fericiţi cei ce...

... în ultima perioadă, gândesc şi regândesc, analizez toate întâmplările încercând să înţeleg cât mai mult din partea nevăzută dar simţită ... căutând lecţia ce îmi este predată şi încercând din răsputeri să iau o notă bună ...
... astă-seară am citit o minunată postare a prietenei mele, doamna Mihaela Brumar (în Art of Spirit) şi m-am gândit că ar fi frumos să fie citită: 
 '' Ştergând din calea lor lumina, umbrele dau satisfacţie nimicului şi bucură viaţa netrăită.
    O muzică, în dezacord total cu tot ce freamătă, transformă sublimul în grotesc şi fură sufletului parfumul iubirii.
    Fără a avea vreun crez, gândul deschide porţi pe aleea timpului pierdut, unde nu pot vedea câte aud şi unde visul nu este o scufundare în viitor ci undeva într-un colţ mort dintre tine şi trecut.
    Speriate de perspectiva unei veşnice non-iubiri, lacrimile tremură în colţul ochilor dând privirii discrete sclipiri.
    Merg greu şi doar speranţa schimbării mai menţine sufletul în plutire.
    Sunt glasuri în mine care nu se aleg, gem a furtună cu ploaie de gheaţă.
    Speranţe ascunse umplu orizonturile cu flori albe, semnal că lumea doarme aşteptând zorii care să-i readucă lumina.
    Parcă se aud şi ecourile unor cântece adevărate ce ştiu să trezească în inimi iubire.
    Bătrâna casă părintească, aşteaptă cu toate ferestrele deschise, ziua de mâine şi timpul ce curge.
    Aceasta este o clipă nebună scăpată dintre umbre. O trimisesem să aducă linişte, prin uitare şi verdele crud al primăverii, ca semn al începutului ce iartă.
    Fericiţi cei ce pot înţelege durerea înainte ca ea să doară, fericiţi fie cei ce pot dărui iubire fără să li se ceară.
    Fericiţi fie cei ce pot pune flori în fereastră.''
 

  (Text Energie Benefică)
  (Tablou "Destin alb " - artist plastic Constantin Snel)