus baticuţul legat în stil japonez !
Bodyguarzii ...  nu prea sunt mulţumiţi ... ies pe afară, pe la ei, mai rar, doar dacă am de lucru pe la lemne sau la canalizare ... cum să mă joc cu ei (cum ar vrea ei  şi cum ne-am obişnuit de fapt !): Puiu este murdar ca un miner (el de fapt îngroapă ... pâinea), are ''ghetuţe'' cu care ar vrea să mă ia în braţe cu mult drag !!! iar Leu s-ar freca de mine, m-ar invita să-l călăresc şi să-i zic apoi : ''dii, calu !'' (asta este cea mai frumoasă joacă între noi...) şi el este plin de paie, din pătuţul lui unde se tăvăleşte ...
Weekendul ... se anunţă mai plăcut spre final !!!
Aş vrea... eu - oftez! - un alt fel de program zilnic ! dar, chiar, aş şti ''alternativa'' ?
Munca mea ... e un pic în ''stand by''... şi un pic repetitivă ca şi vremea: sparg lemne la câteva zile... mai fac curăţenie - se deranjează totul când stăm numai prin casă şi mai ales de la lemnele pe care le plimbăm până la plită (deşi le aşezăm frumos în cutiuţă dar fiind de stejar !); mai câte un curăţat de aragaz, mai un şters de praf (cred că ... cenuşă), mai o emisiune la tv (''Te vreau lângă mine''), mai la cumpărături - modelul meu de program de zi ploioasă sau noroasă (când pe jos este noroi...)...    
Sufleţelul meu ... chiar este liniştit acum.
De ieri am trecut ... la recitit... am ales cu sufleţelul două cărţi din bibliotecă: ''Nouăsprezece trandafiri'' şi '' Romanul adolescentului miop'' scrise de Eliade (unul din cei ce au avut o mare influenţă asupra stilului meu de muncă)... întâi am ales cartea mai ''grea'' spiritual şi m-am cam chinuit cu cărticica aleasă pentru că imprimarea pe foaie nu mai este chiar ok pe la unele pagini... cândva mi-a plăcut subiectul cărţii ! şi îmi place încă - parcă acum o citesc pentru prima oară ! aseară m-am cam obosit: scrierea ilizibilă uneori; concepţia lui Hegel; concepţia lui Eliade; misterul cărţii... mai am şi în această seară să continui ca să finalizez cartea realeasă ! apoi mă voi delecta cu ''Romanul adolescentului miop'', cea mai simpatică...      
Ce să mai spun ?... o melodie frumoasă:

un infinit...

... şi la mine a fost o după-amiază în care s-au tot adunat norii, alergaţi de vânt... poate mâine va ploua...
... până atunci, am citit şi recitesc cu aceeaşi mare plăcere, versurile prietenei mele virtuale, doamna Mihaela Brumar  ( Art for Spirit ) :

  ''Şi se'ntâlniră norii
   Cu vântul ,
   Cu pământul
   Şi verdele pierdut în uitare ,
   Al pădurii .
   Frânturi de lumină ,
   Se oglindesc timid ,
   În stropii de ploaie ,
   Ce se revarsă ,
   Ca mii de stele călătoare .
   În crestele întunecate
   Ale norilor ,
   Se naşte un strigăt .
   De chemare ,
   Ecoul mut
   Al zilelor senine .
   În furia vântului
   Orbit de patimă ,
   Există răspunsuri .

   















   Reflexe arămii ,
   Se nasc din iarbă .
   La chemarea nopţii ,
   Nimic nu poate fi culoare ,
   Ci doar mişcare .
   Un freamăt de viaţă ,
   Ce naşte şi moare .
   În noapte ,
   Orizontul nu mai este hotar
   Şi infinitul ,
   Îşi pierde formele reale .
   În tot ce mă`nconjoară ,
   Mă simt al meu .
   Renasc mereu ,
   Printre crestele întunecate
   Ale norilor ,
   În mângâierea brutală ,
   A vântului ,
   În ironia
   Stropilor de ploaie .''


                (Versuri E.B. - ''UN INFINIT FĂRĂ FORME REALE'' )
                (Imagine Tablou ,, Înserare,, - artist plastic Mihai Boroiu)

dans modern ...

... am descoperit o formă de teatru-dans japonez - ceva mai din timpurile noastre, de pe la 1960... - despre care nu ştiu nimic (dar cât de multe există în lumea mare despre care eu nu ştiu !!!)... 

