orgolii...

Augustin Buzura
                           ORGOLII

    Întâlnirea cu Vera, amânată multă vreme, fu marcată tocmai de aceste sentimente contradictorii: teamă de a nu o pierde definitiv, de a nu se descoperi bătrân şi singur, alternase cu spaima că fiecare clipă ce trece îl despărțeau tot mai mult de Adrian, că drumul spre el este mai important decât cel spre Vera. Ani de zile se strădui să-i impună, să-i dovedească indirect cum ar trebui să fie şi el dar Andrei nu observase acest lucru. Ce urma ? Cum putea să-l atragă ? Făcând cum vrea el sau așteptând ? Numai că ultima alternativă putea să-i despartă şi mai mult. Cum i-ar plăcea lui Andrei deci ? Combatant pe toate fronturile, atâta doar că în acest caz medicamentul rămânea undeva departe, sub zodia lui "s-ar fi putut dacă..." Cât despre Vera, Andrei nu se pronunțase deschis niciodată dar Cristian îşi imagina ce poate să simtă, de aceea făcea totul să nu fie vzăuți singuri.  
                  ####
    Purtarea lui Cristian nu i se păruse firească; îi vorbise de noile lucrări primite de la un profesor din Viena, apoi adusese vorba de citostatic dar din tremurul uşor al glasului, din felul cum o privea pe furiş, Vera dedusese că ceva nu e în ordine: n-avea curajul să-i spună ceva, fugea parcă de el însuşi sau nu ştia să ajungă unde şi-a propus ? Convinsă că n-are rost să-i iasă în întâmpinare, ea vorbea vrute şi nevrute, dorea să-l binedispună şi, de fapt, nesiguranța lui chiar o distra. La clinică era destul de retrasă, rece, foarte severă cu studenții, părea interesată doar să acumuleze cât mai multe informații încât mulți o socoteau drept o bibliotecă ambulantă, mai ales că niciodată nu se arătase interesată de o căsătorie. Chiar şi atunci când rămânea singură cu profesorul în laborator, îi plăcea să tacă sau să-i execute ordinele; abia când se depărtau de clinică devenea de o veselie contaminantă; nu mai avea nici o frână interioară, nici o prejudecată, spunea totul ca unui prieten de vârsta ei, vorbea în argou, înjura studențești, se copilărea, numai că strădania ei de a şterge distanțele, de a-i neutraliza orice inhibiție, avea, de multe ori, efect invers: faptul de a nu-i putea răspunde cu aceeaşi monedă Cristian, îl trecea în seama vârstei; indiferent de efort, el nu reuşise să depășească un anume prag, simțurile i se subordonau perfect rațiunii; ei îi admitea orice, îi chiar convenea să o vadă copilărindu-se, lui însă nu-i stătea bine, chiar când încercase, veselia și exuberanța se stinseseră imediat, după primele pâlpâiri; erau unde pe care nu comunicau deşi el continua să viseze momente de abandon total, de viață desprinsă de sub tirania lucidității. Indiferent de eforturile ei, Cristian rămăsese şi de data asta, tăcut, numai că acum tăcerea părea să ascundă mai mult şi cum vremea trecea și el nu se străduia să se dezvăluie, ea socoti că e bine să-i iasă înaint ...          
                  ####
    Eu însă n-am vrut să te învăț să urăști, nici să disprețuiești. Admit curiozitatea ta sinceră, simțul adevărului. Există destui oameni care caută să-i aducă pe cei ce nu le seamănă la acelaşi numitor comun. Nu suportă vârfuri, mituri, distrug totul cu o plăcere drăcească. M-au călcat pe nervi inculții, creștinii, laşii şi ignoranții și i-am pus la punct întotdeauna. Aşa am ajuns îngâmfat. Un oarecare, acolo, pe atunci mare mahăr aici în instituție, avea un stilou fantastic, de aur, dar îl folosea doar pentru a forma cu el numere de telefon...
                    ####  
    În vreme ce vorbea rectorul, academicianul Coja-Domnești, doctorul Bretan îşi scosese discret cravata şi i-o întinse pe sub bancă. "Ia-o pentru orice eventualitate. Se potrivește." "Acum nu mai are nici o importanță, zarurile au fost aruncate, diplomele scrise. Şi nu cred, e imposibil. Deşi recunosc, aş vrea, ăsta este adevărul." "O fi dar eu am un alt principiu. Am făcut o treabă bună, sunt conștient de asta şi ştiu ce mi se cuvine.  Chiar pretind uneori. Dacă nu-ți reclami drepturile, unii cam uită să ți le dea. Şi nulitățile strigă, însă mult mai tare, ele ştiu să se vâre în față", încerca Bretan să-l lămurească. Andrei luă în tăcere cravata şi, aplecându-se uşor sub bancă, şi-o puse la gât. "Acum sunt un conformist perfect. Din întâmplare am şi pantalonii călcați." "Am citit despre o grevă în care oamenii în loc să nu lucreze, cum se obişnuieşte,  lucrau, însă respectau întocmai regulamentul: poştaşii cântăreau cu grijă fiecare scrisoare, verificau timbrele, datele; feroviarii controlau la nesfârşit locomotivele, biletele, făceau totul cu o minuțiozitate extremă, conform literei legii, încât au reuşit să încurce lucrurile mai rău decât dacă n-ar fi lucrat. Uneori tocmai conformându-te, luând în serios fiecare cuvânt, sfat, îndemn, fiecare paragraf din regulament, eşti nonconformist. De obicei, diverşi tipi  te îndeamnă să faci aia şi aia dar dacă faci ce-ți spun, se sperie, îi apucă disperarea, încearcă să te oprească. Cât despre prieteni, n-am ştiut, schimbă vorba doctorul Bretan, deşi eu nu exclud posibilitatea să nu fi spus nici unul. O să mai discutăm. Există multe surprize pe pământ: plante carnivore, peşti zburători, oameni surzi şi pereți cu... Cu vremea o să le cunoşti..."
                            (Augustin Buzura, "Orgolii")
... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina  (http://zinnaida.blogspot.ro) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" !
... distribuie pe rețele articolele care îți plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este:"Orgolii" de Augustin Buzura !