de-ale lumii ...

... plouă ... bate vântul ... 
... ce stare ciudată!
... alunec prin lecturile refrunzărite către ...  inegalabilul şi mult drag mie, EMINESCU !
  "Marea singură lin se plânge-n durere,
    Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i
    Vai de o mie de evi se zbate şi-şi spune 
                                         singurătatea.
    Pânzele albe-atârn fluturând pe mare, 
    Tremur unde-adânci de corăbii negre,
    Între val şi cer scuturând din aripi
                                    Pasărea zboară.  
    Veşnic apa-i stă şi deasupra stele
    Veac de veac stând sus luminează blânde,
    Numai vieţi ce trec, nimicirii date,
                                Zboară în stoluri.
    Căci eterne sunt ale lumii toate:
    De se nasc, mor tot pieritoare forme,
    Dar cu toatele au înlăuntru viaţa
                                 Păsării Phoenix."
                 ("Căci eterne sunt ale lumii toate", 1872-1873)