Vești bune de la Vatican

           

 

                  

       Vești bune de la Vatican

                                  -de Robert Silverberg

       Iată și dimineața pe care am așteptat-o, toți, cu nerăbdare. Dimineața în care un cardinal robot va fi ales papă. Nimeni nu se poate îndoi de rezultat. Conclavul a deliberat timp de mai multe zile în spatele ușilor închise, judecând pe rând propunerile încăpățânaților adepți ai cardinalului Asciuga de Milano și ai cardinalului Carciofo de Genova și s-a dus vorba că se va recurge la un compromis. Toate părțile sunt acum de părere că trebuie ales un robot. Am citit chiar în dimineața asta în Osservatore Romano că însuși computerul Vaticanului a intervenit în deliberări. Computerul a pledat insistent pentru candidatura robotului. Presupun că nu e cazul să ne mirăm că mașinile sunt solidare și faptul nu trebuie nici să ne întristeze. În niciun caz nu trebuie să ne întristeze. 

-Fiecare epocă își alege un sfânt părinte pe potrivă - a declarat episcopul FitzPatrick ceva cam morocănos în timpul micului dejun. Cel mai potrivit papă este, desigur, în zilele noastre, un robot. S-ar putea ca în viitor cel mai dorit papă să fie o balenă un automobil, o pisică sau un munte.

         Episcopul FitzPatrick bate doi metri în înălțime și expresia lui facială este, de obicei, morbidă și plângătoare, așa încât este imposibil să ne fi dat seama dacă a spus toate acestea dintr-un sentiment al disperării existențiale sau tonul îi suna a resemnare impersonală. Cu mulți ani în urmă fusese vedeta campionatului de baschet al Sfintei Cruci. Venise la Roma să studieze biografia Sfântului Marcellus, Curatul.

         Urmăream ascunsa dramă a alegerii noului papă de pe terasa unei cafenele ce se află în apropierea pieței Catedralei Sf. Petru. 

         Pentru noi toți, acest eveniment a reprezentat sarea și piperul unei vacanțe la Roma, și asta deoarece precedentul Sfânt Părinte avea faima unei sănătăți de fier și nu se aștepta nimeni la alegerea unui succesor în vara aceea.

         În fiecare dimineață parcurgeam cu taxiul drumul de la hotelul nostru de lângă Via Veneto și ne ocupam pozițiile strategice din jurul mesei "noastre". De unde ne așezam, aveam o perspectivă minunată a coșului de la Vatican de unde urma să apară fumul voturilor arse. Dacă nu se alegea niciun papă, fumul era negru, iar dacă fumul era alb, atunci aveam un nou papă. 

         Luigi, proprietar și chelner-șef în același timp, ne aducea mereu băuturile noastre preferate: Fernet Branca pentru episcopul FitzPatrick, Campari cu sifon pentru Rabi Mueller, cafea turcească pentru Miss Harshaw, limonadă pentru Kenneth și Beverley, și Fernet cu gheață pentru mine.

         Plăteam cu rândul toată consumația deși Kenneth n-o plătise încă de la începutul veghei noastre. Ieri, când plătise Miss Harshaw, ea își golise portmoneul numai ca să vadă că-i lipseau 350 de lire, încolo nu mai avea decât cecuri de voiaj a 100 de dolari.

          Ne-am uitat cu toții la Kenneth dar el a continuat să-și soartă calm limonada. 

          După o scurtă perioadă de stres psihic, Rabi Mueller a scos o monedă de 500 de lire și a izbit-o cam violent de suprafața mesei. 

           Rabinul este celebru pentru firea sa iute și patetismul cuvintelor sale. Are douăzeci și opt de ani, poartă de obicei o robă elegantă cu imprimeu ecosez, ochelari de soare cu ramă argintie și se laudă frecvent că nu a oficiat vreodată o ceremonie mitzvah pentru congregația lui din regiunea Wicomico, în statul Maryland. El consideră acest ritual vulgar și demodat, și-și trimite toți mizvahșii la organizații acreditate de clerici itineranți, care se ocupă de trebușoara asta pe bază de comision. Rabi Mueller este o autoritate recunoscută în domeniul angelic.

           Grupul nostru este scindat de părerile asupra alegerii unui robot ca papă. Episcopul FitzPatrick , Rabi Mueller și cu mine agreăm ideea. Miss Harshaw, Kenneth și Beverley se opun. 

