Mesagerul

 

                                Mesagerul

                                            de Marcel Luca

       Uriașa navă a drimfilor plutea tăcută în imensitatea spațiului. Plutea sau, am putea spune, stătea suspendată undeva la periferia Galaxiei, departe de roiurile de stele dintre care se desprinsese, plutea ca o oază a vieții în mijlocul dezolantului deșert intergalactic. 

        Închiși în carapacea de metal, supraviețuitorii Marelui Cataclism așteptau răbdători ca succesiunea generațiilor să le redea vigoarea trupurilor ofilite și voința unei noi renașteri.

        În clipa când alarma aparatelor de veghe vesti apropierea rachetei minuscule, sufletul drimfilor se umplu de bucurie și speranță. Sperau că acesta ar putea fi mesagerul unei alte civilizații capabile să le ofere șansa existenței viitoare.

        Yoo conectă o baterie de fluxuri sinergice și dirijă cu atenție micuța navă la prizele debarcaderului principal.  

        Miile de drimfi urmăreau cu emoție cercetarea pe care o efectuau cu precauție roboții exteriori.

        Sistemul de declanșare a unei trape de acces fu deslușit cu ușurință și Yoo, conducătorul, dădu dezlegare cercetașilor să pătrundă în interior. 

        În cochiliile lor, drimfii înregistrau descumpăniți imaginile unei mașini fără viață, în care panouri legate prin cabluri multicolore și mecanisme ciudate luceau stins sub ochiul palpatoarelor telepatice.

        Yoo gândi către ceilalți: 

   "Nu vă pierdeți cumpătul ! Vom afla de unde vine..."

iar roboții înregistrară aproape instantaneu prezența unei embleme metalice pe care erau imprimate siluetele a două bipede, deasupra unei hărți stelare.

         Uluiți, nesățioși, cercetau cu toții însemnele venite de departe și, treptat, în vălmășagul de mesaje telepatice, Aaiy, urmașul lui Yoo, un copil aproape, se făcu întâiul înțeles, gândind pentru toți cu nestăvilită bucurie: 

    "Mesagerul vieții ne vine de pe planeta a treia a stelei galbene ! Nu suntem singuri ! Nu mai suntem !"...

          Din micul compartiment în care pătrunseseră, roboții nu puteau răzbate mai departe. 

          Mai bine de jumătate din corpul navei străine părea un bloc compact monolitic, fără fisuri, fără conexiuni la motoarele demult nefolosite sau în compartimentul frontal al aparaturii de navigație.

          Și tot Aaiy fu cel care dădu viața gândului bănuit de toți drimfii:

     "Nava aceasta transportă adevăratul mesaj într-o cuirasă care-i asigură existența în timp și spațiu... Datoria noastră este să-i aflăm conținutul !"

          Un murmur stăruitor de gânduri aprobatoare îl hotărâră pe Yoo, conducătorul, să pregătească detașarea și introducerea în interior a misteriosului cilindru.       

          În cele din urmă, în vasta încăpere a ceremoniilor Esențiale, miile de cochilii de toate culorile ale poporului drimfilor înconjurau plutind platforma ce susținea greoiul container sosit de departe.

          Un semnal scurt și doi roboți începură secționarea blindajului oval.

          În timp ce plasma mușcă anevoie din carnea oțelului necunoscut, Yoo, conducătorul, le inducea în gând celorlalți, cu emoție și dăruire, înălțătorul Imn al Înțelepciunii Universale:

      "Rațiunea triumfă ! Peste genuri, punți între lumi făurește..."

          Când cedă și betonul extradur aflat sub straturile de aliaje metalice, în numai câteva clipe, în timp ce doar Aaiy mai gândea stingher și fals refrenul Imnului, drimfii înțeleseră ce se află în pântecul enigmaticului mesager.

          Înțeleseră și apoi încetară de a mai fi, cu trupurile prefăcute în gelatină tremurătoare sub cochiliile lor colorate, loviți crunt de radiațiile de care încercaseră zadarnic să se apere fugind tocmai din centrul Galaxiei și născocind noi și noi filtre antiradiante.  

          Uriașa navă a drimfilor plutea tăcută în imensitatea spațiului. Plutea sau, am putea spune, stătea suspendată undeva departe de rolurile de stele dintre care se desprinsese, plutea închizând în interiorul ei, pentru o veșnicie poate, câteva tone de deșeuri radioactive ale ființelor bipede de pe planeta a treia a stelei galbene.

                                        "Mesagerul"

                                      -- Marcel Luca --

                  [  https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Marcel_Luca   ]

... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului) !

... sper că a fost o lectură interesantă !