vineri, 9 decembrie 2022

Jurnal (292)


💚 ... azi, vineri 9 decembrie, ora 12,21.

💚 ... a nins și ca să păstrez o amintire a începutului de decembrie, am imortalizat puțina zăpadă așternută (😃):


... am auzit, tot pe la tv sau internet, că va veni o perioadă caldă similară cu o perioadă din 1903 sau 1960 (dacă am reținut bine datele...)... vom trăi și vom vedea... cred că iarnă aceasta va fi influențată prin "valuri"... 
... cu un ochi spre tv (filmul documentar...) și un ochi la plită (pentru alimentarea pentru foc), era de așteptat că voi greși mânerul ușiței plitei... deci au apărut urme ale micilor "friptături"... buricele degetelor știu cel mai bine 🙃🙂... 
💚 ... uneori stau și mă gândesc la parcursul vieții mele, unde m-am născut, pe unde am călătorit (când eram mică eram "călătorită"..., un picuț mai mare, aveam și o "funcție": eram pusă sus pe un geamantan, pentru pază... 😃), unde am locuit și unde locuiesc acum... știu că nu m-am simțit orășeancă în anii de oraș (nu aveam suficiente "aere"...🙃🙂)... dar, culmea-culmilor, nici la țară, nu mă simt țărancă cu toți anii locuiți aici... oare pentru că nu am nimic în comun cu comunitatea ?! (nu sunt olteancă...și după cum am simtit, pe pielea mea, traiul printre olteni nu este ușor...) sau fac parte din cei "dezrădăcinați" (mi-am adus aminte că am o carte cu acest titlu dar nu am citit-o...) veșnic dorind ceva...și totuși simt ceva pentru locul, efectiv locul unde locuiesc: casa, grădinile... încep de ceva timp să îl numesc și să-l simt ca "acasă", casa părintească...
... sau (dacă mă gândesc mai bine...) sunt o "struțo-cămilă", un personaj fantastic așa cum erau în romanul lui Cantemir :   
💚 ... îmi place din ce în ce mai mult "Euronews Ro"       
             - https://www.euronews.ro/-
 începând cu prezentarea unor:
        --actori mai puțin cunoscuți (de mine... 😃):
           de la care am aflat despre:"cel mai necunoscut actor neauzit",        
           "neinstagrabil...", "mă năpădește dimineața", etc...
                    -https://youtu.be/T5FoSdda0F4-
        --antreprenori mai puțin popularizați: Jerome France:

💚 ... am revăzut un film amuzant ("I.Q.") cu hâtrul Walter Matthau și veșnic poznașa Meg Ryan (https://m.cinemagia.ro/filme/iq-8605/)

💚 ... aaaa, să nu uit... am mai prins un film ce mi-a plăcut mult, mult de tot... "Crăciun la Cape Cod" (din 2021...inclusiv înscris că au fost ok referitor la Covid-19)... aș fi vrut să transcriu unele pasaje dar nu am reușit în întregime... doar: "acasă nu înseamnă cărămizi, ferestre și încuietori..." e ceva mai mult !... filmul are replici bine gândite, actori plăcuți, fără a fi siropos sau pupăcios...

https://www.google.com/search?q=filmul+cr%C4%83ciun+la+Cape+Cod&oq=filmul+cr%C4%83ciun+la+Cape+Cod&aqs=chrome..69i57.34957j0j8&client=tablet-android-samsung-ss&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8&chrome_dse_attribution=1#imgrc=OOHeziom93k6cM

💚 ... cred că în perioada mesei (un picuț mai întârziată din cauza focului...), am urmărit un documentar ce m-a plimbat prin Țările de Jos...

https://www.europafm.ro/morile-de-vant-ale-olandei-o-atractie-turistica-populara/

... ce m-a uimit a fost modul de funcționare (de pregătire pentru funcționare, mai bine zis..) a unei mori de vânt... nu știam că are și vele ca o barcă, de care trebuie să ai grijă în funcție de intensitatea vântului (sau cam așa ceva...)!...