... teatrul butoh are la bază dansul modern japonez : 

    ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Butoh ) ...

    ( http://www.jc.md/enigmele-artei-japoneze-aduse-de-kanazawa-butoh-kan/ )

... ca exemplu:

... pentru că am trecut de o scurtă prezentare a acestui teatru-dans, pot să scriu şi despre un spectacol românesc - descoperit pe internet cu un filmuleţ de prezentare -, un prim spectacol de inspiraţie din teatrul butoh: metanoiaX... spectacolul conceput de Constantin Enache - ca lucrare de master - şi la Gala Absolvenţilor UNATC 2015, Constantin Enache a primit garoafa şi premiile:''premiul pentru cea mai bună creaţie coregrafică pentru spectacolul metanoiaX'' şi ''premiul pentru cel mai bun interpret într-un spectacol de coregrafie'' 

( http://yorick.ro/premiantii-galei-absolventilor-master-unatc-2015/  )... 

... metanoia este un cuvânt de origine greacă cu multe sensuri: ''pocăinţă'' sau '' schimbarea minţii'' sau o nouă minte:

( http://www.crestinortodox.ro/editoriale/metanoia-intoarcerea-dumnezeu-70278.h )

( http://ro.orthodoxwiki.org/Poc%C4%83in%C8%9B%C4%83 )

... am găsit scris pe internet despre acest spectacol:

    ''condiţia tragică a existenţei umane în raport cu un univers obiectiv, indiferent, aparent dominator, ce înglobează – cu sens simbolic – destine, existenţe umane individuale, mai mult sau mai puţin chinuite, bântuite de propriul efort al existenţei, al autodefinirii, al creativităţii.'' ( Dumitru Avakian – critic de artă )

jurnalul (136)

Astăzi ... sâmbătă 13 februarie 2016, orele 14.25
Am scris ... ''jurnalul'' mai târziu decât de obicei ! până ieri după-amiază a fost mai călduţ dar acum iar este rece şi umed (a plouat puţin azi noapte) ...  
Gândurile ... îmi sunt cam amestecate: şi cu mai bune, şi cu mai puţin bune... am recepţionat multe semnale şi nu le-am decantat încă... ieri a fost o zi mai grea pentru că, periodic, trebuie să plec la oraş, să fac plăţile gospodăriei şi o mică aprovizionare... cum am plecat cam pe la 13.30, timpul a fost scurt, am ''alergat'' mult şi am ajuns pe întuneric acasă, obosită bine şi i-am găsit şi pe ai mei părinţi deranjaţi sufleteşte (nu se simt bine când sunt plecată mai multe ore de acasă)... greu să împaci ''şi capra şi varza''...   
Zilele de aşteptare ... şi până la sosirea timpului de primăvară ne aprovizionăm cu ce ne va trebui atunci - adică am cumpărat arpagic de la un en-gros unde este vânzător un turc şi care are marfă tot timpul bună...

Recunosc ... că aş dori să am numai zile liniştite ... dar se zice că atunci nu evoluăm, stagnăm spiritual !
În bucătărie ... sunt eu - paznicul focului ce nu pot să-l finalizez încă mai având o bucată de lemn nearsă - şi leptopul... în casă este linişte, părinţii au ascultat la tv până au aţipit ! ticăie doar ceasul din perete !
Hainele ... de ziuă - cu care m-am obişnuit ca număr şi grosime - cred că le voi ascunde când va veni primăvara ca să nu mai îmi amintesc de zilele friguroase ce au fost !     
Bodyguarzii ...  nu prea ies pe afară - nu le place umezeala nici lor şi cred că nu înţeleg de ce tot pleacă şi revine frigul ! ...
Weekendul ... în care am intrat deja, se anunţă umed deci voi merge puţin mâine până la tărg şi apoi nu voi mai ieşi din casă... 
Aş vrea... eu să stau doar în casă! dar mai am şi responsabilităţi !!!
Munca mea ... e neschimbată: spart lemne, supravegheat focul, scos apă din canalizarea bucătăriei, cumpărături la magazin, câte o ''plimbare'' cu tematică fixă (adică cu lista clară în mână şi pixul ca să le bifez pe toate...) la oraş... 
Sufleţelul meu ... chiar nu mai ştie ce vrea la această oră ! 
Nu am citit ... de mult nici o carte! poate ar trebui altfel o să devin ''analfabetă'' ...
Ce să postez ?... o imagine - ce mi-a plăcut mult - şi este trimisă de o prietenă dragă:

magia Austen...

... îmi plac romanele bine scrise şi filmele bine realizate...
... aşa am găsit, în tinereţe, cărţile scrise de Jane Austen, apoi în anii ce au urmat şi filmele realizate pornind de la romanele ei...
... romane citite şi recitite, filme văzute şi răsvăzute... oare de câte ori ?...''fără număr''...
... am avut o surpriză plăcută mai demult, descoperind un film despre care am scris la ''fals tratat'' -''The Jane Austen Book Club'' (=Cercul literar Jan Austen)-:
http://prietena-japoneza.blogspot.com/2016/01/fals-tratat.html
... astă seară am mai descoperit un film realizat tot pornind de la magia ''Austen'', şi mai ales în jurul personajului ''Darcy'' - la care visează multe fete după ce citesc romanul ''Mândrie şi prejudecată''...
... deci acum: ''Austenland'':
http://www.cinemagia.ro/filme/austenland-567625/

alte domniţe...

... de câteva seri navighez pe internet (o ''carte'' mai uşor de accesat la ore târzii...) citind trecute vieţi de domnitori şi domniţe...
... am găsit ciudăţenii: cum pot copiii să ajungă în colţuri diferite ale lumii...
... aşa am citit despre viaţa lui Mircea Ciobanul ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Ciobanul)şi a soţiei sale, doamna Chiajna... dar şi mai ciudate şi zbuciumate, pline de mister şi câte altele (!), au fost vieţile copiilor lor - băieţi şi fete ...
... fetele acestei familii de viţă domnească, adevărate domniţe, au ajuns să plece, prin căsătorie, în zone pe glob atât de diferite...
... din cele 4 domniţe am aflat că se numeau: Anca, Alexandra, Marina şi Dobra...
... mama lor, doamna Chiajna (https://ro.wikipedia.org/wiki/Doamna_Chiajna ), o mamă foarte energică, urmărea măritişul fetelor cât mai bine conform poziţiei lor de domniţe... 
... una dintre ele, posibil Alexandra, s-a căsătorit cu logofătul Ivan Norocea ... 
http://romaniamegalitica.blogspot.com/2012/02/romania-megalitica-sub-semnul.html
...  altă fiică, Anca, s-a căsătorit cu Radu Socol, stolnic al acelor vremuri...
https://istoriiregasite.wordpress.com/2015/11/04/intre-politica-si-iubire-i/
... Marina ajunge soţia lui Stamate Paleologul, nepotului patriarhului Iosif  al Constantinopolului...
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/fiica-lui-petru-rares-mama-doi-musulmani-o-cada
... iar Dobra - după o încercare nereuşită de a deveni soţia domnitorului Moldovei, Despot vodă -, a ajuns în final în complicata lume otomană (https://cristeaalin.wordpress.com/2012/12/24/fiica-de-domnitor-roman-cadana-in-haremul-lui-mu ), fiind şi foarte frumoasă a fost plăcută de fiul cel mare al sultanului... aşa ajunge Dobra căsătorită cu Murad, fiul cel mare al lui Selim, apoi cadână a noului sultan Murad al III-lea... aşa va ajunge să aibă mare influenţă - fiind cadână preferată de sultan - ajutându-şi mama aflată în exil... 
( http://www.curentul.info/2013/index.php/2013051086324/Actualitate/Suleyman-Magnifi )
... ciudate cărări... domniţe folosite ca piese pe o tablă de şah...

trenul amintirilor...

... oare se pot trimite la ''plimbare'' amintirile ?! o minunată poezie a postat prietena mea virtuală, dna Claudia ( Claudia Maria Mitră ):

''Amintirile toate într-un tren le-am urcat,

 Dintr-o gară pustie au pornit chiar acum
 Şi în noaptea adâncă, într-un ceas blestemat,
 Cu o lacrimă am strâns ce-a rămas. Numai scrum.

          Ochii tăi, acum reci, i-am închis în firide,
          Orice urmă de dor din suflet mi-alung
          Şi secundele noastre ce s-au scurs în clepsidre
          Sub un zid de uitare, negreşit azi ajung. 

 Într-un tren am urcat amintirile toate,
 E un tren ce goneşte către tine grăbit,
 În vagoanele-i pline de tăceri vinovate,
 S-a mai stins o poveste, s-a mai scris un sfârşit.''

                             (CLAUDIA MARIA MITRĂ)