...Babel ?!...

… când am mai crescut şi am înţeles că în lume există, în afara limbii române pe care nu o vorbeam, multe alte limbi, am fost atrasă de cunoaşterea acestor limbi străine … ... am reuşit să învăţ câte ceva despre câteva limbi - în stilul meu autodidact - : româna (toată viaţa am învăţat şi am acumulat informaţii), germana (în clasele V-VIII şi IX-XIII-am fost ultima/ penultima serie de 5 ani la un liceu industrial!), sârba (cuvinte scrise şi rescrise din sârbă în română şi invers-alfabetic-pentru a-mi creea un minim de cuvinte necesare înţelegerii celor spuse de televiziunea sârbă înainte de 1989 şi înţelegerii minunatelor cântece sârbeşti!), franceza (în clasele IX-XIII - ca a doua limbă străină - şi în facultate, timp de 3 ani!), engleza (singură, cu un manual, ca să pot înţelege limba auzită - nu o vorbesc pentru că nu am pronunţia adecvată - pentru a înţelege filme, muzică, limbajul calculatorului, etc ), italiana (singură, cu gramatică şi dicţionarul în mână - pentru a reuşi să comunic cu membrii familiei din Italia, în orice eventualitate ...) … la unele am descifrat mai multe pornind de la gramatică până la a le vorbi acceptabil, la altele atât cât să am mulţumirea că le cunosc doar pentru mine...

… fermecătoare este lumea conexiunilor care te ajută să poţi trece de la o limbă la alta...

… ce fenomen interesant!!!

… am avut experienţe ciudate, ori de câte ori au venit în vacanţă, la noi, ramura familiei noastre ce trăieşte departe de noi, în Franţa! La un moment dat, după zile de vorbit şi tradus - atât mie cât şi celorlalţi membri ai familiei, care nu ştiau româna/ franceza -, ajungeam în situaţia stranie că nu mai ştiam care este limba mea maternă, cărei limbi aparţineau cuvintele rostite … şi multe alte experienţe – de care îmi aduc aminte, straniu, când se întâmpă ceva şi este reactivată acea zonă din memorie!!!

… simpatic mecanism!!! dar de ce atâtea limbi?! de ce unele au multe lucruri comune?!

... şi astfel, căutând în cărţi, ani după ani, am întâlnit într-una din zile, scrierile lui George Steiner (http://ro.shvoong.com/humanities/1649320-dupa-babel-aspecte-ale-limbii/ )… ce a pornit în viaţă cu o bogăţie incomensurabilă: 4 limbi materne! … gândea, vorbea şi visa în limba vorbită mai mult timp în acea zi!...

... scrierile sale sunt atât de complexe, pline de atâtea analize, concluziile sale sunt atât de interesante!  voi transcrie câteva rânduri, aşa ca o exemplificare a acestei superbe cărţi:

''... De ce trebuie fiinţele omeneşti să vorbească mii de limbi diferite şi reciproc incomprehensibile?Trăim într-un cadru pluralistic încă de la începutul istoriei şi luăm amestecul rezultat drept bun...

…. De ce homo sapiens, a cărui cale de asimilare s-a dezvoltat şi funcţionează exact în aceleaşi moduri complicate în toată lumea, a cărui structură biochimică şi potenţial genetic sunt în esenţă comune, ale cărui nervuri ale cortexului cerebral sunt întru totul asemănătoare la toţi oamenii şi la fiecare nivel al evoluţiei sociale, de ce, atunci, această specie de mamifer unită, deşi mică, luată individual, nu foloseşte o singură limbă comună? Ea aspiră, pentru procesele sale vitale, un anumit element chimic şi moare dacă este privată de el. Se poate descurca cu acelaşi număr de dinţi şi de vertebre...

… În lume se vorbesc în mod curent între patru şi cinci mii de limbi. Această cifră este, aproape sigur, o presupunere modestă... În plus, cele circa patru, cinci mii de limbi aflate în circulaţie sunt ele însele rămăşiţele unui număr mult mai mare de limbi vorbite in trecut. Anual dispar unele limbi aşa-numite rare, limbi vorbite de comunităţi etnice izolate sau muribunde...

...Cum se poate explica oare această situaţie ciudată? Cum putem da o explicaţie logică faptului că fiinţele umane de aceeaşi provenienţă etnică, trâind pe acelaşi teritoriu, în condiţii climatice şi ecologice egale, adesea organizate în acelaşi tipuri de structură comunală, împărtăşind credinţe şi sisteme de rudenie, vorbesc limbi complet diferite? Ce sens poate fi atribuit unei situaţii în care sate, aflate la câţiva kilometri depărtate sau vai despărţite de dealuri joase, folosesc limbi neinteligibile între ele şi fără legătură din punct de vedere morfologic?...

... Departe de a fi rentabile şi demonstrabil avantajoase, numărul şi varietatea foarte mare de idiomuri umane, împreună cu realitatea unei incomprehensibilităţi reciproce, constituie un obstacol serios în calea progresului material şi social al speciei...

... Limbajul nostru se interpune între percepere şi adevăr ca un geam prăfuit sau o oglindă deformată. Limba paradisului era ca o oglindă perfectă: limba unei înţelegeri totale străbătea prin ea. Astfel Babelul a reprezentat o a doua cădere a omului, în unele privinţe la fel de tristă ca şi prima. Adam fusese izgonit din grădină, oamenii erau acum alungaţi din singura familie a omului. Şi ei erau lipsiţi de convingerea de a putea fi capabili de a pătrunde şi comunica realitatea...

... Dacă omul ar putea sa dărâme zidurile de temniţă ale limbajului împrăştiat şi poluat (sfărâmăturile turnului dărâmat), el ar putea avea dinnou acces la sanctuarul interior al realităţii. El ar cunoaşte adevărul vorbind. În plus, înstrăinarea lui faţă de alte popoare şi ostracizarea sa într-o vorbire nedesluşită şi în ambiguitate ar lua sfârşit...

… Turnul este aşa cum proclama ''Geneza'', un asalt asupra Cerului (''Sturm'') dar el este, de asemenea, o uriaşă scară a lui Iacob (''Turm”) pe care omul se poate înălţa spre creatorul său...

… În 1967, în micul său tratat despre îmbunătăţirea şi îndreptarea limbii germane, Leibnitz a emis o ipoteză foarte importantă conform căreia limba nu este vehicolul gândirii ci mediul său determinant. Gândirea este limba interiorizată, iar noi gândim şi simţim după cum limba noastră distinctă ne îndeamnă şi ne permite să o facem.Dar limbile se deosebesc la fel de profund ca şi naţiunile. Şi ele sunt … oglinzi perpetuu vii ale universului, fiecare dintre ele reflectând sau structurându-şi experienţa în concordanţă cu propriile lor viziuni şi deprinderi cognitive. Dar Leibnitz a fost profund interesat de posibilităţile unui sistem semantic universal, inteligibil pentru toţi oamenii. Un asemenea sistem ar fi similar cu simbolismul matematic, atât de eficace tocmai pentru ca, convenţiile operaţiilor matematice par să fie ancorate în însăşi arhitectura gândirii umane şi se înfăţişează independente de orice variaţie locală... ''

                ( George Steiner, ''Dupa Babel'')