joi, 25 mai 2017

eroi ce-au fost...

..Ziua Eroilor !
... eroi ce-au fost:
  (http://www.calendarintercultural.ro/agenda.php?detalii=9285&eventdate=1494622800 )
... m-am gândit la o minunată poezie (https://ro.wikisource.org/wiki/Pui_de_lei ):
                 ''Eroi au fost, eroi sunt încă
                  Și-or fi în neamul românesc!
                  Căci rupți sunt ca din tare stâncă
                  Românii orișiunde cresc.
                            E vița noastră făurită
                            De doi bărbați cu brațe tari
                            Și cu voința oțelită,
                            Cu minți deștepte, inimi mari.
                  Și unu-i Decebal cel harnic
                  Iar celălalt Traian cel drept
                  Ei, pentru vatra lor amarnic
                  Au dat cu-atâția dușmani piept.
                            Și din așa părinți de seamă
                            În veci s-or naște luptători,
                            Ce pentru patria lor mamă
                            Vor fi mereu învingători,
                  Au fost eroi, și-or să mai fie,
                  Ce-or frânge dușmanii cei răi,
                  Din coasta Daciei și-a Romei
                  În veci s-or naște pui de lei.''

      (Ioan Neniţescu -https://ro.wikisource.org/wiki/Autor:Ioan_Neni%C8%9Bescu -, ''Pui de lei'')
... şi iată şi povestea unui ''puiu de viteaz'':
       ''Am să vă povestesc isprava unui băieţandru de 16 ani, dintr-un sat din judeţul Gorj. Întâmplarea asta s'a petrecut în toamna anului 1906, când armata germană, mult mai numeroasă ca a noastră, a pătruns la noi prin valea Jiului.
        Flăcăiaşul se întorcea acasă, când o ceată de Nemţi îi iese în cale. 
-Unde sunt Românii ? îl întrebă răstit ofiţerul.
        Băieţandrul văzuse bine pe-ai noştri într'o pădure din apropiere.
         Avu însă curaj şi răspunse:
-Nu ştiu.
-Nu vrei să spui ? Am să te împuşc !
        Şi Nemţii îl înşfăcară, îl legară de un pom şi întinseră puştile spre pieptul lui. Ofiţerul îl întrebă din nou:
-Unde sunt Românii ?
        Băieţandrul repetă acelaşi răspuns: 
-Nu ştiu !    
        Ofiţerul se încredinţă că el nu ştie nimic şi-i dădu drumul. Dar n'apucară Nemţii să facă nici zece paşi, că se văzură înconjuraţi de-ai noştri şi fură făcuţi prizonieri.
         Atunci băieţandrul se înfăţişă mândru în faţa ofiţerului neamţ, luat prizonier:
-N'am vrut să-ţi spun unde-s Românii, căci ştiam că ai să-i găseşti singur.
        Iar puiul de viteaz a fost luat la regiment, după dorinţa lui.''    
                 (povestire preluată din cartea de la şcoliţă a mămicuţei mele...)

2 comentarii:

  1. Unii au luptat, si au murit, pentru libertate, unitate, demnitate... La scurt timp dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial pare ca a inceput uitarea de libertate, demnitate, unitate... Si de atunci, cei mai multi, o tin intr-o continua uitare... ceea ce este trist.
    Vie fie aminitirea eroilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      ce să scriu decât că sunt cu totul de acord cu ceea ce mi-ai scris ! uitare şi goana după produse de consum !
      ''epigonii''...

      Ștergere