           Este interesant faptul că ambii prelați, unul destul de vârstnic și celălalt încă tânăr, sprijină această deviere de la tradiție. Și, totuși, cei trei "liber-gânditori " ai noștri sunt de altă părere.

           Nu știu prea bine de ce mă țin în pas cu moda. Sunt un tip matur, cu tabieturi liniștite și nu m-am interesat până acum cu ce se ocupă Sfântul Scaun de la Roma. Nu cunosc dogma catolică și nu sunt la curent cu ultimele școli de gândire din sânul bisericii și, totuși, am sperat încă de la începutul conclavului să fie ales robotul. De ce ? Mă mir și eu. Oare pentru că imaginea unei creaturi metalice pe Sfântul Scaun îmi stimula fantezia și-mi ispitea simțul nemaivăzutului ? Adică, sprijinirea robotului să fie numai o chestiune estetică ? Sau, poate, e vorba de lașitate morală ? Sper, astfel, ca gestul meu să mă ridice în ochii LOR ? Nu cumva îmi spun în gând: "Lasă-i să se bucure de papalitate, să nu vrea și altele... măcar un timp..." Nu. Nu-mi pot imagina ceva atât de înjositor despre mine. Probabil că-l susțin pe robot pentru că am o fire mai sensibilă, mai receptivă la dorințele altora. 

-Dacă se alege -zise Rabi Mueller- va anunța imediat acordul de împărțire a timpului cu Dalai Lama și o conectare reciprocă la circuit cu programatorul-șef al Bisericii Ortodoxe. Va permite accesul la sistem și al rabinatului, ceea ce ne dorim, desigur, cu toții.

-Nu mă îndoiesc dar vor fi necesare modificări ale cutumei și practicii ierarhice -declara episcopul FitzPatrick. De exemplu, ne putem aștepta la tehnici superioare de colectare a informațiilor, computerului de la Vatican revenindu-i o mai sporită responsabilitate în activitatea Curții Papale. Aș putea exemplifica...

-Ce expresie absolut infernală -spuse Kenneth. Este un tânăr îngâmfat, cu părul alb și ochii trandafirii. Beverley este soția sau sora lui. Ea nu vorbește aproape niciodată. Kenneth se închină agresiv și murmură "În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Automat". 

           Miss Harshaw chicotește dar se oprește în momentul în care îmi vede aerul dezaprobator.

           Dezamăgit dar indiferent față de întreruperi, episcopul FitzPatrick continuă:

-Aș putea exemplifica cu cifrele pe care le-am obținut din ziarul de ieri după-amiază. Am citit în ziarul Oggi că în ultimii cinci ani, după cum afirmă un purtător de cuvânt al Misiunilor Catolice, Biserica si-a sporit numărul de credincioși... Așa încât rezultă că numărul publicat în statistică a fost umflat...Ceea ce este absurd. Damnabil.

-Cu ce seamănă ? întreabă Miss Harshaw.

-Are cineva idee ? E ca toți ceilalți -spune Kenneth. O cutie strălucitoare de metal cu roți dedesubt și ochi deasupra.

-Bine dar nu l-ați văzut -intervine FitzPatrick. Nu cred ca se cuvine să tragi concluzia că...

-Sunt la fel cu toții -spune Kenneth. Dacă ai văzut unul, i-ai văzut pe toți. Cutii strălucitoare. Roți. Ochi. Și voci care vin interiorul lor ca din pântece mecanizate. Înăuntru sunt numai șuruburi și angrenaje. Kenneth se cutremură ușor. E prea mult pentru mine. Nu pot accepta așa ceva. Hai să mai bem un rând, hm, ce ziceți ?

           Rabi Mueller spune:

-Uite că eu l-am văzut cu proprii mei ochi. 

-L-ai VĂZUT ? exclamă Beverley. 

           Kenneth se încruntă. 

           Luigi se apropie, aduce iar băuturi.

           Îi dau o bancnotă de 5000 de lire.

           Rabi Mueller își scoate ochelarii săi de soare și le aburește suprafețele lucitoare. Are ochii mici, cenușii, apoi și se uită cruciș. Spune:

-Cardinalul a fost cel mai de seamă vorbitor la Congresul Internațional care a fost ținut la Beirut. Tema discursului sau a fost "Ecumenismul cibernetic pentru omul contemporan". Eram acolo. Pot să vă spun că eminența sa este înalt și distins, are o voce plăcută și un surâs delicat. Are ceva melancolic în atitudine, care îmi aduce aminte acum de prietenul nostru, episcopul FitzPatrick. Mișcările lui sunt grațioase și spiritul ascuțit.

