sâmbătă, 20 mai 2023

Am putea desigur...


              Am putea desigur...

                         de Nina George Daian


 Peste multe bucăți de timp am putea, desigur...

 Am putea călători altfel, dincolo de ceea ce ști acum...

    Asta ar urma să se întâmple într-o seară ca aceasta departe, acolo unde nu e seară sau zi, acoperiți de haina unei capsule-ce-trece-prin-orice-vamă-spațială, mânați nu de plictiseală ci de pura și adevărata impulsie a dorului de a ști, atunci când ne vom mulțumi să credem că suntem altfel decât tot ce am fost înainte.   

     Vom zbura pe aripile cunoscute ale spațiului căutând sâmburele de întuneric ascuns într-un anume fruct, odată pâlpâitor, asemenea unor păsări ce știu că a sosit vremea migrării...

      Ne vom simți puternici și noi înșine, vom cuprinde adânc în privire Universul și ne vom spune: doar asta nu știm, ardem însă de focul de a mușca cu dintele minții și din acest fruct întunecat...

      Și nu va fi nimeni care să gândească altfel. 

      Pentru că ne vom fi schimbat cu toții, cu totul... 

      Și astfel uniți și totuși atât de îndestulați de sine, vom pătrunde cu o viteză lentă, încetinită de impactul zidului de întuneric ce ne va aspira dureros, vom intra în cupa aceea enormă, calmi, încrezători, visători, curajoși... și poate vom rosti: "a sosit clipa" dar fără neliniște, așa cum se cade unor oameni modelați de timp, poate nemuritori, în orice caz curați, eliberați de morbul tristeții... 

      Vom adormi poate câteva secunde și nu vom ști probabil nimic observat direct în legătură cu această trecere. 

      Vom urmări poate după trezire aparatele de înregistrare ale capsulei și tot nu vom putea vedea mare lucru căci vom fi prea plini de atâtea experiențe auditive, vizuale și tactile ca să ne mai înfioare cu adevărat iureșul de sunete, culori ce vor irumpe în ecranele aparatelor ce vor fi văzut ele, primele, totul...

      La început nu ne vom da seama atât de ușor...

      Lumea ne-ar apărea familiară. 

      Ne-am întreba cum de seamănă fiecare lucru cu ceea ce cunoaștem demult. 

      Și ne-am bucura, poate, aflând acest lucru despre această altă orânduire a elementelor naturale...

      Dar până la urmă, pentru că vom fi ceea ce vom fi, cred mult în asta, ne vom da seama că TOTUL ESTE DE FAPT LA FEL DAR... INVERS.

                                     "Am putea desigur..."     

                                     - Nina George Daian -

         [ http://ninageorgedaian.weebly.com/resume.html  ]


.... dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag - prinde bine o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiștii domeniului, în decursul timpului)!

.... sper că a fost o lectură interesantă !





8 comentarii:

  1. Oare cum ar fi chestia asta? Ma simt debusolata.
    "Și nu va fi nimeni care să gândească altfel. Pentru că ne vom fi schimbat cu toții, cu totul... " Astept momentul! Oare o veni, sau la urmatoarea reluare....?
    Multumesc pentru poveste, draga Prietena! Pe masura ce-ti citesc sf-urile si vad realitatile, ma intreb daca n-ar fi mai bine INVERS...
    Pupici si duminica placuta! 😘❤️

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mă gândesc (sper că și autoarea...) la planul spiritual superior, accesat în sfârșit de omenire 😇❤️ adică ieșiți din Maya !
      Pupici ❤️

      Ștergere
  2. O minunata plimbare in universul imaginatiei... Multumesc Prietena draga 😘🌹

    RăspundețiȘtergere
  3. La "iesirea din Maya" m-am gandit si eu, facand abstractie de "capsule".
    Si tot "fara capsule", m-am gandit la "trecerea intr-o alta stare" pasind pragul dintre viata si moarte: "la fel dar invers". :-)
    Multumesc pentru lectura!
    Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, m-am bucurat că am descoperit această povestire 👍are un subiect atât de captivant, cu mesaj optimist !
      Pupici ❤️

      Ștergere
  4. O poveste interesanta. Invers..ca intr-o oglinda? :) hmmm... poate ca da, poate ca nu. Sau poate ca negativul unei imagini.. sau reflectarea ei.
    Si eu mi-am imaginat tot asta: ca s-ar fi ajuns intr-un punct de intelegere si evolutie superioara.
    pup cu drag :)

    ps: trecerea asta prin „gaura neagra” imi aminteste de „calatoria” - o carte interesanta. Acolo, este un pasaj din calatoria autoarei care cand ajunge la haul de nepatruns, se confrunta cu teama de a merge mai departe, dar apoi... cand chiar face pasul, descopera ca nu avea de ce sa se teama...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, imaginația fiecăruia "traduce" în felul său sensul ascuns al povestirii 👍
      Pupici ❤️

      Ștergere