joi, 16 ianuarie 2014

seara sonetelor italiene...

... e o oră din seară, e târziu...afară e ceaţă deasă...rămasă cu gândul la lecturile din timpurile trecute, la cărţile privite cu drag în biblioteca personală încercând să-mi împrospătez memoria cu titlurile corecte ale unor cărţi - pentru leapşa despre cărţi - ...aşa am ajuns să frunzăresc iar două volume de sonete italiene, scrise în Evul Mediu şi Renaştere, traduse cândva demult şi adunate într-o colecţie la ''biblioteca pentru toţi'', editura 'Minerva'', de către C.D.Zeletin (C.D.ZELETIN-WIKIPEDIA)... 
...nu ştiu dacă sunt reprezentative alegerile mele... transcriu aici câteva: 
''Un dor venit din inimă-i iubirea,
  Dintr-o îmbelşugare în plăcere,
  Şi naşterea i-o dă întâi privirea,
  Iar inima-i dă hrană şi putere.
  Apare uneori îndrăgostirea
  Şi fără a vedea ce pieptul cere;
  Amorul însă, care-aprinde firea,
  Întotdeauna naşte prin vedere.
  Fiindcă ochii, inimii i-arată
  Şi lucrul bun şi lucrul rău, cum firii
  I-a stat în voie a-l croi anume.
  Iar inima primind, dintru o dată
  Dor iscă pentru darur'le privirii:
  Iubirea asta e regină-n lume.''
       (''Un dor venit din inimă-i iubirea''-Iacopo da Lentini)
''Aş vrea să lepăd lumea, să mă dărui
  Lui Dumnezeu, să uit ce-i vanitatea,
  Căci văd urcând din mintea fiecărui,
  Sminteala, josnicia, falsitatea.
  Se stinge-nţelepciunea şi-adevăru-i
  Că piere harul, piere bunătatea,
  De-aceea n-aş vrea soţ şi-averi, ci stărui
  S-aleg, prin voia mea, singurătatea...
  Văzând cum omul rău-şi ia podoabă,
  Fac cale-ntoarsă, dispreţuitoare,
  Şi viu lui Dumnezeu căzându-i roabă.
  Şi sunt din ce în ce mai gânditoare,
  Căci tata dintru Crist mâ-ntoarce-n grabă:
  Mă-ntreb cui vrea să-i fiu soaţă, oare...''
       (''Aş vrea să lepăd lumea, să mă dărui''-Desăvârşita domniţă florentină)
''Când omul e urcat de-a sorţii roată
  Să nu se bucure de înălţare,
  Fiinde-atunci când viaţa-i raze toată
  Întoarce spiţele spre-ntunecare.
  Atât de mândre pajişti nu-s să poată
  Cu flori să-ndemne vara spre cruţare.
  Natura-n veci o pildă-o să ne scoată:
  Cu cât te urci, cu-atâta cazi mai tare.
  Nu-i bine de acela ce ascultă
  În veselii speranţa, măreţia:
  E-un chin când bucuria stă să moară;
  Ci umilinţă-i trebuie mai multă:
  Vrea fericire—lepede măndria,
  Căci orice deal şi urcă şi coboară.''
(''Când omul e urcat de-a sorţii roată''-Bonagiunta da Lucca)
''Aduceţi flori, aduceţi trandafiri
  Şi daţi-mi crini cu mâinile-amândouă!
  Voi toţi, ce-mi ştiţi a lacrimi grea rouă,
  Veniţi, luaţi din rodul mulţumirii!
  Se potrivesc şi zilei cât şi firii...
  Vreau albe flori, flori roşii vreau să plouă!
  Răsfrângă locul veselia-mi nouă,
  Împrăştiaţi miresmele iubirii!
  Azi mi-a dat pace şi mi-a dat iertare
  Vrăjmaşa dulce! Mi-a dat slobozire,
  Ea, ce se laudă cu mila! Fie!
  Învăpăierea mea să nu vă mire,
  Dar e-o minune mult, cu mult mai mare
  Că pieptu-mi nu s-a spart de bucurie!
(''Aduceţi flori, aduceţi trandafirii''-Matteo Maria Boiardo)
''Izvorul rece unda-nfiorează
  Şi ierburi moi jur-mprejur se-ndoaie.
  Platani şi frasini, sălcii – verde ploaie --
  Lui Phoebus îi alungă crunta rază.
  Zefiru-abia, abia de ţine trează
  Cea mai uşoară frunză din zăvoaie,
  Când creştetul tăriei cu văpaie
  Solară scaldă câmpul în amiază.
  O, staţi! Nu-i rău, voi, nimfe călătoare,
  Dacă-n smaraldul umed vă veţi pierde:
  De drum sunteţi trudite, şi de soare!
  Vă veţi reface-n somn de oboseală
  Văpăile stingând în umbra verde
  Şi-n apă, marea sete şi sfârşeală.
(''Izvorul rece unda-nfiorează''-Luigi Tansillo)
''Prietenoasă, dulce locuinţă,
  De câte ori îţi părăsesc altarul,
  Revin, căci tu mă chemi din larg ca farul,
  Tu, al durerii prieten de credinţă!
  Aici mi-s ochii uzi de suferinţă,
  Aici mă vaiet şi îmi strig amarul,
  Aici îşi află zbuciumul cuibarul
  Descris pe mii de foi cu sârguinţă...
  Aici revărs suspine arzătoare,
  Aici drept hrană inima cunoaşte
  Doar chin şi lacrimi şi frământare.
  Refugiu unde pacea doru-mi ştie
  Şi unde suferinţa mea renaşte:
  N-o să te părăsesc o veşnicie!''
(''Prietenoasă, dulce locuinţă ''-Domenico Venier)
''O carte uriaşă e natura
  În care marea Minte şi-a scris gândul,
  Un templu unde vii statui, de-a rândul,
  Îi reprezintă felurit figura,
  Ca arta să-i vedem şi-nvăţătura
  De-a cârmui, lăuntrul creştinându-l
  Ca legea s-o înfăptuim aflându-l
  Pe Dumnezeu ce-şi are-n tot făptura...
  Dar noi, lipiţi de cărţi şi temple moarte
  Vieţii copiind greşit tiparul,
  Uităm modelul mare şi-nţeleptul...
  Torturi, dureri, desputelor deşarte,
  Să ne-arătaţi greşelilor hotarul!
  O, haidem către Dumnezeu de-a dreptul!''
(''O carte uriaşă e natura''-Tommaso Campanella)