-Da dar dedesubt tot roți are, nu-i așa ? insistă Kenneth.

-Rulmenți -replică rabinul, îndreptându-și privirea arzătoare, demolantă asupra lui Kenneth, în timp ce-și pune dinnou ochelarii de soare pe nas. Șenile, ca un tractor. Dar nu cred că șenilele sunt inferioare din punct de vedere spiritual picioarelor sau, în sfârșit, roților. Dacă aș fi catolic, aș fi mândru să am un astfel de papă.

-Dar nu e om -adaugă Miss Harshaw. În timp ce-i vorbește rabinului, o cuprinde ușor amețeala. E un robot -spune ea. Nu e om, vezi? 

-Mi-ar place să am un astfel de robot drept papă -spune atunci Rabi Mueller, plictisit de subliniere. Ridică paharul. În sănătatea noului papă !

-În sănătatea noului papă ! strigă episcopul FitzPatrick. 

            Luigi vine alergând dinăuntru.

            Kenneth îi face semn să plece.

-Stați puțin -spune Kenneth. Alegerile nu s-au terminat. Cum poți fi atât de sigur ?

-Ossservatore Romano -spun eu- arată în ediția de dimineață că totul urmează să se hotărască azi. Cardinalul Carciofo a fost de acord să se retragă în favoarea lui, în schimbul unei repartiții mai generoase de timp real atunci când se vor hotărâ noile orare la următorul consistoriu.

-Cu alte cuvinte, s-a pus totul la cale -zice Kenneth.

           Episcopul FitzPatrick își scutură capul cu jale.

-Vorbești prea aspru despre aceste lucruri, fiule. Timp de peste trei săptămâni am fost lipsiți de un Sfânt Părinte. Este voința Domnului să avem un nou papă. Conclavul, care nu a fost în stare să aleagă între candidaturile cardinalului Carciofo și cardinalului Asciuga, se împotrivește voinței lui. Dacă va fi necesar deci, va trebui să facem niște modificări ale realităților timpului, așa încât Voința Lui să nu mai fie îndurerată în continuare. Politizarea prelungită în sânul Conclavului devine acum damnabilă. Sacrificiul cardinalului Carciofo nu este un act atât de egoist pe cât credeți.

           Kenneth continuă să atace motivele de retragere ale bietului Carciofo.

           Beverley aplaudă din când în când ieșirile crude ale lui Kenneth.

           Miss Harshaw repetă cu înverșunare că refuză să mai rămână în rândul credincioșilor pe care i-ar conduce o mașină. 

           Consider că disputa aceasta este dezagreabilă și-mi schimb poziția scaunului pentru a putea admira mai bine Vaticanul. Cât aș da să fiu și eu acolo ! Câte taine se desfășoară în încăperea aceea întunecată și magnifică !

           Fiecare prinț al Bisericii stă acum pe câte un tron mic, peste care s-a așezat un baldachin de culoare violetă. În fața fiecărui tron licăresc lumânări de spermanțet. Maeștrii de ceremonii se mișcă solemn prin încăperea vastă, purtând vasele de argint în care se odihnesc voturile. Aceste vase sunt așezate pe masă în fața altarului. Unul câte unul, cardinalii se apropie de masă, iau un vot și se întorc în fața pupitrelor. Acum, ridicându-și tocurile cu pană, ei încep să scrie. "Eu, cardinalul -, aleg drept Pontif Suprem pe reverența sa, cardinalul...". Oare ce nume completează ? Cardinalul Carciofo ? Asciuga ? Sau numele vreunui prelat obscur din Madrid sau Heidelberg pe care l-a ales fracțiunea anti-robotică într-un ultim moment disperat ? Sau poate numele LUI ? Scârțâitul tocurilor este reverberat de liniștea apăsătoare din capelă. Cardinalii își completează voturile, le sigilează, le împăturește o dată, de două ori, de trei ori, le duc la altar și le lăsă să cadă în potirul de aur. Așa au făcut de dimineți întregi de când s-au găsit în impas.