    - https://www.google.com/search?q=moara+de+vant+Olanda&oq=moara+de+vant+Olanda&aqs=chrome..69i57j0i22i30.9353j0j8&client=tablet-android-samsung-ss&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8&chrome_dse_attribution=1#imgrc=fQiA76mB4pC39M&imgdii=OyewU3KHUuKqEM

... am revăzut imagini frumoase, de pe canalele lor, case acoperite cu stuf... aaa, da, și o întrecere între bărci cu pânze (altfel de bărci decât pe la noi...)

https://www.france.tv/france-5/echappees-belles/  

💚 ... mi-am adus aminte despre o discuție privind manualul lui mami...l-am dat surioarei mele pentru a-l păstra peste timpuri...și pe blog am transcris câte ceva din el (nu mi le aduc aminte pe toate 🙃😃) dar sigur ghicitori sunt transcrise aici: 

https://prietena-japoneza.blogspot.com/2012/06/ghicitori-vechi.html

💚 ... am ajuns la un pasaj (tradus din cartea scrisă în 1976, de George Van Tassel - https://en.m.wikipedia.org/wiki/George_Van_Tassel -) destul de interesant despre scrierile vechi japoneze...



(de fapt nu este prima oară când găsesc autori care se referă la acea perioadă atât de îndepărtată...)







    "...Poporul Japoniei ia în considerare evenimentul venirii navelor spațiale ca un lucru sacru. În înregistrările lor antice, poporul japonez numea o navă spațială "Shinta". De aici vine religia shinto-istă a Japoniei. În înregistrările "pagodelor" sau templelor lor, ei consemnează că galbenul original a venit din spațiu și a stabilit o colonie pe pământ. Până la al doilea război mondial, împăratul Japoniei a fost privit ca o zeitate. Asta pentru că împăratul era un descendent direct al liderului inițial al coloniei poporului lor venit din spațiu. Japonezii erau cunoscuți ca oamenii "soarelui 

răsare". Steagul lor poartă simbolul Soarelui. Poporul galben provine din tribul lui Japhet. De unde vine termenul argotic de a-i denumi "japs" (japonezi)..."   

💚 ... acum pot să admir o căsuță de păpuși:

( sursa: https://www.google.com/search?q=p%C4%83pusa+japoneza&tbm=isch&ved=2ahUKEwigm9fuuN77AhVLwgIHHVz9Bu8Q2-cCegQIABAC&oq=p%C4%83pusa+japoneza&gs_lcp=ChJtb2JpbGUtZ3dzLXdpei1pbWcQAzIFCAAQogQyBQgAEKIEOgQIIxAnUKENWO0YYNwnaABwAHgAgAGlAogB7AqSAQUwLjcuMZgBAKABAcABAQ&sclient=mobile-gws-wiz-img&ei=g8aLY-DNJcuEi-gP3Pqb-A4&bih=1009&biw=602&client=tablet-android-samsung-ss&prmd=ivmn#imgrc=K33FNEBdhP8r6M&imgdii=qNDT7oeupYZYFM)

8 comentarii:

  1. Nu am văzut nici aceste două filme pe care le-ai prezentat! Le-am pus pe lista! Uneori și eu simt că fac parte dintre cei dezrădăcinați. Te pup! O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-au plăcut ambele filme, pe cel de-al doilea l-amnrevăzut în această seară, cu mare plăcere (ca și cum nu știam nimic din film)...
      Nu este ușor fără rădăcini (fără să ai un văr sau o verișoară, un unchi sau o mătușă, fără să poți fugi până în brațele celor numiți, cu drag, mamaie și tataie...)... acum, exact ca în filmul revăzut cu drag, "acasă" înseamnă ceva pentru mine chiar dacă "bântui" singură pe aici, cel mai mult timp...
      Pupici ❤️