10 comentarii:

  1. chiar nu citisem niciodata aceste poezii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      mă bucură enorm că munca mea ajută! chiar caut în biblioteca mea scrieri mai de demult şi mai puţin cunoscute!
      iţi doresc un weekend cât mai plăcut!

      Ștergere
  2. Mulțumesc pentru lectura oferită!
    Mi-au plăcut toate!
    Un weekend cât mai plăcut îți doresc!
    Cu tot dragul te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită! sonetele sunt multe, am ales doar câteva în încercarea de a le aduce la lumină-cine mai ştie de multe din scrierile vechi-ar fi păcat de multe din comorile spirituale ale tuturor timpurilor!!! weekend plăcut!

      Ștergere
  3. Acum le-am citit prima data si sunt frumoase toate dar parca mi-a placut mai indeosebi "Desavarsita domnita florentina" si ultima lafel.
    O seara faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită! sonetele sunt multe, nu pot să zic că le-am selectat pe cele mai frumoase...multe, foarte multe erau dedicate unei iubiri anume...doar sunt sonete!!! sper să cauţi şi să găseşti şi alte sonete italiene din acel timp-merită!!!...lectură plăcută!

      Ștergere
  4. Din ce-ai ales tu, sonetul preferat e cel cu trandafirii :) Nu numai ca vorbeste despre f;lori, dar e plin de voie buna :) Matteo Maria ... ma intreb, daca era barbat, e un nume cel putin ciudat ....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită! sonetele sunt atât de vechi... am selectat câteva, le-am evitat pe cele dedicate unei iubiri anume-erau foarte multe ... poate că am deschis apetitul pentru aceste poezii frumoase, puţin cunoscute...nu am scris date despre fiecare poet in parte, ar fi ocupat mult spaţiu-în dauna versurilor...Matteo Maria Boiardo, (1440-1494),dintr-o familie nobiliară, ajungând guvernator al Modenei şi spre finalul vieţii guvernator de Reggio, a avut predilecţie pentru epopeea cavalerească a Evului Mediu: iubire+aventură+fantastic...

      Ștergere
  5. De fiecare data cind citesc poezii scrise de autori straini nu pot sa nu ma gindesc la traducator! El a avut o munca titanica. Ce frumos scrie Campanella sau Kayyam, dar oare ar mai fi sunat la fel de frumos daca le traduceam eu? In nici un caz! :)) Cred ca iesea proza! Sa traduci tot in versuri, sa gasesti si rima folosind cuvinte romanesti si masura mi se pare impresionant

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      ai perfectă dreptate-doar un adevărat talent literar poate să se încumete să realizeze traduceri! iar din italiana veche, să înţelegi spiritul lumii aceleia îndepărtate, cred că îţi trebuie şi o mare iubire pentru acele timpuri!!!

      Ștergere