luni, 7 august 2017

poiana sufletelor noastre...

... o minunată postare am aflat la prietena mea de spirit şi suflet, doamna Laura (Laura Schussmann ):
       ''Când simți că nu mai poți, trebuie să te oprești în poiana propriului suflet și să lași iarba liniștii să îți gâdile simțurile. Închide ochii în fața durerii și deschide-te cu fiecare por al tău spre lumina caldă a soarelul tău interior ce se strecoară discret, dar sigur printre crengile puternice dar atât de fragile cu frunzele lor verzi de verde ale copacului vieții.
         Te va cuprinde așa o stare de bine și te vei lăsa îmbrățișat de tot ce este mai frumos și bun din tine, alungând voit ce trebuie îndepărtat, balastul de care nu ai nevoie dar tot îl păstrezi aiurea cu teama, parcă, de a fi fericit…
         Când ai să simți o greutate pe suflet mai ușor și cu adevărat liber, poți să deschizi ochii. Luminița speranței îți va rămâne în priviri și îți va lumina drumul fără frică de întuneric, nici macar de tine frică nu îți va fi. Pentru că e simplu, în noi ne vom găsi mereu adevărata energie și curata lumină de care avem nevoie să vedem cu claritate drumul pe care viața ne poartă pașii sau, mai bine spus, să ne putem purta pașii cu încredere pe adevăratul drum al vieții noastre.'' 

                      (LAURA SCHUSSMANN, ''POIANA SUFLETELOR NOASTRE'')

2 comentarii:

  1. Cum a fost in poiana propriului suflet? Imi place tare mult ideea.
    Nu e nevoie sa raspunzi, doar sa experimentezi...
    Cred ca atunci cand experimentam astfel de stari, realitatea se vede altfel...
    Zile frumoase, drag prietena! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      eram mică şi am vizionat un film cu un basm - nu mai ştiu care... - dar mi-a rămas în minte o poiană minunată, plutea un abur şi era aşa de frumos acolo.. cred că aşa este şi în poiana sufletului meu...ca-n basme !!!
      mulţumesc frumos pentru urare !
      pupic şi îţi doresc, cu drag, multă sănătate şi spor în tot ceea ce faci !

      Ștergere