... aşa sunt aceste versuri postate în fb de prietena mea, dna Elena
''Sărută-mi creştetul pădurii care
e tresărirea timpului pe geană,
ce soarbe-adânc tot zbuciumul din mare
cu rădăcinile înfipte-n rană.
Sărută-i inima,te rog i-ascultă
iarba pe care mielul blând o paşte
din ochiul stins în noi de vreme multă
Şi fluturele care-n zori se naşte
guste mireasma caldă ce rămâne
sub pasu-ndrăgostitului târziu,
îngenuncheat pe adieri de grâne
sărută-mi pâinea-n miezul ei cel viu.
Sărută piatra pe care-a căzut
lacrima albă, fără de păcat,
sărută-mi dorul primului sărut
în amintirile ce le-ai lăsat.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu