jurnalul (6)

Pentru astăzi (data/ora)... 21.07.2013, ora 23.11

Afară... s-a aşternut răcoarea nopţii ... te şi miri cum după o zi atât de toridă, noaptea vine atât de răcoroasă şi trebuie să te îmbraci mai bine iar, la culcare, să te înveleşti cu ceva mai gros ...  

Mă gândesc … că fiecare zi îmi aduce evenimente atât de diferite dar legate între ele ca un şir de mărgele ... pe zi ce trece, descopăr, practic, cum gestul normal, firesc, de bunătate, de responsabilitate asumată faţă de familie, îmi aduce o mângâiere sufletească ... 

Locurile de unde învăţăm … sau ar trebui să învăţăm - uneori nu băgam de seamă gesturile mici, banale, ca de exemplu ... a da, la timp, corect, din inimă, un simplu "bună ziua" unei persoane (inferioare în spaţiul unde activează ...) ce te poate recompensa apoi, când nu te aştepţi, cu un ajutor în momentele mai grele, de impas ...
Sunt recunoscătoare pentru ... tot bunul simţ pe care mi l-au transmis părinţii mei ... 

Din bucătărie ...  se simte acum, ca şi în restul casei, liniştea aşternută ... aşa cum este când toţi membrii familiei sunt bine şi corect hrăniţi ... 

Sunt îmbrăcată ... în pantaloni de pijama de culoare galbenă (cu trandafiri mărunţei...), şi un maieuţ dantelat ...

Citesc ... şi recitesc ceea ce scriu ... să nu transcriu greşit ceea ce mă frământă la ora aceasta...

Aştept (sper) ...  rezultate concrete pentru familia mea - nu în sens egoist, ci să văd că ajut clar, real, pragmatic familia ...

La meşterit ... am încercări slăbuţe şi puţin hilare de început de jurnal de viaţă, scriind într-o agendă tot ceea ce simt - cu speranţa că nu o să uit rolul/lecţia acestei perioade din viaţa mea ...

Ascult ... muzica nopţii ce s-a aşternut peste arealul nostru ... ticăie, plăcut, ceasul din perete (bine că nu este pendulă - ar face un zgomot deranjant!) ... sunt momente care mie îmi plac şi îmi aduc aminte de copilărie, când eram la ţară, la părinţii mămicuţei, şi auzeam noaptea ticăitul ceasului aflat într-o cutiuţă, pe perete ... au tăcut şi caţeii (cât o dura ?!)  ...

În casă ... totul te îmbie la somn ... dar pe mine nu mă "lasă" simţul datoriei ''a ţine jurnalul'', acum chiar simţind plăcerea acestei activităţi de femeie simplă ... oare o să devin, odată şi odată, şi gospodină (cum îmi imaginam văzând în filmele vechi, retro, cu un număr mare de chei, la brâu...) ?!

Unul dintre lucrurile mele preferate ... care o mai fi acum ... când viaţa mea se schimbă pe zi ce trece ?! înainte cu câteva zile aş fi ştiut clar ce îmi place ... oare mă maturizez sau de-abia acum devin "paysen"-a cu adevărat, uitând de cochetăriile vieţii de oras?! sau tulburările din ultimul timp vor trece candva şi voi reveni la pasiunile mele, dinainte?! asist la propriul meu spectacol de viaţă ... sunt curioasă în ce direcţie mă va duce această cărăruie (=drum)...

Planuri pentru sfârşitul săptămânii ... s-a terminat weekend-ul ... sper într-o săptămână viitoare, cât mai calmă - normală !!! cât mi-ar fi de dragă!!!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc: fiind noaptea târziu, firesc gândul mă duce la ... lampioane...

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

... dancing în Gujo ...

...azi am vizionat la televiziunea mea favorită, NHK WORLD, o prezentare a unuia din festivalurile tradiţionale japoneze ...este prima oară când îl voi urmări, prin tv NHK WORLD ...
... până atunci, am aflat:
...în Gujo (prefectura Gifu) se va desfăşura în luna august (13-16 august) un renumit festival de dans tradiţional ... dansuri ce au loc ziua dar se continuă şi toată noaptea, timp de patru zile... şi poate participa oricine...
...în Kyoto începe într-un sanctuar şi se continuă în altul, în fiecare noapte, timp de 30 nopţi...
... se spun poveşti muzicale -"ohayashi" - de către un solist, un shamisen, o Taiko şi un shakuhachi, dansul fiind în jurul scenei...

jurnalul (5) ...

Pentru astazi (data/ora)... 14.07.2013, ora 11.10

Afară... este un început frumos de zi de duminică - nici prea cald, nici prea răcoare...

Mă gândesc … că este încă o frumoasă zi dată de Bunul Dumnezeu familiei mele ... cuvintele sunt goale, parcă, fără a putea descrie încărcătura/mulţumirea pe care o am în suflet ... suferinţa ne-a ajutat şi am putut comunica şi cu surioara mea aflată departe fizic de noi ... 

Locurile de unde învăţăm … sunt peste tot ... lecţii de comportament în locuri pline de suferinţă ... sau mai ales acolo unde nu te aştepţi să le întâlneşti ... de exemplu, ce am învăţat de la Puiu! sâmbătă când a ieşit ticuţu ca să se plimbe puţin pe terasă, Leu l-a salutat, serios, dând din coadă ... dar Puiu, cum îl ştim cu probleme de vedere la ceva distanţă, nu ştia cine e pe terasă, simţea că trebuie să fie cineva cunoscut - Leu îl saluta cu coada şi se bucura - dar el nu-l vedea bine... s-a mai apropiat ticuţu de marginea terasei ... faţa lui Puiu este atât de expresivă: de la o nedumerire mare a trecut la momentul când a descoperit că este ... ticuţu !!! ca un arc, a sărit cu cele 2 lăbuţe din faţă, pe gardul de plasă (ce desparte spaţiul dintre zona din faţă şi cea laterală a curţii), a dat capu pe spate puţin şi a început să bolborosească, să se vaite, nici el nu mai ştia câte avea să-i spună lui ticuţu, de când nu l-a mai văzut!!! într-un târziu, s-a liniştit şi a stat tot în picioare (poziţia lui preferată, că doar este un ... ''băieţel'', prinţişorul lui ticuţu !!!)  privind cu drag la ticuţu! ... ticuţu, vorbind cu el ca să-l liniştească, a început să se plimbe pe terasă, susţinut de mine, în direcţia porţii de ieşire din curte, fără să ne dăm seama ce înţelege Puiu din această plimbare a noastră ... speriat că ticuţu vrea sa plece iar, Puiu a început să ne latre disperat ... ne-am dat seama, la timp, şi ne-am întors spre casă şi ... Puiu s-a liniştit! mai sta jos, mai se ridica iar pe gărdut ca să vadă mai bine pe terasă, mai se văita că nu-i dăm drumul înăuntrul terasei ca să îl pupe (el nu linge ca un căţel - el te pupă ca un băieţel mic, pe obraz, apoi se linge - ca să guste pupicul !!!) pe ticuţu ... dar ne-a fost teamă că energia lor năvalnică il poate doborâ pe ticuţu - şi nu i-am dat drumul lui Puiu sau Leu pe terasă ... o manifestare a iubirii de căţel, căţel numit Puiu ...  

Sunt recunoscătoare pentru ... tot ajutorul dat de Bunul Dumnezeu, mai ales în această săptămână - când noi am putut să percepem forţa acestui ajutor! ... recunoscători că Bunul Dumnezeu ne-a adus pe drumul nostru câteva suflete de îngeri - cei doi doctori şi asistenta şefă - oameni necunoscuţi nouă, ce n-au avut linişte până nu l-au pus pe "linia de plutire" pe ticuţu ...

Din bucătărie ... aromele încep să se simtă ca mai inainte ... sunt "sefă de cuptoraş: supraveghez carnea pregătită de mămicuţa pentru prânzul lui ticuţu, pe aragaz supraveghez compotul de mere ce fierbe ... aroma de carne ce se transformă în ceva atât de apetisant ... esenţa merelor care se simte peste tot ... vai de mine, ce mai supraveghetor şef sunt eu !!!   

La îmbrăcăminte ... am zis să schimb obişnuitul pantalon scurt şi nelipsitul tricou! am o rochiţă de vară, scurtă - până la genunchi, şi cu breteluţe, de culoare bleu şi cu dungi orizontale, subţiri, albe...

Aştept (sper) ... o normalizare a vieţii noastre de familie - atât de zdruncinată în ultimele săptămâni de suferinţă ...

Nu mai meşteresc nimic ... fiind duminică, deci nimic deosebit ... trai pe mine!!! 

Ascult ... vocea lui ticuţu - vorbim dintr-o cameră la alta ... eu fiind la bucătărie într-un "rol epocal", de zile mari, iar el - spre odihnă şi refacere - în pat, sprijinit în "n" perne ...

În casă ... toate par pe făgaşul normal ... iar pe mămicuţa - burduşită de biscuiţii pentru căţei, ''băieţeii'' noştri - am postat-o în grădina mare, sub caisul cel mare, într-un sezlong şi cu o cutiuţă mică de bere ... cred că visează că este undeva în RAI ... merită un pic de relaxare! a ajuns sărăcuţa o "mânuţă" de om ... 

Unul dintre lucrurile mele preferate ... cartea ... primită de la o prietenă dragă mie - alt îngeraş scos în calea mea de Bunul Dumnezeu - ,"Arta simplităţii", aşteaptă liniştită, lângă mine, momentul în care voi începe să o răsfoiesc pagină cu pagină pe îndelete ... am plimbat-o după mine, pe drumurile spitalului dar nu am avut vreo clipă tihnită pentru a reuşi să mă delectez cu minunile ce le cuprinde ... 

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... aştept să ies din starea ca de transă în care mă aflu de când s-a îmbolnăvit ticuţu ... clipă după clipă, sunt încordată aşteptând să aud şi să-l servesc pe ticuţu cu ce-i trebuie ... apoi, nu uit că sunt acasă şi mămicuţa trebuie ajutată fizic la muncile micii noastre gospodării - dar care acum e aşa de imensă ... - şi mămicuţa ştie rostul la orice bucăţică de spaţiu ... de exemplu, ieri am avut după amiază de plivit iarba "rea", crescută de atâta ploaie, într-un spaţiu destul de mare dintre casă şi fântână ... inutil să spun că aseară de-abia am putut adormi de durerea oaselor, nu?!  

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:  ce bine ar fi ... să stau în mijlocul florilor, cu cartea mea, fără nici o grijă ... vise, nu-i aşa ?! ...

Cam acestea ... Ne întâlnim, sper, în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

...mica joacă cu un pepene...

... straniu ... după ce am momente de supărare/ deznădeje, apar şi momente, brusc, care nu au legătură cu nimic, dar care mă schimbă total ...
... asta-seară, stam la masă pe terasa casei cu mami şi cu tăticu (întors de la o plimbare în ritm încet, în sfârşit, prin grădina mare cu mami) şi ...Puiu, care ca o pisică, mânca tot ce îi dam, sub masă...
...când am auzit o maşină trecând şi cineva strigând: "PEPENI"... m-am uitat la mami, scurt, şi am zis:"luăm?"..."sigur"-a venit răspunsul scurt de la mami... am alergat spre poarta străbătând cei 20 de metri ai terasei, împreună cu Puiu ... vesel, lătrând, neştiind ce vreau să cumpăr dar fericit că alergam...am ieşit pe poartă, am dat din mâini după maşina cu pepeni, am strigat şi maşina s-a oprit tocmai în dreptul porţii ... "ciorilor" (unde a fost "claca" de acum câteva ore)!!! şi care au asistat cum noi urma să cumpărăm - fapt care i-a provocat şi pe ei, la ambiţie, să cumpere, după noi, pepene!!!
... a rămas mami să asiste la cântărirea pepenilor, aleşi de băieţi,  şi eu am fugit după bani...Puiu a rămas vigilent păzind poarta pe dinăuntru...am revenit cu banii, am plătit pepenii - 2 mari !!!...eu am luat unul în braţe, iar mami a început să-l rostogolească pe celălalt, pentru că nu poate cu mâna (pe care a avut-o ruptă)...am intrat pe poartă, i-am pus lui Puiu, lângă poartă un pepene...fericit, Puiu se bucură ca un băieţel mic, îi place când aducem ceva în curte!!! dacă ar fi avut coadă, ar fi dat din ea de fericire...dar aşa puteai să citeşti pe faţa lui bucuria întâlnirii cu pepenele - el a fost astă-vară în "război" cu dovlecii din grădina mare, pe care i-a cărat peste tot încercând să se joace cu ei!!! m-am întors după celălalt pepene de la mami, ca s-o ajut, am intrat în curte şi cu al doilea...Puiu era în culmea bucuriei-2 pepeni!... mami a început să-l rostogolească pe primul, cu Puiu după ea...când mami nu-l mai rostogolea, trecea Puiu care se repezea cu forţa, îl rostogolea şi lătra vesel ... şi ţopăia... aşa am continuat fotbalul nostru cu pepene, ţipând şi râzând ca nişte nebuni - uitând ca până atunci fusesem trişti din cauza stării lui ticuţu! -, Puiu mai înfingea şi colţii - aşa ca să ''omoare''  pepenele - şi am parcurs tot culoarul terasei până la masă ...ce păcat că aceste momente nu le-am putut păstra pe o bandă filmată...
... am intrat în casa cu pepenii şi Puiu a rămas cu ... covrigul pe care l-a descoperit uitat sub masă, uitând de pepene...dar în casă l-am găsit vesel şi pe ticuţu (intrat între timp în camera lui) care l-a auzit pe Puiu şi ne-a auzit şi pe mine şi pe mami, râzând vesele de joaca cu pepenele...
... poţi să spui, cu adevărat: "nebănuite sunt căile Domnului !" cine ar fi zis, cu câteva minute mai înainte ca seara noastră se va întoarce la 180 grade, aducându-ne atâta veselie ...joaca unui căţel cu un pepene!!!

jurnalul (4)

Pentru astăzi (data/ora)... 07.07.2013, ora 16.25

Afară... e cald - o zăpuşeală după atâta ploaie - dar tot se simte că va veni iar ploaia ...

Mă gândesc … că azi este ziua în care simt, mai puternic decât în ultimele zile ... cât de puţine lucruri pot realiza ... parcă sunt blocată ... mă învârt în cerc ...

Locurile de unde invatam … valorile creştinismului ... lumea din vecinătatea noastră doar mimează că a învăţat sau auzit de anumite noţiuni ... a venit, chemată, "salvarea" la ticuţu ... rezultatul: două "binevoitoare" s-au şi repezit şi au intrat în curte: una până în casa noastră, alta stopată, la timp, prin curte ... ce să vadă: dacă moare?! ... celelalte s-au adunat ca ciorile la poarta de peste drum, mai ales că este duminică, şi "bârfesc" ţipând în gura mare, mustind de invidie şi răutăţi ... nu ne suportă că am venit din altă parte şi am cumpărat casa pe care o voiau ei, de fapt ... nu ne suportă că nu am fost "slugari" cum au vrut ei ... nu ne suportă şi pentru că nu "moare capra vecinului!"... ceilalţi, că nu ne mai pot fura (deşi periodic, mai încearcă, otrăvindu-ne câinii) ... aud din ce în ce mai des cum sună cuvântul "proveniţi"= "vinitici" ... ce este legat de credinţa ortodoxă în tot ce fac ei? ... că au "grijă" de biserică, că ştiu ce trebuie la o înmormântare, că adună prosoape şi colaci la pomeni ... şi în rest ?! ... Doamne, mare pedeapsă am primit cumpărând o casă între aceşti oameni!!! 

Sunt recunoscătoare pentru ... tot ce m-a ajutat să învăţ - Bunului Dumnezeu ...  

Din bucătărie ... azi, ca în toate aceste ultime zile, nu mai se aude forfota preparării ... debusolate de evenimentele în derulare, mâncăm aiurea ...  

Sunt îmbrăcată ... ca niciodată - aş putea să fiu în orice - nu mai mă interesează ...

Citesc ... pliante de medicamente pe Internet ... 

Aştept (sper) ... o clipa în care să nu mai aud de supărări ... să nu mai le aud pe "ciori"(cred că sunt vreo 5-6, plus barbaţii) - deşi ştiu că este cineva bolnav la noi şi ar trebui să nu facă atâta zgomot (dar oare ştiu de aşa ceva?!) ... să nu mai mă întâmpine ura şi invidia ...

Ce să mai meşteresc ... nimic - nu ştiu la ce mai îmi trebuie ceva ...

Ascult ... vocile "ciorilor" adunate la poarta de peste drum de noi ... 

În casă ... toate sunt ordonate, e proaspăt zugrăvit ... dar ce folos?! ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este atmosfera plăcută din familie ... a dispărut de aproape o săptămână ... mămicuţa mea, plânge, umblă prin curte căutându-şi de lucru - ca să uite - ... ticuţu meu , of, of, of,  ticuţu doarme ... cum va fi când se va trezi?! ... şi fricos, şi încăpăţânat ...

Planuri pentru sfârşitul săptămânii ... multă sănătate pentru ticuţu meu!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)

... de ce ... căutări interioare?...

... nu este prima oara când primesc semnale de la cei din jur = răspunsuri la frământările mele din o anume perioadă...
... când sunt foarte supărată, fie întâlnesc o persoană care îmi vorbeşte despre ceva din viaţa ei - din care înţeleg că este şi mai trist decât la mine; fie îmi ridică moralul zâmbindu-mi şi aducându-mi o "rază de soare"...
... acum pentru că am un zbucium interior de ceva timp... nu mi-e uşor să vorbesc ...
... fiecare om trece prin diverse experienţe, în viaţa... uneori simţi că este ceva parcă predestinat!
... toată viaţa am iubit enorm cărţile şi am cumpărat când mi-a permis "buzunarul" meu, mititel ...aşa am descoperit, la maturitatea gândirii, că am cumpărat cărţi pe care le-am răsfoit dar nu le-am înţeles atunci când le-am cumpărat dar ...le-am adunat în bibliotecă...
... părinţii mei au format o familie care a avut un destin departe de rădăcini... e foarte greu aşa...dar am gândit că noi, noua familie formată, vom fi uniţi...
... sora mea, mai mică, a ajuns foarte departe de noi... fiind mai mică, totdeauna a fost răsfăţata familiei, cocoloşită de toţi, neînvăţată cu greul vieţii...nu am avut o relaţie prea grozavă noi două dar eu am zis tot timpul că eu sunt mai mare şi trebuie să las de la mine...ştiam sau credeam că o cunosc bine...dar a fost un moment în care ne-a atras "mirajul străinătăţii" - de reuşit să plece a fost doar ea, sora mea mai mică ... provocând  o mare suferinţă mamei mele - legată prin miii de linii nevăzute de sora mea...treptat a trebuit să devin şi "sora mai mica" pentru sănătatea sufletească a mămicuţei mele...
...a trecut timpul şi zi după zi, comportamentul surioarei mele a devenit ciudat, de neînţeles - mai ales pentru mine, care credeam că le ştiu pe toate!!!
...şi aşa am început practic să caut ... date/informaţii care să îmi mulţumească neînţelesurile inimii mele... şi am descoperit că am şi cărţi care să imi spună ceva, doar să le iau din bibliotecă şi să le citesc cu adevărat, mai ales că acum aveau alt înţeles pentru mine...erau cărţile cumpărate demult şi  necitite...despre abc-ul astrologiei şi numerologiei...am citit pe nerăsuflate, apoi mi-au ieşit în cale altele care îmi erau necesare pentru pasul următor...apoi am descoperit un limbaj al unei doamne care m-a atras total: URANIA...la început  emisiunea vorbea pentru mine lucruri stranii dar spre finalul fiecărei emisiuni, apăreau răspunsuri interesante...
... cum sunt autodidactă (urmând exemplul marelui Eliade), am început să învăţ pe principiul: dacă există informaţii ajutătoare, să le învăţ şi unde nu ştiu, în timpul emisiunii cu URANIA, să îmi notez tot ce nu înţeleg...şi treptat, am ajuns să înţeleg tot limbajul...bun! dar eu voiam să ştiu practic, ce se întâmplă în familia mea, ca un adevărat scorpion ce sunt, să aflu singură rotiţele ascunse ale mecanismelor...
... şi aşa am început să învăţ cum să mă analizez singură...şi să compar fiecare informaţie, pe propria mea piele, pentru a înţelege rostul evenimentului descoperit!
...am avansat ! şi aşa am trecut să mai culeg date şi de la alte persoane - dar numai în care am simţit, ghidată de vocea interioară, că îi înţeleg bine limbajul şi că mă va ajuta în evoluţie!
... vocea mea interioară nu mi-a dat curajul de a merge la cursuri pentru a evolua mai uşor, nu aveam încredere că nu voi fi manipulată energetic!
... să nu credeţi că aceasta a durat zeci de ani - nu, pentru că eu trebuia să am răspunsuri cât mai rapide despre ce se întâmpla în familia mea...
...trebuie să recunosc că a mai fost un eveniment important în viaţa mea: întâlnirea cu o doamna care mi-a deblocat/mi-a deschis "canalele energetice" ... eu fiind un purtător de energie între ea şi mami care era bolnavă - dar nu o tolera pe doamna respectivă! şi mami s-a făcut bine atunci, acceptând energia dată de mine (dar primită de mine de la doamna respectivă)! şi aşa am mai descoperit un mic "dar"! şi aşa, treptat, am mai evoluat într-o direcţie: sănătatea! am avut încredere în puterea plantelor şi, treptat, am învăţat cum să-mi ajut energetic şi prin plante...doar familia   pentru că, faţă de alţii, nu am avut curajul ... şi aşa am devenit "moaşa " familiei...
... am putut afla multe despre mine, despre sora mea, despre familia mea în general... multe nu ţineau de mine să le pot îndrepta! unele erau prea târziu ştiute...
... daca aş fi avut ocazia de a cunoaşte tot ceea ce ştiu acum, la începuturi ... poate toate ar fi fost îmbunătăţite, măcar!
... am încercat să schimb la mine ceea ce m-a şocat de la început când am citit prima oară, eu considerând multe din gesturile mele ca fiind pozitive - şi de fapt erau negative  ... treptat, am încercat să fiu conştientă de latura mea negativă din comportamentul meu zilnic... am început să analizez mai bine ceea ce se întîmplă la serviciu referitor la persoana mea... şi am încercat să mă modelez, să devin din ce în ce mai conştientă de ceea ce fac şi vorbesc ...
... am evoluat zic eu pentru că am înţeles că pot să transmit multe informaţii şi altora, pentru autocunoaşterea mai bună personală sau, mai ales dacă au pe cineva bolnav sau dacă au un copil - căruia e bine să ştii, la timp, înţelegându-i personalitatea, cum să-l ajuţi pentru a evolua corect! de mică am avut milă de cel de lângă mine, încercam să-l ajut cum puteam...
... am avut reticenţe în a scrie pe blog despre această latură a personalităţii mele... dar chiar dacă nu am scris despre aceasta, drumul meu a luat-o tot în această direcţie...
... o prietenă îmi scrie dându-mi un răspuns care mi-a plăcut: i-am dat idei ... povestind câte ceva pe pagina mea de jurnal...
... dar zbuciumul meu (tot la el revin!) este material ... o viaţă întreagă am muncit pentru a-mi ajuta financiar familia ... iar acum am greutăţi!!! caut soluţii ... mi-ar conveni să stau numai cu familia - părinţii mei sunt mult în vârstă şi simt nevoia ajutorului meu clipă de clipă - să muncesc la domiciliu ... dar cine are nevoie de ceva de la mine?! - ca să lucrez acasă! am 2 pasiuni: lucrul manual - cusut, tablouaşe cu fulgi şi mărgele, tiugi vopsite, toate existând prin casa noastră şi considerate, de familie, ca artă... - (dar nu cunosc pe nimeni - nu am un grup de cunoştinţe, sunt o singuratică şi fără îndrăzneală! şi cine ar veni să cumpere de la mine?!) şi astrologia! şi aici este o problemă: cine să aibă nevoie (aşa am mai ajutat, câte o prietenă - dar gratuit) de mica mea îndeletnicire şi să vrea să mă plătească, chiar cu sume mici!!!
... simt că sunt ... blocată - ca la rugby !
... nu ar trebui să mă gândesc la partea materială - aşa-i!!! dar cum să ies din necaz?!