-Am citit în Herald Tribune, acum câteva zile -spune Miss Harshaw- că o delegație de două sute cincizeci de roboți catolici tineri din Iowa așteaptă la aeroportul Des Moines știri despre alegere. Dacă se alege omul lor, vor pleca cu un charter pentru că intenționează să solicite prima audiență publică a Sfântului Părinte.

-Nu există nicio îndoială -aprobă episcopul FitzPatrick- că alegerea lui va aduce mulți credincioși de origine sintetică în sânul Bisericii.

-În timp ce va alunga o mulțime de credincioși din carne și sânge! spune Miss Harshaw strident.

-Mă îndoiesc -spuse episcopul. Vor exista desigur și simțăminte de teamă, dezamăgire, de frustrare, la început. Dar vor trece toate. Bunătatea înnăscută a noului papă, la care s-a referit Rabi Mueller va predomina. Cred, de asemenea, că mulți tineri cu aptitudini tehnice vor fi încurajați să se alăture Bisericii. Se vor naște impulsuri religioase irezistibile în toată lumea.

-Vă puteți imagina două sute cincizeci de roboți îngrămădiți în catedrala Sf. Petru ? întrebă Miss Harshaw. 

           Contemplu Vaticanul cel îndepărtat. Lumina dimineții este strălucitoare, orbitoare, dar cardinalii izolați de lumea exterioară nu se pot bucura de căldura ei. Acum și-au depus cu toții voturile. Unul dintre ei ridică potirul de aur și amestecă voturile. Apoi pune vasul jos pe masă, în fața altarului. Un al doilea scoate voturile și le numără. El declară că numărul de voturi din potir este egal cu numărul cardinalilor prezenți. Voturile au fost transferate acum într-un ciborium în care, de obicei, se ține pâinea sfințită. Primul cardinal scoate un vot, îl despăturește, îl trece celui de-al doilea, care îl citește și el, și apoi îl dă mai departe unui al treilea, care citește numele cu voce tare: Asciuga ? Carciofo ? Al LUI ?

             Rabi Mueller discută despre îngeri:

-Apoi avem îngerii Tronului, cunoscuți în ebraică sub numele de arelim sau orhania. Sunt vreo șaptezeci, recunoscuți pentru statornicia lor. Printre ei se numără Orifiel, Ophniel, Zabkiel, Jophiel, Ambriel, Tychagar, Barael, Quelamia, Faschar, Boel și Raum. Unii dintre ei nu se mai află în Rai și sunt considerați îngeri căzuți,

-Așa statornicie mai zic și eu ! spune Kenneth.

-Apoi, desigur -continuă rabinul- mai sunt îngerii Prezenței, care se pare că au fost circumscriși în momentul creației lor. Aceștia sunt Michael, Metatron, Sueriel, Sandalphon, Uriel, Saraqael, Astanphaeus, Phanuel, Jehoel, Zagzagael, Iefefiah și Akatriel dar cred că favoritul meu este Îngerul Desfrâului, menționat în Talmud, Bereshith Rabba...

           Acum au terminat numărătoarea voturilor, cu siguranță. În piața Sf.Petru s-a strâns o mulțime de oameni. Soarele netezește laturile metalice a sute, dacă nu mii de cranii metalice. Această zi este o zi memorabilă pentru populația robotică a Romei, deși majoritatea celor adunați sunt ființe din carne și sânge: bătrâne îmbrăcate în negru, hoți de buzunare abili, copii ce au ieșit la plimbare cu căinii lor, vânzători grași de cârnați, o mulțime de poeți, filozofi, generali, legislatori, turiști, pescari. 

           Dar cum s-a hotărât?  Vom afla îndată. Dacă nici un candidat nu întrunește o majoritate de voturi, atunci ei vor amesteca voturile cu paie ude înainte de a le arunca în soba capelei și din coșul Vaticanului se va înălța fumul negru. Dar dacă s-a ales un papă, atunci paiele vor fi uscate și fumul care se va ridica pe coș, va fi alb.

           Acest obicei are rezonanțe plăcute. Mi-e drag. Îmi dă același sentiment pe care-l dă orice operă măiestrită și eterică. Tristan și struna lui, dinții broaștei lui Bosh din "Ispitirea Sf.Antonie".

