...pe măsură

       

                 Mireasă pe măsură

                                 de Karen Witemeyer

     ... Tom avea nume pentru toate căruțele. 

         Pantaloni de Lux era trăsura cu franjuri pe care J.T. o ținea la îndemână pentru plimbările de familie sau pentru cuplurile de îndrăgostiți. Doctor era numele trăsurii pe care o închiriase cel mai des medicul; căruța cea mare cu platformă era simplu, Capra și căruța pentru transportul mărfurilor fusese poreclită afectuos, Generalul. 

         Găselnițele băiatului stârneau numeroase chicoteli amuzate printre bărbații care se strângeau la companie să își povestească una, alta și să scape de femeile lor dar, de-a lungul timpului, numele s-au păstrat.

         Chiar cu o săptămână în urmă, Alistair Smythe a pus la bătaie un dolar de argint și a cerut să i se dea Pantalonii de Lux pentru o cursă. La auzul funcționarului înfumurat de la bancă folosind porecla lui Tom pentru trăsura ușoară, bărbații au râs în hohote zile la rând.

      ...Tom o zbughi înaintea necunoscutei și își smulse pălăria gri ploștită de pe cap:

--Am adus Generalu', doamnă. O să te instalăm cât ai zice pește.

          Fără a pierde niciun minut, își trânti iar pălăria pe cap și trecu pe lângă ea. Privirea lui Hannah fugi spre bărbatul ce aștepta la câțiva pași mai departe. 

          Nu semăna prea mult cu un general. Nu purta uniforma militară. În schimb, etala cizme purtate și pantaloni de doc răriți pe la genunchi. Vârful unei scobitori îi ieșea printre buze mișcându-se ușor încoace și încolo, cum o rodea. Poate Generalu' era vreun soi de poreclă. Nu scosese o vorbă dar avea ceva de felul de a fi și în ținuta corpului ce îi dădea un aer autoritar.

          Ea își trase umerii în semn de răspuns și parcurse distanța dintre ei.

--Vă mulțumesc că îmi dați o mână de ajutor azi, Generale.

          Îi zâmbi venind mai aproape.

--Ar trebui să salut ori altceva ?...

          Sprânceana lui dreaptă se arcui. Apoi o tresărire ușoară, în colțul gurii, îi zise că a înțeles. 

--Mă tem că-s civil până-n măduva oaselor, doamnă. 

          Își înclină capul în direcția căruței.

-- Ăla-i Generalu'. Lui Tom îi place să pună nume la lucruri.

          Hannah râse ușor.

                   ☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆

--Vii ? îl zeflemesi ea cu o voce dulce ca zahărul.

          Marginea pălăriei lui se ridică lăsând-o să îi vadă încruntarea. Fu cuprinsă de satisfacție și piciorul ei bătu apăsat pe treapta următoare. Auzi un trosnet precum un tunet în ureche pe când scândura de sub ea se rupse și, cu un țipăt de mirare, ea se prăbuși cu picioarele în jos prin gaura ce se căscase.

           J.T. nu stătu pe gânduri...Sărind precum un animal, se repezi înainte rugându-se ca domnișoara Richards să nu fie rănită prea tare.

           Dar, în loc să dea peste o gramadă de puf albastru făcut praf, cum se aștepta, se trezi, la nivelul ochilor, cu o pereche de glezne delicate mișcăndu-se nebunește printr-o nebuloasă de jupe albe....  

           J.T., se întoarse, tușind. Femeia se legăna atârnată de scara de la catul al doilea, iar el îi admira picioarele... Ea trebuie să îl fi auzit că zvârcolirile încetară. 

--Domnule Tucker ?

            Vocea îi suna sfărșită. 

            Adunându-și gândurile răzlețe, el păși alături ca să analizeze mai bine situația primejdioasă. Trebuie să fi reușit să se prindă de treapta de sus în cădere fiindcă brațele, umerii și capul nu ajungeau la ochii lui.

--Sunt aici, domnișoară Richards. 

            Își drese iar glasul, în ciuda faptului că gura i se uscase de tot.

--Se pare că mi-am pierdut cheia.

            Un chicotit ușor îi scăpă bărbatului înainte să și-l poată înfrăna. Clătină din cap neputând să își poată ține zâmbetul ce îi stătea pe buze.   

--Da, doamnă. Cred că așa-i. Se pare că ai scăpat și alte lucruri.

--Mă tem că da...

            El îndrăzni să ridice iar privirea având grijă să nu privească unde nu se cuvenea...Era doar imaginația ori ea atârna puțin mai jos decât cu un minut în urmă ?  

--Ah...domnule Tucker ? 

            Numele-i fu rostit sacadat și el crezu că aude un gâfâit în vreme ce ea se mișca.

--Da, doamnă ?

--Știu că n-a fost înțelegerea noastră de la ìnceput...

           Un al doilea sunet o întrerupse. Era sigur un gâfâit. Iar el jură că îi putea vedea în clipa aceea marginea gulerașului ivindu-se de sub stinghiile de lemn. Aluneca. Inima i se zbătu lovindu-se de coaste.

--Da' ai putea fi dispus să mă prinzi ? Nu cred că pot...  

           El se repezi sub locul unde atârna ea, geamătul ei abia auzit răsunându--i în urechi la fel de tare ca orice strigăt. Adunându-și forțele în fața greutății, îi prinse picioarele în adăpostul oferit de brațul stâng, înainte să atingă pământul și o prinse de partea de sus a corpului cu cel drept. O strânse tare la piept făcând eforturi să stea în picioare. Odată ce cizmele-i fură bine înfipte în pământ, coborâ privirea la fața ei, îngrijorat să o vadă cu ochii închiși strâns. 

--Ești bine ?

          Liniile fine din jurul pleoapelor ei dispărură întrucâtva, iar genele fâlfâiră în sus. Albastrul de amurg al ochilor ei îl ținu prizonier.

--Eu...sunt bine, așa cred. Mulțumesc, domnule Tucker. 

          Ea clipi și își lăsă capul în jos rupând firul dintre ei...

--Poate că ar fi trebuit să iau seama la înțelepciunea din Proverbe înainte să îmi las mândria să mă facă să urc cu pași îndesați de mânie pe treptele acelea. 

           Hannah făcea haz de sine atragând iar atenția bărbatului de la locul plini de buruieni. 

--Știi...un spirit mândru merge înaintea căderii.

        ...Femeia asta trebuie să aibă multă încredere în ea...

        ...Avusese prezența de spirit să se prindă de altă treaptă ca să nu cadă pe pământ dar nu țipase, nu făcuse scene de isterie ci purtase doar o conversație calmă și îi ceruse politicos să o prindă dacă binevoiește.

                 ☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆♡☆

                                            "Mireasă pe măsură"

                                              - Karen Witemeyer -      

                            ( https://www.karenwitemeyer.com/ )

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzana 

(https://suzanamiu.blogspot.com/2023/02/citate-favorite-157-cele-patru.html )