jurnal (3)...

Pentru astăzi (data/ora)... 30.06.2013, ora 10.00

Afară... după răcoarea dimineţii se anunţă o zi frumoasă!...

Mă gândesc … că azi este sărbătoare, sunt sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel, o zi în care încerc să mă "adun", din mii de gânduri/ căutări ipotetice ... 

Din locurile de unde învăţăm … toata viaţa ... oare chiar am învăţat ce îmi trebuia?! sau am adunat tot felul de informaţii dar am ratat ce era mai important?! la analiza pe care o execut în ultimul timp, caut în "bagajul" meu informaţional şi descopăr cât de multe ştiu - câte ceva din fiecare domeniu: fie de fată, fie de băiat ... 
adică ştiu, că în tradiţia unei fete, să cos, să creez cu mâna mea lucruri minunate, din fragedă copilărie ... acesta este meritul mamei mele care m-a învăţat multe: cum să folosesc acul, andrelele, diferitele aţe/gheme şi culorile frumoase, îmbinate artistic, maşina de cusut (veche a lui ticuţu, de prin tinereţea lui când încerca să devină croitor...) ... am descoperit târziu că mami este născută în ziua "RAFINAMENTULUI" ... dacă nu ar fi fost un copil dat spre înfiere, al nimănui practic, ar fi putut să înveţe carte şi să devină o creatoare... mai ceva ca dna Panait (un exemplu dat de mine pentru a se înţelege ce artă a curs şi mai curge în "sângele" mamei mele...) ... nu s-a lipit prea mult de mine arta culinară... 
dar fiind singure acasă (tati lucra pe şantiere şi venea la 2 săptămâni) am urmărit (şi descopăr acum că s-au lipit şi de mine!!!) de mică cum mami a învăţat să se descurce cu meserii bărbăteşti: să zugrăvească, să repare instalaţia sanitară, să schimbe o liţă la tabloul de curent electric, să bată cuie reparând ceva ce s-a stricat ... 
de la ticuţu, s-a lipit de mine "arta ţinerii socotelilor/ datoriilor", arta de a scrie ordonat şi de a compune ceva aşternând pe hârtie (cu început, cuprins şi încheiere) pentru a fi inteligibil şi a transmite corect mesajul dorit, simţul responsabilităţii (să muncesc pentru a avea ceva) ... 
dar cred că mi-a transmis mult şi din zona visărilor lui, uneori cu ochii deschişi, în timp ce tu vorbeşti cu el despre lucruri foarte importante, ce necesită răspunsuri concrete... 
iar de la mami, am mai moştenit o stare ruptă de timp, simţul atemporal - greu de exprimat în cuvinte - ... la toate acestea, au venit anii de şcoală (8+5+3=16 ani...) în care am adunat şi eu cât am putut multe lucruri utile dar şi multe inutile ...  
trăgând linie, ca o concluzie: la ce mai sunt bună acum ?! teoretic la multe, practic la fel (sunt sănătoasă, mă simt tânără şi capabilă) ... dar unde să găsesc de lucru ?!  