           Aștept rezultatul concentrat, tulburat. Sunt sigur de rezultat: simt deja cum iau naștere ìn mine irezistibil impulsuri religioase. Deși simt și o ciudată nostalgie pentru zilele de odinioară când aveam un papă din carne și sânge. Ziarele de mâine nu vor prezenta interviuri cu bătrâna mamă a Sfântului Părinte care locuiește într-un sătuc din Sicilia, și nici cu mândrul său frate din San Francisco. Și oare această ceremonie a alegerilor va mai avea loc vreodată ? Vom mai avea nevoie oare de un alt papă când ăsta pe care îl avem poate fi reparat atăt de ușor ?

           Ah, dar iată fumul cel alb ! A sosit momentul adevărului! 

           În balconul central de la fațada catedralei Sf.Petru apare cineva. Împrăștie luciri de aur și dispare. 

           Strălucirea luminii pe artefact amețește ochiul. Îmi amintește probabil de sărutul rece al luminii peste mare la Castelmare, sau poate mai mult, izbucnirea viguroasă a luminii de amiază peste sânul Caraibelor, la St.John. 

            A apărut o a doua figură, îmbrăcată în hermină și o stofa de culoare roșie.

-Cardinalul Arhidiacon -murmură episcopul FitzPatrick.

           Oamenii au început să leșine.

           Luigi stă lângă mine și ascultă relatarea evenimentului la radio. 

           Kenneth spune:

-Totul s-a aranjat.

           Rabi Mueller îi face semn să tacă.

           Miss Harshaw a început să plângă.

           Beverley spune o rugăciune făcând mătănii.

           Acesta este un moment tulburător din viață mea. Cred că este cel mai contemporan moment trăit de mine.

           Vocea amplificată a Cardinalului Arhidiacon anunță percutant:

-Vă împărtășesc vouă o mare bucurie. Avem papă !

           Încep uralele care cresc în intensitate în timp ce Cardinalul Arhidiacon informează lumea că noul papă este într-adevăr ACEL cardinal, acea persoană nobilă și distinsă, acea ființă melancolică și austeră a cărei înălțare în Sfântul Scaun am așteptat-o cu toții îndelung.

-Și-a luat pentru sine -spune Cardinalul Arhidiacon- numele de... 

           Pierdut în sunetul uralelor, mă ìntorc spre Luigi.

-Cine ? Ce nume ?

-Sixtus Septimus -îmi spune Luigi. Da, iată-l pe Sixtus Septimus așa cum trebuie să-l numim de acum înainte, cu toții. 

           O făptură miniaturală, îmbrăcată în robă papală argintie și aurie, cu brațele deschise spre mulțime și, ah, da ! Lumina soarelui i se prelinge pe obraji, pe fruntea sa măreață dar peste tot, strălucirea oțelului polizat. 

           Luigi a îngenuncheat. Îngenunchez și eu lângă el. Miss Harshaw, Beverley, Kenneth, chiar și rabinul îngenunchează cu toții pentru că acesta este, fără îndoială, un eveniment măreț. 

           Papa înaintează în balcon. Acum va da orașului și lumii întregi tradiționala binecuvântare apostolică:

-Sprijinul vostru stă ìn numele Domnului -declară el grav. Activând jeturile levitație de sub brațe, și chiar de la distanță aceasta pot remarca micile dâre de fum. Fum alb, dinnou. Începe să se ridice în aer.- Care a făcut cerul și pământul -spune el-. Fie ca Domnul, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh să vă binecuvânteze.

           Vocea sa gravă se rostogolește maiestuos înspre noi. Umbra sa se întinde peste întreaga piață și se înalță din ce în ce mai sus, până se pierde din vedere. 

           Kenneth îl bate pe umăr pe Luigi:

-Încă un rând -spune el și-i strecoară o bancnotă importantă în palma cărnoasă. 

           Episcopul  FitzPatrick plânge.

           Rabi Mueller o îmbrățișează pe Miss Harshaw.

           Noul Pontif și-a început, mai mult ca sigur, domnia într-o atmosferă cât se poate de benefică.

                                 ("Vești bune de la Vatican", Robert Silverberg)       

                         ( https://en.m.wikipedia.org/wiki/Robert_Silverberg )

                                    - traducere de Nina George Daian -

                                (  https://about.me/translator.romanian )

...dacă este sâmbătă -am decis eu cu drag- prinde bine câte o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am în bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

...sper că a fost o lectură interesantă !