      Ștergere
  2. Uneori aveam senzatia ca sunt cam 'privitor al realitatii'. Era ceva curios, daca stau sa ma gandesc si uneori si acum se strecoara ideea, asa ca intr-un fel mi se pare firesc ceea ce ai scris. La primavara sa-ti faci niste ulei de sunatoare. Pus pe arsura rezolva si rana si nici nu apar basicute. Cred ca se poate face si din flori uscate, dar nu am incercat.
    Nu cunosc filmele, dar de euronews.ro am auzit cu ceva timp in urma si intr-devar pare interesant.
    Multumesc pentru atatea linkuri, draga Prietena!
    Noapte buna si un weekend linistit!😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încerc de multe ori să strecor, prin rândurile "jurnalului", câte ceva din ce simt, nu este ușor pentru că nu vreau reacții de compătimire...ci mi se ușurează puțin suflețelul...
      Am glumit puțin pe seama arsurilor mele, până la primăvară, voi avea rânduri peste rânduri de bășicuțe (noroc că am gel de aloe vera, este bun, și ulei de ricin, este și mai bun...asta când mi-aduc aminte să mă tratez 🙃🙂 )...
      Mă bucur mereu când găsești pe aici câte ceva plăcut, interesant și pentru tine !
      Pupici ❤️

      Ștergere
  3. De doua ori am reusit performanta sa-mi pierd comentariul inainte sa il public :)).

    Ziceam ca la noi a nins asa de firav, incat nu am reusit sa surprind nimic in poze (nu s-a depus deloc). Am auzit ca s-ar incalzi, dar eu sper sa ninga. Asta e.

    Mai patesc si eu accidente de gen (cu tava de copt/ cratiti/ etc) si pun repede mana sub apa rece. Cel mai aiurea a fost cand mi s-a rasturnat lapte clocotit pe mana - dar din fericire tot cu apa rece am rezolvat. Galbenelele sunt f bune iar. Cand aveam mainile arse de la ce baga in apa (clor, dezinfectant etc), imi dadeam cu ceai de galbenele si ma ajuta foarte mult.

    Desi am fost mutata din locul copilariei (la 4 strazi paralele distanta mai jos, haha), uneori am senzatia ca o parte din mine a ramas acolo si poate ca de acolo mi se trag multe. Inca orbecai sa ma reintregesc. Uneori am senzatia ca am reusit, apoi se intampla iar lucruri care ma pun in dificultate si ma fac sa ma intreb daca chiar am reusit sau mai e totusi ceva ...
    Totusi, noi gradacini, in timp, se prind.

    I.Q. e un film super fain (am vazut trailerul acum) - nu stiu daca l-am vazut integral la vremea lui, sau tot asa reclama, sai fragmente, insa imi pare foarte cunoscut. Cu siguranta mi-ar placea sa il revad. :D Iti multumesc ca l-ai amintit.

    Si cel de-al doilea film pare dragut - si din cate am vazut in trailer nu pare a da pe dinafara de clisee, cum sunt in ultimul timp mai toate productiile de gen) - cred ca mi-ar placea sa il vad. Mai ales ca imi place cum prinde viata acel loc si pare foarte foarte frumoasa casuta si, de ce sa nu recunosc, e placut sa vezi lucruri pozitive, nu? :)

    Foarte intersant documentarul de spre mori! Morile imi amintesc din nou de studoiul Ghibli si Nausicaa :) - Iar morile in combinatie cu Olanda imi amintesc de Windaria (alt anime).

    Merg sa ma uit si eu pe ghicitori :*!!

    Foarte intersant pasajul referitor la Japonia. Foarte foarte interesant. Curios fapt, in vremurile cand ma conectasem foarte mult la modul lor de a gandi si a vedea lumea, mi-era infinit mai bine. Cred ca va trebui sa regasesc o punte - de a reajunge macar in locul unde reusisem atunci sa ajung, pentru ca am mare nevoie de acel nu neaparat echilibru cat de acea armonie.
    Iti multumesc si pentru pasaj - a fost un moment revelator.