Sunt recunoscătoare ...Bunului Dumnezeu că mi-a dat o mare voinţă - forţa de a realiza multe responsabilizându-mă continuu ... eu sunt născută în ziua "TRANSFORMĂRII"...

Din bucătărie ... ca în toate zilele, gust mâncarea preparată de mami cu multă grijă, cu dorinţa de a respecta cât se poate, ceea ce ştie că place fiecăruia, ţinând seama de a realiza o hrană proaspătă, gătită cât mai aproape de principiile corecte de alimentaţie sănătoasă (fără grăsimi, prăjeluri)...   

Sunt îmbrăcată ... ca în ultimul timp - fiind acasă - în pantaloni scurţi şi o bluză, şosetuţe ( e încă răcoare) ...

Citesc ... pe Internet prezentarea unei cărţi despre care am aflat pe blogul unei prietene, "Arta simplităţii", eu fiind o "devoratoare"de cărţi, din copilărie (dar cu posibilităţi mai reduse de a le cumpăra acum) ... şi descopăr că autoarea trăieşte în Japonia şi atunci ce să mai zic?! vorbeşte despre lumea viselor mele: ordine, călătorii, lucruri frumoase ... o încercare de a explica frumosul vieţii cotidiene simple (ceea ce am înţeles din interviul luat dnei Dominique)... la noi, în România, aş putea să compar, ca un exemplu al vieţii trăite simplu dar frumos: frumuseţea şi simplitatea portului românesc, "popular", cu kitch-ul vestimentar al lumii moderne - ce urâţeşte corpul uman ...

Aştept (sper) ... o zi care să îmi încarce "bateriile" cam descurajate în ultimul timp ...

Ce mai mesteresc eu ... nu cred că este vorba de meşterit - este sărbătoare ... dar ştiu că mă aşteaptă de luni, zugrăvitul casei adică, după cum spune mami, este momentul curăţirii de ceea ce a rămas ca amintire din iarnă - mami, şef de lucrare şi eu, executant docil !

Ascult ... muzica dată de ciripitul vrăbiilor, lătratul unui câine, maşina care trece şi din care se aude glasul ce strigă: "roşiiiii, ia roşiiiiiii ...", gălăgia de la vecinul de lângă noi care s-a găsit de câtva timp să-şi repare casa indiferent de zi - sărbătoare sau nu -, vocea lui ticu care îi tot povesteşte ceva mămicuţei prin grădina mică din faţa casei, analizând starea micuţelor noastre fructe din pomi ...

În casă ... toate sunt calme, în odihnă, candela arde lângă mine amintindu-mi că este sărbătoare ...

Unul dintre lucrurile mele preferate ... este leptopul, ce îmi umple momentele de singurătate şi îmi îndeplineşte dorinţa de a mai avea un contact cu lumea depărtată de mine ...

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii ... aştept un weekend liniştit !!!

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtăşesc:     

Cam acestea....Ne întâlnim în fiecare vineri în micul nostru jurnal :)