... Azi ... vineri, 24 august, ora 22.20
... Au trecut ... 99 zile ! încet-încet, zilele trec şi noi ne obișnuim cu gândul că nu mai putem întoarce timpul înapoi... greu ! oftez...
... Gânduri ... legate de ceea ce ştiu clar despre ticuțului meu, crescând la umbra lui (ca un adevărat stejar al familiei noastre ! ), de ceea ce îmi povesteşte mami (din tinerețea lor...), din ceea ce mi-au spus oameni ce l-au cunoscut ! mi-e dor de el, mi-e dor să mai stăm la câte o vorbă despre orice...
... Încerc ... să fac față cerințelor gospodăriei... şi mă întreb: "oare cum zici ticuțule că ar fi mai bine ?" cui mai citesc eu, cu drag, pagina de "jurnal" înainte de postare ?! ticuțu era încântat ori de câte ori mai terminam o pagină de "jurnal" sau o postare pe o temă anume... mă lăuda ! mă încuraja !
... Bucătăria ... se odihnește acum ! am pus dulceața de smochine în borcan (cea terminată de aseară...) ! mami a gătit !
... Sunt ... tot timpul zilei în pantaloni scurți, tricou şi şosete !
... Muncă ... este destulă... ca de obicei, în ultima perioadă, bat cu ciocanul de 3 kg în penele metalice încercând să sparg buturugile rămase, în bucăți ceva mai mici... enervant este că avem o invazie imensă de OMIZI !!!... omorâm zilnic zeci de exemplare ce încearcă, cu perseverență, să escaladeze zidul casei şi să intre în interior ! cu pomii am rezolvat în mare, rupând micile crenguțe când au apărut pe ele ! e drept că avem în jurul nostru curți prăvășite (de unde vin, pe jos, prin iarbă batalioanele lacome... dar şi la casele, ce au stăpâni înăuntru, tot au pomii plini de omizi (mai stau şi la poartă pe sub pomi...)! indolență ! înainte, parcă mai zburau nişte avioane mici şi mai stropeau cu soluții... astă-seară, un prieten ne-a cumpărat 3 fiole şi a venit cu o pompă şi a stropit prin grădină, pe la pomi şi zidul casei de jur-împrejur... pentru că nu plouă de ceva timp, umplu bidoanele cu apă şi ud plantele, pomişorii...
... Puiu ... este indiferent la lupta noastră cu omizile... lui îi place când reușește să intre în casă şi să tragă un somn liniştit !
... Noutatea săptămânii ... este din domeniul filmului: Cary Grant (http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cary_Grant ) pentru că vizionând un film mi-am reamintit de minunata lume a artiștilor de demult...
Primele randuri din jurnalul tau m-au zbuciumat un pic - nu in sens negativ, ci cumva... a crescut in intensitate senzatia de "inima ciobita" :) In 29 august se implinesc 8 ani de cand tata nu mai e cu noi si n-a trecut o zi sa nu ma gandesc la el macar o fractiune de secunda; deseori, cand mesteresc ceva, ii vorbesc in gand, intreband, ca si tine... :) Scuza-mi, te rog, emotivitatea, dar in acest moment as avea tendinta sa te imbratisez. :)
RăspundețiȘtergereMulta munca, nu gluma - si o parte destul de grea.
Oooo! Anul acesta cred ca au fost multe zone asaltate de omizi. Undeva in sudul tarii, pe la Dunare, au "mancat" omizile o multime de fructiferi...
Si-am ajuns la Puiu. :) Are o mutrisoara tare dragalasa - mi-l imaginez (cum l-am vazut in unele poze postate de tine) de cate ori ii citesc numele, si zambesc. :)
Weekend linistit iti doresc! Pupici!
Ori de câte ori am întâlnit o persoană aflată în suferință sufletească, am căutat, cu o vorbă bună, să-i alin suferița ! De când ticuțu a plecat într-o lume mai bună, descopăr că această suferință sufletească nu poate fi alinată - o voi păstra în suflet mereu !
ȘtergereDumnezeu să-i odihnească în pace pe tăticul tău şi pe tăticul meu!
Noroc că am zilnic câte ceva de făcut prin gospodărie !
Puiu a devenit mai neascultător de când cu căldura, nu pot să-i dau pastiluțe (periodice, pentru dezinfectare) pentru că le descoperă şi nu se mai atinge de mâncare...e un şmecher...
Îți doresc un weekend liniştit ! Pupic !
Spor la treaba, insa nu uita ca si odihna are rolul ei!
RăspundețiȘtergereAi dreptate - ziua (între 13 şi 16) şi seara (după ora 20) mă odihnesc destul !
ȘtergerePupic şi ție şi Sofiei !
Buna draga mea prietena!:)
RăspundețiȘtergereMi-e drag sa iti citesc paginile de jurnal! :)
Chiar ieri povesteam cu Mami si Buni despre o prajitura pe care o facea Maia (cealalta bunica a mea :P). Era ca un fel de fagure cu gem de prune - nu erau nici galusti cu prune, nici prajitura fagure..
Ma gandesc uneori ca cei dragi plecati nu pot gusta din "experimetele mele dulci" [ acum am facut pasiune pentru ciocolata de casa facuta din ingrediente super simple ]. "Norocul" meu este ca ceilalti bunici, si in general cei care au plecat, stateau destul de departe de noi si ne vizitam cand puteam. E ca si cand ar fi acolo, stii.. e o iluzie, da. Eu nu l-am cunoscut nicicand pe Bunicul meu (tatal lui Mami a murit cand ea avea 11 ani) dar am senzatia ca a fost mereu cu mine, desi nu prezent fizic, pentru ca am crescut cu el prin ce imi povesteau Mami si Buni. De aceea cred ca am putut sa ma folosesc de iluzia de care povesteam mai sus.
DAR! Cand stai cu cineva in aceeasi casa, atunci se schimba un pic problema. E ca si cand ai fi un catelus schiop ... cu timpul insa, probabil vom reusi sa nu mai schiopatam si sa mergem normal, purtand in suflet amintirea mereu vie.
Da, durerea nu dispare cand cineva incearca sa te consoleze (eu chiar nu stiu cum sa ma exprim in astfel de situatii, cred ca as proceda ca Diana si as simti nevoia sa imbratisez, pur si simplu - o imbratisare spune mai mult decat o mie de cuvinte si, chiar daca nu sterge durerea, cel putin pentru clipele acelea, nu mai te simti atat de singur si ai parte de o alinare).
Iti trimit o imbratisare virtuala insotita de ganduri bune!
cu drag
rux
Cu drag primesc îmbrățişările tale şi ale Dianei !
ȘtergereDa, ai găsit bine comparația: chiar mă sîmi ca un cățel şchiop !
Şi eu am locuit departe de bunici, de ambele părți ! Îi vizitam când eram mică ! Am amintiri frumoase de atunci !
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei dragi !
Pupic !