Libertate ?

         

            

                            Libertate ?

                                     de Doina Cornea     

       ... Gandhi știa prea bine că violența nu este doar fizică, știa că poți ucide pe cineva și prin cuvânt, prin gând și prin ură. A denumit această atitudine "ahimsa", de la "a" (fără) și "himsa" (ură): fără-ură. Pentru el, dacă două ființe umane se confruntă, confruntarea aceasta trebuie să se situeze la un nivel spiritual într-atât de elevat, încât ura să poată fi exclusă. Și chiar dacă una dintre ele resimte ură, cealaltă trebuie neapărat să răspundă fără ură. Un om asupra căruia se exercită o violență morală sau fizică, are față de adversarul său obligația, dacă practică non-violența, nu numai să se abțină de la orice fel de violență fizică dar nici măcar să nu-l urască. Dacă practic această "ahimsa", trebuie să văd în celălalt pe seamănul meu, pe fratele meu; de fiecare dată când îi văd defectele, trebuie să-mi spun "Iti, iti" -- acesta sunt eu. Și trebuie să spun, dimpotrivă, "Neti, neti" -- acesta nu sunt eu, acesta nu sunt eu, sau chiar: nu e asta, nu e asta -- când găsesc că am merite sau că am repurtat o victorie, căci meritele și succesul nu ne aparțin, ci trebuie să le oferim divinului, căruia îi aparțin de drept. Dacă Gandhi a reușit în acțiunea sa politică, este pentru că atinsese realmente această perfecțiune. Dar, bineînțeles, suntem niște ființe pline de defecte și e foarte greu să fii Gandhi.

        ... Să nu urăști nu înseamnă să nu te bați, nu înseamnă să cedezi. Gandhi nu a cedat niciodată ! Noi, românii, n-am avut niciodată un Gandhi din păcate. Poate că un astfel de om s-ar fi dus în fața puștilor și poate că prin forța sa spirituală ar fi știut să împace și să convingă.

       ... Spiritul este ceva viu și extrem de puternic, dacă-l posezi... Când nu-l posezi, recurgi la trup, la forța fizică, la violență.

       ... De ce definiți politica prin violență ? Politica de bună calitate nu este agresiune, ci negociere !  

       ... înseamnă pur și simplu că etica, forța spirituală, a fot înlocuită de politică, ceea ce ne obligă să recunoaștem că societățile noastre se află într-un moment de decadență. Recurgem la politică împotriva violenței pentru că suntem incapabili să fim la înălțimea eticii ! Și acesta este un semn de decadență ! După părerea mea, Gandhi a făcut politică în mai mică măsură decât și-a exercitat imensa forță spirituală.

      ... Cele mai strălucite minți din România mai sunt și azi victimele unei anumite mentalități care le împiedică să abordeze frontal dificultățile. Le lipsește poate experiența de a demasca deschis, fără reticențe, ceea ce este minciună, ceea ce se opune libertăților și interesului poporului...Nu știu încă să spună, clar și răspicat, adevărul. Non-violența nu conduce la concesii, dimpotrivă, ea presupune o distincție clară între ceea ce pare adevărat și ceea ce este fals. Ea presupune să nu te minți ! Cred că orice ființă umană are, în forul său interior, acest simț al adevărului și al minciunii. Cred că atunci când, în sufletul tău, nu mai poți discerne dacă spui sau nu adevărul, atingi un grad de decădere morală cumplită...

      ... Timp de 10 ani, n-am plănuit nimic dinainte; dimpotrivă, după fiecare scrisoare îmi spuneam că e posibil să fie ultima, că este ultima. Pentru ca apoi să survină alte împrejurări și să simt că trebuie să le dau o replică... În fond, omul este o ființă care se autocreează în fiece clipă prin răspunsurile pe care e obligat să le dea, prin dialogul pe care-l poartă cu ceilalți și cu lumea. Voi continua să fac exact același lucru punând totodată în aplicare anumite valori, și mai ales, voi încerca să exist în chip armonios -- ceea ce am încercat, în fond, să fac întotdeauna -- să mă integrez armonios în Totalitate, în univers, pe planeta noastră, în societatea noastră. Și-apoi, ceea ce doresc, mai ales, este să rămân -- sau să mă înapoiez, poate, căci am fost întru câtva gonită din mine însămi și am astfel sentimentul că l-am uitat oarecum pe Dumnezeu -- să rămân întru iubirea de Dumnezeu, să încerc în fiecare zi să-l chem în mine însămi. Căci nu Dumnezeu este cel care se îndepărtează de noi, ci noi îl izgonim luați de vârtejul vieții zilnice, uitându-l.

     ... nu vreau să fiu lașă, nu vreau să fiu temătoare, nu vreau să tac când trebuie vorbit. Și nu vreau să vorbesc când trebuie să tac.

     ... cred că există mereu ceva de spus, există mereu ceva de făcut în domeniul etic ! Nimic nu este perfect nicicând, niciunde în lume. Poate că e o datorie a fiecăruia dintre noi să spună ce are de spus. Este periculos să te complaci în propria-ți comoditate -- căci, iată, uiți esențialul. Eu trăiesc în România. Voi încerca să mă mențin într-o stare de libertate interioară, să aștept și să răspund acelor chemări lăuntrice pe care le percep câteodată. "Ahimsa" pornește dintr-o mare libertate a spiritului și doar într-o asemenea libertate deplină se fac adevăratele opțiuni. Dacă nu o ai, nu poți să iubești și nu poți rămâne ferm pe poziție să nu faci concesii dar să rămâi, totodată, într-o stare de iubire... Voi încerca să rămân, pe cât îmi stă în putință, întru iubirea de Dumnezeu.   

                                                          "Libertate ? "

                                                        - Doina Cornea -

                          ( https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Doina_Cornea )

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

 ( https://suzanamiu.blogspot.com/2022/12/citate-favorite-154-ganduri-despre.html ).