    Casuta este superba ... superba.. !!

    Pupici (ps inca nu am reusit sa citesc cu Buni povestea de sambata :O - cred ca profit acum, oricum nu pot sa dorm:D)




    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prietena mea scumpică, mă bucur că ți-a atras atenția ceea ce am transcris despre meleagurile atât de deosebite - aceste meleaguri transmit fascinație...mă număr printre cei mulți ce ar dori să aibă măcar o picătură din armonia lor interioară și exterioară...
      Îți recomand cu mult drag măcar filmul al doilea să-l vezi: și jocul actorilor, fețele lor atât de expresive (o adevărată joacă-descoperire a propriului lor scenariu...trăindu-l clipă de clipă) ...
      Am copilărit (perioade scurte...) cu casa părinților (adoptiv) ai mămicuței mele aproape de o moară (nu de vânt...) și era destul de captivant pentru mintea mea de atunci: căruțe, cai și balegă de cal 😃, ceva neclar despre ce se făcea acolo în moară...acolo mă ducea mamaia ori de câte ori prepara un amestec ciudat de pământ, balegă proaspătă și apă...cu care lipea (repara aspectul unor pereți, mai ales înainte de sărbători...atunci nu erau pe la țară gled-uri, etc...)!
      Am alunecat încet-încet înspre alte timpuri...😇 ... Bunul Dumnezeu să-i odihnească în lumină și dragoste veșnică pe mamaia și tataia (din ambele neamuri...și pe ceilalți pe care nu i-am cunoscut ! din neamul biologic al mămicuței și primul tată care a iubit-o pe mami și a adoptat-o ... 🕯)
      Pupici ❤️

      Ștergere
  4. Japonezii au avut - poate ca mai au - o "filosofie" simpla: "karma"; indiferent ce li se intampla: karma; a! si nu se temeau de moarte. Acum, probabil ca e un pic mai altfel, dar nu stiu daca si in punctele esentiale. Cumva, par "fara suflet" - in sensul ca sunt "duri"... nu se induioseaza prea usor, pentru prea multe. Fac ceea ce trebuie facut, ajuta atunci cand considera ei ca e cazul etc. s.a.m.d. 😊 dar au ceva ce-i face "speciali". Poate ca este vorba despre armonia la care pot ajunge, poate ca e doar resemnare/acceptare in fatza a ceea ce nu poate fi schimbat - o filosofie foarte buna (in care cred, dar n-o prea pot aplica), daca e sa ma intrebi pe mine , care dau marunt din buze mai ales cand e vorba despre faptele politicienilor nostri :))) (pentru ca eu nu le pot schimba naravul). 😊
    Nu as putea trai in Japonia, intre japonezi, oricat de mult imi plac istoria lor, cultura lor, artele martiale si multe altele.

    Uneori, dezradacinarea o simtim atunci cand cei apropiati si foarte dragi nu mai sunt... Am simtit asta din plin cand a murit tata, apoi (la intervale de cativa ani) doi unchi foarte dragi (frati ai mamei).

    Nu am vazut filmele despre care scrii dar cred ca nu mi-ar stirca sa vad ceva de gen - in ultimul timp nu am mai vazut niciun film. :(

    Casuta de papusi e minunata - cred ca m-as juca ceva timp cu asa ceva! :))
    Pupici! ❤

    RăspundețiȘtergere
  5. Am încercat să mă obișnuiesc cu stilul japonez pentru că așa am învățat să fiu mai responsabilă în ceea ce fac, să admir lucrurile mici și frumos realizate, să fiu mai calmă, mai ordonată...acum de ceva timp încerc să aplic simplitatea japoneză prin toate camerele casei (am renunțat la tot ce înseamnă multe, că poate mai îmi trebuie...😃), nu este ușor...sunt multe de învățat de la ei - dacă vrei...
    Pupici ❤️

    RăspundețiȘtergere